Descriere
Comunismul se instalează temeinic odată cu plecarea forțată în exil a regelui Mihai (30 decembrie 1947), cu destructurarea vechilor instituții prin epurarea cadrelor și reorganizarea administrativă. Zeci de mii de oameni au fost dați afară din magistratură, administrație, armată, poliție, universități etc. Unii dintre aceștia au fost aruncați în închisori, alții deportați . Cei mai norocoși (și cei cu mulți bani) au reușit să fugă peste graniță în Occident.
Persecuțiile nu au vizat doar elitele vechiului regim, ci pe toți cei care gândeau, se comportau și acționau altfel decât comuniștii: clasa de mijloc (burghezia) și țărănimea înstărită (chiaburii cum ziceau comuniștii). Pentru comuniști, aceste două categorii sociale reprezentau inamicul prin excelență, inamic ce trebuia eliminat din corpul social. De altfel, în propaganda și documentele vremii, cei care aparțineau acestor categorii erau catalogați drept „dușmani ai poporului”. Poporul fiind reprezentat, în ideologia și propaganda comunistă, de către muncitori și țărănii săraci. De altfel, pe aceștia s-au bazat comuniștii în planul lor de schimbare a societății și de creare a omului nou.
Urmând modelul Gulagului sovietic, deportările au început în 1944, primele acțiuni de acest gen vizându-i pe etnicii germani acuzați de colaborare cu autoritățile naziste, care au fost trimiși în URSS. A urmat strămutarea familiilor de mari proprietari de teren, de fabrici sau de alte întreprinderi comerciale sau a familiilor deținuților politici conform Decretului-Lege nr. 83/1949.
Țăranii care s-au opus colectivizării au fost și ei la rândul lor dislocați din satele răzvrătite în sate deja „pacificate” de autorități. În 1949/1950, numeroși țărani din Bihor, Arad, Teleorman au fost trimiși în „lagăre de muncă” în Bărăgan, drept pedeapsă pentru că s-au opus colectivizării.
Începând cu 1954, foștii deținuți politici, eliberați din închisori și lăgăre de muncă, au fost pedepsiți „administrativ” cu domicliu obligatoriu în diverse localități din Bărăgan, ca urmare a Deciziei Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954. Această „pedeapsă administrativă” putea avea o durată între 6 și 60 de luni, dar putea fi prelungită la nesfârșit . Conform acestei hotărâri, 1.997 persoane eliberate din detenție au fost trimise în Bărăgan, purtând în buletin faimosul DO (Domiciliu Obligatoriu) .
Cel mai amplu și dramatic episod al acestui fenomen represiv a avut loc în seara de 18 spre 19 iunie 1951, episod cunoscut în literatura de specialitate ca „Rusaliile Negre”, când aproximativ 44.000 de persoane , care locuiau pe o rază între 25-35 de km de la granița cu Iugoslavia, au fost deportate în Bărăgan într-una din cele mai secrete, rapide și represive acțiuni organizate de autoritățile comuniste. Germani, bulgari, sârbi, evrei, români bănățeni și olteni, basarabeni, bucovineni, aromâni, vlahi, megleno-români etc. au fost deportați din zona lor de origine sau de „dislocare” în plin câmp, unde au fost obligați să își construiască, pornind de la zero, o nouă viață.
