Editura Cetatea de Scaun - de 22 de ani facem istorie

Cultura Usatovo. Arheologia funerară a unei societăți din Epoca Bronzului

Colecție: Arheologie
Cod produs: CS00504
ISBN: 978-606-537-623-6
An apariție: 2023
Nr. pagini: 475
Nr. planșe: 242
Format: 205x290mm

PREȚ 140,00 lei

2 în stoc

Descriere

Cronologic, cultura Usatovo este încadrată în a doua jumătate a mileniului IV a. Chr., corespunzând perioadei timpurii a epocii bronzului. Aceasta nu poate fi caracterizată în sud-estul Europei fără a lua în considerare realizările petrecute în perioada anterioară, adică în epoca eneolitică, când s-a început utilizarea masivă a metalului, iar diferențierea socială a comunităților a devenit din ce în ce mai vizibilă. Către mijlocul mileniului IV a. Chr., această stratificare a devenit bine reprezentată inclusiv în inventarul siturilor funerare din nordul și nord-vestul Mării Negre (amenajări funerare megalitice, simboluri ale puterii, arme, podoabe). Schimbările climatice petrecute în mileniul IV a. Chr. au adus după sine o serie de transformări în cadrul comunităților sedentare de agricultori, oferind însă condiții prielnice practicării economiei pastorale. Conform cronologiei radiocarbon și al tradiției arheologice est-europene, epoca bronzului a început către mijlocul mileniului al IV-lea a. Chr. și s-a încheiat în ultimele secole ale mileniului al II-lea a. Chr. Mobilitatea crescătorilor de animale presupunea și deplasări frecvente spre teritoriile învecinate. În urma acestora, hotarele fixe ale diverselor tradiții culturale sunt greu de sesizat în prezent. În același timp, o realizare de primă importanță a epocii bronzului a fost însușirea și răspândirea noului metal – bronzul.
Sergiu Popovici

Volumul Cultura Usatovo. Arheologia funerară a unei societăți din epoca bronzului abordează exhaustiv descoperirile funerare atribuite culturii Usatovo. Organizată conform următoarelor capitole Istoricul cercetării culturii Usatovo și istoriografia problemei, Necropolele culturii Usatovo, Categorii de inventar, Periodizarea și cronologia culturii Usatovo, Interferențe cultural-cronologice în nord-vestul Mării Negre (a doua jumătate al mil. IV – începutul mil. III a. Chr.), Considerații finale, Catalogul descoperirilor funerare Usatovo, cartea reprezintă o oglindă a stadiului cercetării culturii Usatovo.
Văzută ca o structură organică amplasată în nord-vestul Mării Negre, Usatovo este, conform autorului, o extensie în timp a culturii Cernavoda I, evoluată și modificată, importante fiind influențele tripoliene. În acest volum au fost analizate sistematic fiecare necropolă și inventar funerar. Au fost redesenate complexele și inventarele arheologice provenind din vechile publicații, majoritatea de limbă rusă sau ucraineană. Deoarece în publicațiile anterioare inventarele sunt prezentate prin desene, eventual imagini alb-negru, majoritatea fotografiilor din acest volum sunt inedite. Pentru o serie de tumulii, precum cei de la Sadove și Moloha, apar imagini furnizate de către arheologul Al. Maliukevici, cel ce a realizat cercetările acestor obiective. Alte artefacte au fost studiate și realizate fotografii la alte muzee, precum cele din Chișinău, Odesa sau Ismail. O serie de imagini din timpul unor cercetări, și piese legate de cunoscuta necropolă tumulară de la Purcari, provin din arhiva E. Iarovoi. De asemenea, sunt publicate desene ale unor piese din tumulul de la Oleksandrivka, un complex funerar cu un inventar excepțional, dar care a rămas în cea mai mare parte inedit pentru cercetători.
Alin Frînculeasa

Cuprins

CUPRINS

NOTA EDITORULUI (Alin Frînculeasa) / 7

INTRODUCERE ./  11

CAP. 1. ISTORICUL CERCETĂRII CULTURII USATOVO ȘI ISTORIOGRAFIA

PROBLEMEI /  16

  1. 1. Istoricul cercetării siturilor Usatovo /16
  2. 2. Evoluția concepțiilor și principalele opinii istoriografice /24

CAP. 2. NECROPOLELE CULTURII USATOVO / 31

  1. 1. Planificarea amplasării mormintelor / 31
  2. 2. Arhitectura tumulară / 34
  3. 3. Forma construcțiilor sepulcrale /39
  4. 4. Poziția scheletelor /41
  5. 5. Cenotafuri și gropi de cult /45
  6. 6. Alte manifestări ale ritualului funerar /46

