BĂTĂLIA PENTRU CÂMPULUNG 1916

Prefață de Adrian Cioroianu

S-au scris multe volume despre bătălii victorioase în numeroasele războaie purtate în lume și, mai ales, în Marele Război, numele sub care a fost cunoscut Primul Război Mondial.

Cartea aceasta nu redă ceea ce în termeni militari se numește o victorie. Dar oare rezistența Grupului Nămăiești timp de 45 de zile la Mateiaș poate fi catalogată ca o victorie în ciuda retragerii armatei romane?

Obiectivul principal al acestui volum este, pe de o parte, să demonstreze rolul bătăliei purtate la Mateias, poarta de intrare în Câmpulung Muscel dinspre Brașov sau, de ce nu, poarta de intrare în Muntenia dinspre Transilvania, în desfășurarea ulterioară a evenimentelor, iar pe de alta parte, să așeze Bătălia pentru Câmpulung pe harta marilor înfruntări din Primul Război Mondial.

Originar din Câmpulung Muscel și fiu al unui ofițer de carieră, autorul a îmbinat cu succes munca asiduă de cercetare cu afecțiunea pentru locurile natale și admirația pentru cei care au luptat. Structura cărții este astfel gândită încât, după ce parcurge ultima pagină, cititorul are sentimentul că a fost acolo și a asistat la tot ce s-a întâmplat, ca în cazul unei opere dramatice – avem cadrul, personajele, acțiunea și deznodământul tragic. Dar, atenție nu avem de-a face cu o operă literară ci cu  fapte, cu evenimente care ne-au marcat istoria.

În 1914 flăcările războiului au cuprins întreaga lume. România și-a declarat neutralitatea,  deși, se afla într-o alianță cu Puterile Centrale, prin tratatul secret semnat atât cu Austro-Ungaria, cât și cu Germania. Paradoxal, daca ar fi intrat în război alături de Puterile Centrale, în cazul unei victorii ar fi recuperat probabil Basarabia, dar ar fi rămas fără Transilvania. Dacă schimba tabăra și se alătură Antantei, ar fi recuperat probabil Transilvania în cazul unei victorii, dar era aproape imposibil de sperat ca  Basarabia să revină la Vechiul Regat.

Deci România se afla într-o situație ingrată care o obliga să aleagă între Transilvania și Basarabia! O alegere imposibil de făcut daca analizam situația de atunci în momentul de față!

Și totuși cineva a avut tăria să aleagă! Aflat sub o imensă presiune atât a marilor puteri, cât și a clasei politice românești, guvernul condus de Ion I. C. Brătianu a luat decizia după doi ani de neutralitate să intre în război alături de Antanta.

Angajarea într-un război presupunea o armată pregătită, ori armata română era complet nepregătită din toate punctele de vedere. Armamentul era învechit și insuficient – muniția existentă ar fi ajuns doar trei luni de luptă. Era nevoie de fonduri masive pentru echiparea armatei. Dar și atunci obiectivul acesta era aproape imposibil de îndeplinit din cauza practicilor politicianiste și a corupției, la care se adăugau orgoliile unor factori de decizie și plasarea intereselor personale deasupra celor naționale.

În lumea militarilor de carieră se spune ca ,,Amatorii discută mai ales despre strategie, dar profesioniștii sunt mult mai atenți la logistică”. La noi nu strategii lipsesc, ci responsabilii cu logistică.

Organizarea și echiparea armatei române în cei doi ani de neutralitate, o perioadă în care armata română ar fi trebuit să fie bine pregătită din toate punctele de vedere pentru a intra, de o parte sau de cealaltă în război, a lăsat mult de dorit. Astfel că, de la extaz la agonie n-a fost decât un mic pas. La puțin timp de la intrarea în război (septembrie 1916), trupele române suferă o mare înfrângere la Turtucaia. Planurile strategice au dat greș, iar victoriile din Transilvania s-au dovedit a fi doar un foc de paie.

Înfrângerea de la Turtucaia a fost catalizatorul care a declanșat stare de degringoladă a armatei române și a indus populației civile sentimente de descurajare, teamă și tristețe.

Contraofensiva trupelor germane și austro-ungare dinspre Transilvania amenința întreaga țară. Spre capitala țării, București, se putea merge pe mai multe rute. Traseul care trecea prin Câmpulung Muscel constituia una dintre rutele alternative spre capitală. Astfel că fosta capitală a Țării Românești avea să devină un punct fierbinte pe hărțile militare ale anului 1916.

Probabil că va veți întreba cu ce e diferit acest volum față de scrierile anterioare care au abordat acest subiect (deși trebuie să recunosc că prea puține volume au abordat subiectul ca o temă singulară – și enumăr aici printre altele, volumul lui Fritz Ortlepp – Luptele din regiunea Bran și Dragoslavele, lucrare tradusă și editată de Preotul Ioan Răuțescu și cel al colonelului dr. Victor Atanasiu, Bătalia din zona Bran – Câmpulung).

Deși tema este aceeași, abordarea autorului este una total diferită. Descrierea detaliată a Câmpulungului precum și a împrejurimilor până în anul 1916, atât din punct de vedere geografic, cât și istoric ajută cititorul să aibă o imagine mult mai clară asupra luptelor de la Mateiaș. Foarte bine structurat, volumul oferă, de asemenea, o sumedenie de detalii, de la organizarea armatei române, a prezenței militare românești în garnizoana Câmpulung sau a componenței celor două armate, până la retragerea armatei române și consecințele teribilei rezistențe timp de 45 de zile pe muntele Mateiaș.

Așadar, vă invit să parcurgeți această carte pentru a înțelege mai bine rolul acestei bătălii pentru Câmpulung din anul 1916, în contextul Primului Război Mondial, dar și pentru că (nu-i așa?),  istoria este și va rămâne cea mai frumoasa poveste!

Prof.univ. Adrian CIOROIANU