Cuprins
DESPRE COMUNISM, REPRESIUNE ȘI DEPORTAREA ÎN BĂRĂGAN: SCURTĂ INTRODUCERE 11
Bibliografia, filmografia, web-grafia deportării 31
Memorii, documente, istoriografie 31
Teatru 36
Filme documentare 36
Expoziții 37
Site-uri web 39
Memoriale dedicate deportării din Bărăgan din județele Brăila, Ialomița și Călărași 40
Monumente ridicate în Banat și Oltenia de vest 47
PROIECTUL „MEMORIALUL DEPORTĂRII” 59
VICTOR GAIDAMUT 75
„În gara aceea s-a născut fratele meu cel mai mic” 76
„Ce a urmat ține de domeniul incredibilului” 78
„Nu te lăsa!” 79
„Energia vieții este mai puternică decât energia morții!” 80
Dialogul din 8 septembrie 2023 82
„De ce ați fost deportați?” 82
„Ne întrebam ce o să se întâmple” 84
„M-am întors acasă, unde era să mă duc, eram singur pe lume” 86
„Nu are talent pentru limbi străine!” 88
MONICA BOCȘA (CONSTANTINESCU) 95
„Ei și-au luat mobila de dormitor” 96
„Asta este casa voastră !” 97
„În momentul când s-au eliberat li s-a spus că a fost o greșeală politică” 99
LEONID GALAȚCHI 103
„Vă rog să nu încercați să fugiți că avem ordin să tragem…!” 104
„Sus era cerul și jos miriștea de grâu…” 105
„Ce facem, ce ne facem?” 106
„Tot timpul eram urmăriți!” 108
„Bine că l-a iertat Dumnezeu de necazuri!” 109
„Cetățeni suspendați” 110
„Am lucrat de la vârsta de 11 ani până la terminarea facultății ca zilier” 111
MARCELA BURLACU (BENT) 115
„Oamenii care au trăit acolo știu că așa s-a întâmplat” 117
„Și mai târziu… întotdeauna am avut restricții” 120
„Când am mers la școală n-aveam cele necesare…” 121
„Taci … că ai fost cu domiciliu obligatoriu” 122
„Totul s-a făcut prin muncă!” 123
„Suferințele astea m-au întărit” 124
„Privesc cu durere … cu lacrimi și cu nostalgie locul unde a fost satul” 125
CARL FRANZ DUNAENCO 129
„Nu știam ce va urma în data de 18 iunie 1951!” 130
„În vagon … eram noi și calul!” 131
„E inimaginabil … ce-am trăit atunci…” 132
„Acolo unde ne-au debarcat era un lan de grâu cosit…” 135
„Dar vă spun că a fost foarte greu” 136
„Am tratat comunismul ca pe un gunoi! ” 137
GRETA DONȚU (ANGHELACHE) 139
„Casa noastră este un țăruș! ” 141
„N-aș dori nimănui să i se întâmple așa ceva !” 142
„Ne povestea mama că dintr-un ou ne hrănea și pe mine și pe fratele meu!” 143
„Ești de la Fundata, de la țăruș?!” 144
„Aici am deschis ochii și pentru mine acasă asta înseamnă!” 144
EPIFAN GALAN 147
„La Remetea Mare a deraiat trenul” 150
„Am trăit o viață de om aici în Bărăgan!” 151
ANETA MINGEA (UDREA) 155
„Eram numiți coreeni” 159
„Pur și simplu ne-am îndrăgostit de pământul acesta din Bărăgan” 160
„Nu aș șterge nimic” 161
TEOFIL LUPU 163
„Unde ne duceți?” 164
„Faceți chirpici că vine iarna!” 165
„Sunt sătul de făcut case!” 167
DARIA GOGU (ANDRONACHE) 171
„Răufăcători ai statului comunist!” 173
„Mi-era tare frică și am rămas cu acea frică până în ziua de azi!” 175
„Vai, ne dă drumul!” 176
„Nu regret nimic” 177
„I-am considerat pe comuniști draci” 178
DOMNICA MALOFEI (MARIN) 181
„Mi s-a părut foarte lung drumul, foarte lung” 183
„Să știți că nu o să plecați de aici, aici veți rămâne!” 185
„Învățați că asta e salvarea voastră: școala!” 187
„Mai am insomnii și atunci îmi aduc aminte de toate” 188
Dialogul din 8 septembrie 2023 189
„Dacă nu aș mai citi, ar fi chiar cumplit pentru mine!” 191
„Uicu Toma (unchiul Toma) nu a vrut să-și facă casă și a locuit în bordei”. 192
„Și printre examene se dădea rusa” 194
„ Am fost pasionată de mică de citit” 197
„Situația nu s-a schimbat” 200
VALERIU SÂRBU 205
„Am ajuns la Fundata, care astăzi nu mai este înfundată” 207
„D.O., un semn că erai pătat” 209
„Marcați de fugă și teamă” 210
„Sunteți doctorul Sârbu care organiza balul de la Fundata!” 210
ANA DRON (BUGA) 213
„Îs eroină. Păi cum eroină, am muncit de m-am rupt …” 213