CAP. 3. CATEGORII DE INVENTAR / 53

  1. 1. Complexul ceramic / 53
  2. 1. 1. Categoria I / 54
  3. 1. 2. Categoria II / 59
  4. 2. Plastica / 63
  5. 2. 1. Figurinele antropomorfe schematice / 64
  6. 2. 2. Figurine antropomorfe cu trăsături realiste /65
  7. 2. 3. Figurinele în realizarea cărora s-au combinat trăsături realiste și schematice 66
  8. 3. Piese din metal / 67
  9. 3. 1. Arme / 67
  10. 3. 1. 1. Pumnale / 67
  11. 3. 2. Unelte / 67
  12. 3. 2. 1. Cuțite /67
  13. 3. 2. 2. Topoare / 68
  14. 3. 2. 3. Tesle / 68
  15. 3. 2. 4. Dălți / 69
  16. 3. 2. 5. Străpungătoare / 69
  17. 4. 3. Podoabe din metal /70
  18. 4. 3. 1. Cercei sau pandantive spiralate de tâmplă / 70
  19. 4. 3. 2. Mărgele din foiță îndoită / 70
  20. 5. Inventarul litic / 71
  21. 5. 1. Arme din piatră șlefuită / 72
  22. 5. 1. 1. Topoare cu perforație / 72
  23. 5. 1. 2. Buzdugan sau măciucă /72
  24. 5. 2. Unelte din piatră șlefuită / 72
  25. 5. 2. 1. Frecătoare / 72
  26. 5. 2. 2. Cute /72
  27. 5. 3. Arme din silex / 72
  28. 5. 3. 1. Vârfurile de săgeată / 72
  29. 5. 4. Unelte și așchii din silex / 72
  30. 5. 4. 1. Așchii / 73
  31. 5. 4. 2-5. Lame, percutoare, burine și străpungătoare / 73
  32. 5. 4. 6. Cuțitele pe lamă / 73
  33. 5. 4. 7. Microlite /73
  34. 6. Unelte din os/corn / 73
  35. 7. Podoabe din piatră, os, sidef și sticlă / 74
  36. 7. 1. Mărgelele din piatră /74
  37. 7. 2. Podoabele din os / 74
  38. 7. 2. 1. Pandantive din canini reziduali de cerb / 74
  39. 7. 2. 2. Mărgele circulare, plate, și de formă alungită / 74
  40. 7. 2. 3. Mărgele crestate / 74
  41. 7. 2. 4. Inele de os / 75
  42. 7. 3. Cochilii perforate /75
  43. 7. 4. Mărgele din sidef / 75
  44. 7. 5. Mărgele din sticlă / 75

CAP. 4. PERIODIZAREA ȘI CRONOLOGIA CULTURII USATOVO / 76

  1. 1. Periodizarea și cronologia relativă / 76
  2. 2. Cronologia absolută / 83

CAP. 5. INTERFERENȚE CULTURAL-CRONOLOGICE ÎN NORD-VESTUL MĂRII NEGRE

(A DOUA JUMĂTATE AL MIL. IV-LEA – ÎNCEPUTUL MIL. AL III-LEA A. CHR.) /  88

  1. 1. Cultura Usatovo în contextul siturilor Cucuteni-Trypillia târzii din zona Nistrului de Mijloc și Podișului Nistrean 88
  2. 2. Cultura Usatovo în contextul siturilor Cucuteni-Trypillia târzii din zona Prutului de Mijloc și a Câmpiei Moldovei de Nord 93
  3. 3. Cultura Usatovo în contextul cultural din stepele Nord pontice la sfârșitul mileniului al IV-lea – începutul mileniului al III-lea a. Chr. / 100
  4. 4. Cultura Usatovo în contextul cultural de la Dunărea de Jos la sfârșitul mileniului al IV-lea – începutul mileniului al III-lea a. Chr. / 103

CONSIDERAȚII FINALE /  109

SUMMARY /  112

LIST OF ILLUSTRATIONS /  115

CATALOGUL SITURILOR FUNERARE USATOVO /  124

LISTA ABREVIERILOR /  203

BIBLIOGRAFIE / 204

Anexa 1. Informații privind forma gropilor, poziția și orientarea defuncților /  223

Anexa 2. Informații despre diverse aspecte ale ritualului și elemente ale

inventarului / 228

ILUSTRAȚII / 233

NOTA EDITORULUI

Prutul nu pare să fi influențat semnificativ evoluția fenomenelor istorice sau arheologice. Această regiune din estul Europei, situată în apropierea unor repere naturale importante ca Marea Neagră, Munții Carpați și gurile Dunării, a fost (re)modelată de-a lungul ultimelor secole prin intermediul unei serii de evenimente politice. Unele cercetări s-au realizat sub comandamente ideologice, transformând culturile arheologice în expresii ale evoluțiilor locale, forțate în cadrul granițelor statale sau naționale. Dar, după cum am observat, fenomenele culturale nu coincid întotdeauna cu aceste structuri mai mult sau mai puțin artificiale, fie ele actuale sau viitoare. Cultura Usatovo este un exemplu, având o evoluție care depășește granițele multor state naționale, indiferent de limitele stabilite de istorie. Însă, elemente precum multilingvismul, diversitatea culturală și cursul istoric, în contextul secolului trecut, par să aibă încă un impact asupra trecutului îndepărtat.

Două spații/rute par să fie relevante pentru evoluția istorică a continentului european. Mai întâi Anatolia devine placa turnantă pentru neolitizarea Europei. După câteva milenii urmează calea eurasiatică care așează, odată cu zorii epocii bronzului, Europa pe alte coordonate socio-culturale, politice, economice și chiar lingvistice. Spre sfârșitul mileniului al V-lea aceste două căi/modele culturale se intersectează. Semnele interacțiunii Vechii Europe cu lumea nord-pontică devin acum vizibile la vest de Marea Neagră, traversează Dunărea de Jos, Transilvania și ating Câmpia Maghiară. Elemente de ideologie (morminte cu inventare excepționale, apariția tumulilor, prezența unor sceptre), tehnologii și cunoștințe (metalurgia, ceramica cu scoică în pastă și/sau șnurată, podoabe și arme), chiar și prezența unor comunități alogene (Decea Mureșului, Csongrád), sunt câteva repere care încep să anunțe schimbările care vor veni. Prima jumătate a mileniului al IV-lea este perioada în care culturile clasice care au definit Vechea Europă se transformă sau dispar sub impactul și/sau influența stepei nord-pontice. Modelul de locuire se schimbă, economia urmează alte căi, apar noi elemente de ideologie marcate în spațiul și ritualul funerar. Deși există semne mai vechi (Casimcea, Fălciu, Lungoci), odată cu a doua jumătate a mileniului tumulii devin prezențe obișnuite în peisajul stepizat aflat la est și sud de lanțul carpatic, dar și la sud de Dunărea Inferioară, până în Tracia Superioară, iar spre est Câmpia Maghiară intră sub spectrul aceluiași fenomen.

Odată cu publicarea unor studii complexe legate de investigații paleogenetice, stepa eurasiatică a căpătat o vizibilitate supradimensionată în spațiul cultural occidental. În cele mai importante reviste științifice și de popularizare a științei au fost publicate studii cu impact asupra lumii academice. Europa s-a întors la teoria kurganelor a Mariei Gimbutas, iar discuțiile sofisticate asupra fenomenului indo-europenizării au căpătat un suport genetic. După ce activitatea de teren părea să fie un capriciu al unor arheologi boemi depășiți de era cercetării neintruzive/tehnologice, accesul la probe a devenit o cursă în care depozitele prăfuite ale instituțiilor din această parte a Europei au devenit vedete. Lipsa unor probe viabile a făcut ca cercetarea tumulilor, în cadrul unor proiecte locale sau transnaționale, să devină un pas firesc. Este o epocă a colaborării care a depășit bariere precum cele lingvistice, culturale și ideologice. Acesta pare să fie unul din rezultatele relevante ale acestor proiecte și publicații, care, în același timp, au avut impact și asupra reglării unor mecanisme care țin de abordarea cercetării în spații culturale distincte. A durat puțin acest episod, ne-am întors la confruntare. Zona continuă să fie remodelată politic. În istoria ultimelor secole, limba, culoarea și rasa au îndepărtat oamenii. Au urmat apoi tragedii locale sau de dimensiuni mondiale din care oamenii nu au învățat prea multe. Noile abordări uneau științe care au instrumente aflate dincolo de discursul vremurilor. Numai că o parte din rezultate sunt sensibile și pot fi instrumentalizate politico-ideologic.

Volumul Cultura Usatovo. Arheologia funerară a unei societăți din epoca bronzului abordează exhaustiv descoperirile funerare atribuite culturii Usatovo. Organizată conform următoarelor capitole Istoricul cercetării culturii Usatovo și istoriografia problemei, Necropolele culturii Usatovo, Categorii de inventar, Periodizarea și cronologia culturii Usatovo, Interferențe cultural-cronologice în nord-vestul Mării Negre (a doua jumătate al mil. IV – începutul mil. III a. Chr.), Considerații finale, Catalogul descoperirilor funerare Usatovo, cartea reprezintă o oglindă a stadiului cercetării culturii Usatovo.

Văzută ca o structură organică amplasată în nord-vestul Mării Negre, Usatovo este, conform autorului, o extensie în timp a culturii Cernavoda I, evoluată și modificată, importante fiind influențele tripoliene. În acest volum au fost analizate sistematic fiecare necropolă și inventar funerar. Au fost redesenate complexele și inventarele arheologice provenind din vechile publicații, majoritatea de limbă rusă sau ucraineană. Deoarece în publicațiile anterioare inventarele sunt prezentate prin desene, eventual imagini alb-negru, majoritatea fotografiilor din acest volum sunt inedite. Pentru o serie de tumulii, precum cei de la Sadove și Moloha, apar imagini furnizate de către arheologul Al. Maliukevici, cel ce a realizat cercetările acestor obiective. Alte artefacte au fost studiate și realizate fotografii la alte muzee, precum cele din Chișinău, Odesa sau Ismail. O serie de imagini din timpul unor cercetări, și piese legate de cunoscuta necropolă tumulară de la Purcari, provin din arhiva E. Iarovoi. De asemenea, sunt publicate desene ale unor piese din tumulul de la Oleksandrivka, un complex funerar cu un inventar excepțional, dar care a rămas în cea mai mare parte inedit pentru cercetători.

Planșele sunt structurate conform textului cărții. Primele 42 se referă la textul de bază al volumului. În planșele 43-237 se găsesc ilustrațiile catalogului și sunt structurate conform descrierilor din text. Planșele 238-242 reprezintă o viziune generală asupra ceramicii Cucuteni B târzie – Tripolie CII, astfel încât cititorul să poată observa diferențele sau asemănările cu olăria pictată din complexele Usatovo, de la cele timpurii (Bădragi) până la cele mai târzii, cunoscute în mormintele Jivotilovka. Fiecare punct cu descoperiri descris în catalog beneficiază de una sau mai multe planșe. În cazul necropolelor tumulare, prezentarea s-a făcut în ordinea cercetării tumulilor: tumulul 1, 2, 3 și așa mai departe. Pe cât a fost posibil, fiecărui punct cu descoperiri (fie el tumul sau mormânt plan) îi corespund planșe separate. Toate complexele descrise în catalog au trimiteri spre planșele corespunzătoare. Se adaugă prezența unor tabele în care sunt introduse date privind forma gropii și ritualul funerar (orientare și poziția defuncților). În final, pot fi făcute corelații între complexul cercetat, ritual și inventarul funerar.

Subliniem rigurozitatea documentării, publicarea unor informații inedite, valorificarea unor săpături mai vechi din care provin descoperiri importante pentru studiul culturii Usatovo. Regăsim în volum și revizuirea unor descoperiri, dar și noi interpretări datorate autorului. Având la bază teza de doctorat, scris în maniera clasică a monografiilor arheologice și reunind informația existentă, volumul va fi un instrument foarte util cercetătorilor care vor dori să studieze și să înțeleagă problematica celei de-a doua jumătăți a mileniului al IV-lea în zona vest-pontică.

În același timp, volumul reprezintă pentru istoriografia/cercetarea arheologică românească prima monografie despre descoperirile atribuite culturii Usatovo. O vreme, în publicațiile din România, a fost folosită denumirea Gorodsk – Usatovo pentru a defini evoluțiile post-Cucuteni de la est de Munții Carpați, dar și pentru depunerile post-Gumelnița din tell-uri și, simultan, pentru a păstra un sincronism cu ceea ce se întâmpla la est de râul Prut. Ulterior, odată cu evoluția cercetării, au fost conturate diverse culturi sau grupuri locale precum Horodiștea, Erbiceni, Foltești I-II, Stoicani, Târpești etc., care au înlocuit vechea sintagmă, dar au păstrat analiza în cadrul aceluiași sincronism cronologic și fenomen cultural. Culturi precum (Horodiștea)-Foltești au fost utilizate și pentru a acoperi nord-estul Munteniei, iar Cernavoda II a fost instrumentul care a oferit restului provinciei și parțial Dobrogei un fundament cultural.

Mai recent, au fost publicate sau revizuite materialele descoperite în siturile de la Frumușica, Brad, Cârligi, Târpești, Vânători-Neamț, Costești, sau, mai spre sud, cele de la Smeeni, Târgșoru Nou, Dămăroaia, Brăilița etc. De asemenea, s-au realizat datări radiocarbon din așezări sau morminte, care plasează zona extracarpatică în același orizont cronologic cu evoluția comunităților Tripolie CII, Usatovo, Jivotilovka, și, spre vest, cu cele atribuite blocului cultural Baden-Coțofeni. Este o perioadă care precede apariția fenomenului funerar Iamnaia, care va bulversa întreaga zonă vest-pontică.

Urmând culturii Cernavoda I, care la Dunărea Inferioară nu cunoaște (încă) înmormântări în tumuli, Usatovo pare să intermedieze în zona Dunării Inferioare, atât contactul cu lumea târzie tripoliană, cât și trecerea spre modelul economic și socio-politic al culturilor de stepă. Chiar dacă la vest de Prut ne aflăm la periferia acestei culturi, impactul ar putea fi unul important pentru evoluția comunităților umane din acest spațiu. Relevante devin cercetările recente din zona de nord a Munteniei, care au evidențiat o evoluție particulară a acestui spațiu în ultima treime a mileniului al IV-lea. Morminte tumulare cu un ritual specific, inventare excepționale, efervescența metalurgiei cuprului, prezența unor arme și podoabe, amintesc de complexe similare din mediul Usatovo. Se adaugă apariția ringurilor din piatră construite în jurul înmormântării primare, element care ar putea marca în acest spațiu influența aceleiași culturi.

În România, cu mici excepții, mormintele cu ocru și Iamnaia au fost tratate ca un fenomen singular, fără să se facă nicio distincție cronologică sau culturală în interiorul său. În lipsa unor importuri, corelarea între înmormântările tumulare și aceste evoluții locale a rămas o sarcină dificilă. Acest volum constituie o dovadă în plus că nu orice mormânt tumular este unul Iamnaia. Reprezintă o contribuție valoroasă care marchează complexitatea fenomenului tumular preistoric și impactul acestuia asupra evoluției comunităților umane la Dunărea Inferioară în a doua jumătate a mileniului al IV-lea, dar și în următorul.

Alin Frînculeasa

Introducere

În această lucrare, prezint o versiune îmbunătățită și completată a tezei mele de doctorat, pe care am susținut-o în 2022 la Facultatea de Istorie și Geografie a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, sub îndrumarea profesorului universitar, doctor habilitat Dumitru Boghian. Am revizuit și actualizat anumite aspecte din teză, completându-le cu date noi. Catalogul descoperirilor a fost de asemenea îmbogățit cu informații suplimentare. În teza mea de doctorat, mi-am propus să efectuez o cercetare aprofundată a culturii Usatovo, bazându-mă pe urmele materiale descoperite atât în puținele așezări cunoscute, cât și în contexte funerare. Cu toate acestea, în prezenta lucrare mă voi concentra exclusiv pe descoperirile funerare, deoarece așezările cu structuri de locuit rămân încă insuficient documentate. Cronologic, cultura Usatovo este încadrată în a doua jumătate a mileniului IV a. Chr., corespunzând perioadei timpurii a epocii bronzului. Aceasta nu poate fi caracterizată în sud-estul Europei fără a lua în considerare realizările petrecute în perioada anterioară, adică în epoca eneolitică, când s-a început utilizarea masivă a metalului, iar diferențierea socială a comunităților a devenit din ce în ce mai vizibilă. Către mijlocul mileniului IV a. Chr., această stratificare a devenit bine reprezentată inclusiv în inventarul siturilor funerare din nordul și nord-vestul Mării Negre (amenajări funerare megalitice, simboluri ale puterii, arme, podoabe). Schimbările climatice petrecute în mileniul IV a. Chr. au adus după sine o serie de transformări în cadrul comunităților sedentare de agricultori, oferind însă condiții prielnice practicării economiei pastorale. Conform cronologiei radiocarbon și al tradiției arheologice est-europene, epoca bronzului a început către mijlocul mileniului al IV-lea a. Chr. și s-a încheiat în ultimele secole ale mileniului al II-lea a. Chr. Mobilitatea crescătorilor de animale presupunea și deplasări frecvente spre teritoriile învecinate. În urma acestora, hotarele fixe ale diverselor tradiții culturale sunt greu de sesizat în prezent. În același timp, o realizare de primă importanță a epocii bronzului a fost însușirea și răspândirea noului metal – bronzul. În perioada menționată, bronzurile arsenicale au cunoscut o răspândire mai largă, oferind o serie de avantaje tehnologice în procedeul de turnare. În prima jumătate a mileniului IV a. Chr., tumulii au început să se răspândească în nord-vestul Mării Negre. În a doua jumătate a mileniului IV a. Chr., în special în bazinul Nistrului de Jos și teritoriile de vest ale limanului Hadzhibei, o parte importantă a mormintelor principale în tumuli sunt atribuite culturii Usatovo. Aceste vestigii reflectă unul dintre cele mai strălucite fenomene culturale din preistoria nord-vest pontică. În prezent, studierea științifică a vestigiilor Usatovo depășește un secol, în contextul în care sunt cunoscute peste 40 de puncte cu descoperiri. Prin abordarea acestora cu metodele contemporane de cercetare, se deschid noi perspective în tratarea etapei incipiente a epocii bronzului în nord-vestul Mării Negre și se oferă noi viziuni ale unor aspecte încetățenite în istoriografie. Este normal ca istoriografia să evolueze și să se dezvolte în funcție de noile descoperiri, de avansurile tehnologice și de schimbările din domeniul științific. Aceasta poate duce la o reevaluare și o reinterpretare a datelor existente și la dezvoltarea unor noi perspective asupra trecutului. De-a lungul timpului, interpretările și teoriile despre cultura Usatovo au fost influențate de diferitele școli științifice și de metodele de cercetare utilizate în diverse perioade de timp. Astfel, înțelegerea și interpretarea acestei culturi a suferit o evoluție, pe măsură ce au fost făcute noi descoperiri și au fost utilizate noi metode de cercetare. În prezent, contribuția semnificativă a culturii Usatovo în definirea epocii bronzului în nord-vestul Mării Negre este recunoscută de majoritatea cercetătorilor din domeniu. Însă, este evident că mai există multiple probleme și neclarități care rămân deschise pentru noi abordări. De asemenea, în istoriografie se pot observa două abordări referitoare la taxonomia denumirii complexului de vestigii Usatovo. Primii cercetători ai sitului eponim, M. F. Boltenko, V. I. Selinov și E. F. Lagodovskaya, au observat omogenitatea vestigiilor care erau similare cu cele cunoscute în tumulii tiraspoleni, la Shabolat/Bilenke și Odesa Slobodka-Romanovka, și au atribuit urmele materiale descoperite unei culturi de sine stătătoare – cultura Usatovo. Ulterior, și alți cercetători, printre care arheologii Vl. Dumitrescu, T. Sulimirski, M. Gimbutas și A. Ia. Briusov, au considerat vestigiile Usatovo ca fiind o cultură autonomă. Pe de altă parte, la mijlocul anilor ’30 a secolului XX, T.S. Passek a încercat să periodizeze siturile culturii Cucuteni-Trypillia pe baza motivelor decorative ale ceramicii, inclusiv descoperirile de la Usatovo, Shabolat/Bilenke, Odesa Slobodka-Romanovka și tumulii tiraspoleni, încadrându-le în etapa γ2 a schemei sale [Passek 1935, 165]. Ulterior, a apărut o versiune finală a schemei de periodizare a siturilor, în care descoperirile tumulare care conțineau ceramică pictată și aveau corespondențe cu descoperirile de la Gorodsk, au fost incluse în etapa târzie CII/γ2 a culturii Cucuteni-Trypillia [Пассек 1949, 189]. Ulterior, cu rare excepții, istoriografia sovietică (și post-sovietică) a tratat descoperirile de la Usatovo și ceramica pictată din tumulii nord-vest pontici drept parte componentă a culturii Cucuteni-Trypillia. În dreapta Prutului, însă, o bună parte din cercetătorii români au preferat conceptul de evoluție a culturii Cucuteni-Trypillia prezentat de Vl. Dumitrescu în anul 1963. Astfel, cum nota cercetătorul: grupa Gorodsk-Usatovo conține elemente culturale și etnice de mixtură, în care acelea străine de complexul Cucuteni-Tripolie sînt predominante din toate punctele de vedere, așa încît nu ni se pare că ele ar mai putea reprezenta, nici pe plan social, nici pe plan cultural sau etnic, faza finală a culturii Cucuteni-Tripolie, ci constituie… o grupă străină și în bună parte posterioară, ca să încheie cu: credem totuși că evoluția organică a culturii Cucuteni-Tripolie poate fi socotită încheiată odată cu sfîrșitul fazei Cucuteni B -Tripolie C/I- γ1 [Dumitrescu 1963, 298-299]. Respectiv, descoperirile de la Horodiștea, Erbiceni, Stoicani, Foltești și altele asociate lor, fără a nega unele eventuale afinități cu ceramica târzie Cucuteni B, au fost văzute într-un context cultural distinct. Cu referire strictă la siturile culturii Usatovo, majoritatea cercetătorilor preocupați de acest subiect (în special din Republica Moldova și Ucraina) în ultimele două decenii au adoptat o abordare distinctă și coerentă a vestigiilor, considerându-le diferite de restul siturilor târzii ale culturii Cucuteni-Trypillia [Петренко 2003, 137-144; Енциклопедія… 2004, 560-562; Videiko 2011, 373-381; Петренко 2013, 163-210; Манзура 2016, 63-83]. Cu toate acestea, este de așteptat ca vechile „dogme” impuse ca adevăr incontestabil să mai fie susținute de unii arheologi, așa cum se întâmplă în mod normal în știință. Unul dintre adepții „viziunii de ansamblu” a evoluției culturii Cucuteni-Trypillia propuse de T.S. Passek și a „structurii omogene a tripolianului târziu” este V. Dergaciov. În contribuția sa recentă intitulată „Позднее Триполье и Майкоп” [Дергачев 2022], vestigiile Usatovo (care, în viziunea autorului, includ și siturile funerare Cernavoda I din nord-vestul Mării Negre, așezările de la Stoicani și Foltești și mormintele tumulare de tip Jivotilovka) sunt abordate drept un tip aparte de situri târzii ale culturii Cucuteni-Trypillia. Pentru a susține această afirmație, autorul citează Clasificarea în arheologie, sub redacția lui E.M. Kolpakov [Классификация 2013, 101-102] și propune un principiu sistemic de analiză sau „o viziune de ansamblu” a „culturii/civilizației ceramicii pictate”, elementul fundamental (tipul) căreia este o combinație stabilă de trăsături diferită de alte combinații stabile de trăsături. Astfel, siturile Cucuteni A, A-B – Trypillia B-I, B-II ar reprezenta nucleul elementului fundamental, în timp ce siturile în care ceramica pictată nu este predominantă sau lipsește (Precucuteni I-III – Trypillia A și Cucuteni B-2 – Horodiștea-Foltești – Trypillia CI-II) formează periferia nucleului [Дергачев 2022, 20-21]. Evident, nu putem fi de acord cu o astfel de abordare „de ansamblu” și, totodată, simplistă. Urmând firul logic al principiului sistemic de analiză propus de V. Dergaciov și extrapolând elementul fundamental (tip) asupra complexului de vestigii Usatovo, observăm că combinația stabilă de trăsături văzută în „ansamblu” este formată din: nucleu – structuri funerare complexe, fie plane, fie tumulare, și periferie – structuri funerare simple, fie plane, fie tumulare. Observăm că nucleul, ce caracterizează cea mai semnificativă diferență este format de amenajările funerare complexe, lipsite în nucleul combinației stabile de trăsături a „culturii/civilizației ceramicii pictate” și nici nu ar putea fi la periferia acestuia eclipsându-l și adumbrindu-i întâietatea de nivel. Culturile arheologice de regulă se asociază cu comunități specifice din trecut. Și întrucât istoria este imposibilă în afara unei anumite comunități (organism social), identificarea culturilor arheologice se dovedește a fi într-adevăr o condiție indispen­sabilă pentru trecerea de la materialele arheologice la interpretarea lor, în ciuda multiplelor opinii cu privire la problematica ce este o cultură arheologică. Fiind pe deplin conștienți de dificultățile de ordin teoretic și metodic în modul de a interpreta conceptul de cultură arheologică, recunoaștem existența a două realități care se exclud reciproc. 1. În orice comunitate socială, se pot forma trăsături ale culturii materiale specifice doar acesteia. 2. Nu există nicio legătură clară și neschimbătoare între societate și cultura sa materială; complexul culturii materiale în sine nu coincide niciodată cu comunitatea socială. În consecință, cultura arheologică, ca parte transformată a culturii materiale, nu coincide cu comunitatea socială [Классификация 2013, 134]. Totuși, urmând concepțiile formulate de M. Gumă, prin termenul de cultură arheologică este desemnată acea entitate istorico-arheologică, relativ omogenă… și creatoare a unui ansamblu comun de bunuri materiale, credințe religioase și reprezentări spirituale, constatate pe un areal geografic mai mult sau mai puțin bine delimitat față de celelalte unități de același gen. [Gumă 1993, 112] și A. Vulpe, conceptul de cultură arheologică este înțeles… ca reprezentând o simplă combinație de elemente caracteristice din materialul obținut din descoperirile arheologice, ce se constituie într-o regulă, delimitată în spațiu și timp de alte combinații alcătuite în mod asemănător [Vulpe 2001, 211], vom observa în capitolele ce urmează că întregul complex de vestigii Usatovo, îmbină un ansamblu stabil de trăsături proprii ale culturii materiale și spirituale, răspândite în limite temporale și geografice relativ bine închegate și delimitate. Totodată, în cazul culturii Usatovo vom observa existența persistentă a unor elemente stabile specifice doar acesteia, dar și altora, mai puțin persistente însă expresive (în percepția cercetătorului) ca manifestare, prezente și în arii culturale învecinate. Astfel, există multiple opțiuni de grupare a complexelor arheologice și termenul de cultură arheologică acoperă o gamă largă de concepte, așa cum a atras atenția și L.S. Klein. În cazul prezenței unor elemente „străine”, esența formării ansamblului stabil ar include totalitatea artefactelor găsite în complexele unei culturi arheologice, inclusiv artefacte din acele elemente fundamentale (tipuri) care constituie esența altor culturi arheologice și sunt de import [Клейн 1991, 168-170]. Pentru realizarea acestei lucrări, am utilizat sursele disponibile, alcătuite din materiale provenind din peste 40 de puncte cu descoperiri funerare sau fortuite atribuite culturii Usatovo, publicate în monografii, articole științifice și rapoarte de cercetare arheologică. În completarea surselor istoriografice, am apelat, în anumite cazuri, la accesul direct către vestigii arheologice depozitate în colecții sau expuse în expozițiile unor instituții muzeale, precum și la arhivele personale ale cercetătorilor care au studiat complexele funerare Usatovo. De asemenea, am efectuat cercetări proprii de teren, în localitățile din r-nele Ialoveni, Ștefan Vodă, Căușeni, Cimișlia și Leova, în vederea concretizării informațiilor existente referitoare la unele descoperiri fortuite Usatovo. Structura prezentării materialelor din studiul dat este una clasică și cuprinde următoarele capitole: Istoricul cercetării culturii Usatovo și istoriografia problemei – acest capitol cuprinde o prezentare a descoperirilor anterioare și a cercetărilor arheologice efectuate în arealul culturii Usatovo, precum și o analiză a publicațiilor științifice relevante. Necropolele culturii Usatovo – această secțiune se axează pe descrierea complexelor funerare descoperite în siturile Usatovo, cu o analiză detaliată a elementelor arhitecturii tumulare și a tipurilor de morminte. Categorii de inventar – aici am detaliat categoriile de obiecte găsite în complexele funerare. Periodizarea și cronologia culturii Usatovo – în acest capitol am prezintat datele obținute în urma analizei stratigrafiei tumulare și a datărilor radiocarbon, în vederea stabilirii perioadelor de dezvoltare a culturii Usatovo. Interferențe cultural-cronologice în nord-vestul Mării Negre (a doua jumătate al mil. IV – începutul mil. III a. Chr.) – în această secțiune a lucrării am analizat contextul geografic și cultural mai larg în care s-a dezvoltat cultura Usatovo, precum și posibile influențe culturale din alte regiuni. Considerații finale – am sintetizat descoperirile și interpretările prezentate în studiu și am oferit o concluzie generală cu privire la importanța acestora în cadrul istoriei vechi a spațiului nord-vest pontic. Catalogul descoperirilor funerare Usatovo – această secțiune cuprinde o listă detaliată a descoperirilor funerare Usatovo, inclusiv numele obiectelor și datele descoperirii, precum și informații rezumative despre acestea. Realizarea acestei lucrări ar fi fost imposibilă fără ajutorul și implicarea constantă a colegilor mei arheologi. În primul rând, doresc să îi mulțumesc prof. univ. dr. hab. Dumitru Boghian, care a acceptat să coordoneze teza mea de doctorat și a oferit sfaturi metodice și practice prețioase. Vreau să exprim recunoștința mea și față de domnul dr. Vlad Vornic, directorul Agenției Naționale Arheologice de la Chișinău, pentru sprijinul moral și tehnic pe care l-am primit în timpul cercetărilor de teren, inclusiv cele pe care le-am făcut împreună. În plus, aș dori să menționez că domnii dr. Serghei Agulnicov, dr. Ion Ciobanu, dr. Veaceslav Bicbaev și dr. Denis Topal mi-au fost alături în timpul lucrărilor de teren și de laborator sau în fondurile muzeelor, iar contribuția lor în partea grafică și documentară a acestei lucrări a fost semnificativă. De asemenea, îi mulțumesc colegilor mei de la Muzeul Național de Istorie a Moldovei, dr. hab. Eugen Sava și dr. Mariana Vasilache, precum și dr. hab. Igor Bruyako și Oxana Grițiuta de la Muzeul de Arheologie din Odesa, pentru sprijinul lor în cercetările arhivistice și pentru fotografierea pieselor arheologice păstrate în muzee. Nu în ultimul rând, aș dori să adresez mulțumiri arheologilor care mi-au oferit ajutor bibliografic esențial în realizarea acestei lucrări, printre care se numără dr. Sergiu-Constantin Enea, dr. Sorin Ailincăi, dr. Sergiu Matveev, dr. Svetlana Ivanova, dr. Alin Frînculeasa, dr. hab. Valentin Dergaciov, dr. Igor Manzura, dr. Vitalie Sinica, dr. Ilya Palaguta, dr. Natalia Burdo și dr. Mihail Videiko.

0
    0
    Coș de cumpărături
    Coșul este golÎnapoi la produse

    Adaugă în coș