„Hai, fă-ți bagajul și pune-l la căruță!” 215
„Am trecut prin multe” 216
FLORICA MINODORA MARTIN (NEGRU) 219
„Când am plecat de acasă, bunica jelea ca la mort” 220
„La noi în casă a intrat Dumnezeu !” 221
Dialogul din 28 iulie 2015 225
„De mult nu mai mi-am amintit atâtea câte v-am povestit dv.” 228
„Ne jucam cu păpușile făcute din porumb” 232
„Mama a plecat țărancă de la Gaiu mic și umbla în portul cu poale și cătrință” 236
„Măi, Dori, noi trebuie să scriem căci noi știm prin ce-am trecut și ce-am simțit” 238
„Părinții noștri ar fi putut să povestească mult mai multe, dar s-au dus…” 241
SILVIA MUDREI (MOLDOVEANU) 245
„Ce-o fi? Ce-o fi?” 247
„S-a construit și o școală, tot cu muncă patriotică” 250
„Se zvonea că pe noi, copiii, ne iau…” 251
ÎN LOC DE CONCLUZII: CÂTEVA REFLECȚII ASUPRA MEMORIEI DEPORTĂRII 267
Introducere
Ediția a 2-a, revizuită și adăugită a volumului Deportați în Bărăgan. Amintiri din Siberia românească, reia interviurile realizate în cadrul proiectului „Memorialul deportării”, cărora le adaugă o nouă introducere și noi concluzii, o completare a unor interviuri, numeroase fotografii și hărți, care să ofere publicului o mai bună cunoaștere a fenomenului deportării în Bărăgan, precum și informații din fișele deportaților, aflate pe site-ul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).
Proiectul, niciodată abandonat, al „Memorialului Deportării” include documentarul memorial, „Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească”, website-ul, memorialuldeportarii.ro, organizarea de dezbateri publice, mese rotunde, vizionări și audieri, precum și acțiuni constante de diseminare a informației privitoare la acest proiect și la deportarea în Bărăgan prin intermediul unor interviuri în presa scrisă și audio-video. În lucru se află un nou film documentar, un desen animat și o nouă carte, pe lângă acțiunile de promovare care vor însoți aceste noi producții marca „Memorialul deportării”.
Impulsul inițial realizării acestui proiect ne-a fost dat de dorința noastră de a afla mai multe despre epopeea deportărilor din perioada comunistă. El a avut ca punct de plecare experiența personală a Claudiei-Florentina Dobre, moștenitoare a unui patrimoniu memorial care include și amintiri despre deportații din Bărăgan. A fost inspirat și de expoziția „Rusaliile Negre: Deportarea în Bărăgan – Memoria ca formă de justiție”, expoziție itinerantă realizată de Fundația Academia Civică în parteneriat cu Fundația Culturală Memoria în 2011.
Poza unui grup de oameni în fața unei case de chirpici, părând a aparține unei alte epoci, a jucat rolul madlenei lui Proust, punctul zero al unei experiențe de cercetare (și de viață, în cele din urmă), care și-a dorit să elucideze misterul „satului nou”, „al medicului salvator” sau al „movilei neuitării”, repere memoriale care au reprezentat firul roșu al proiectului nostru. Un proiect unic, focalizat pe martorii deportării care mai trăiesc încă în satele în care au fost deportați sau în apropierea acestora, care au ales să rămână în locurile durerii, dar și ale bucuriei.
Realizarea unui proiect bazat pe memoria martorilor care au trăit anumite experiențe istorice, mai mult sau mai puțin dramatice, dar purtătoare ale unor tensiuni existențiale cu reziduuri traumatice, necesită o pregătire prealabilă a terenului. În cazul nostru, ajutorul oferit de fostul director și profesor de geografie al Claudiei-Florentina Dobre de la Liceul „Mihai Eminescu” din Călărași, domnul Călin Ion, a fost esențial, lucru pentru care îi mulțumim din toată inima. Domnia sa ne-a pus în contact cu primii trei foști deportați intervievați de noi, rămași pe malurile Borcei, și care, în ciuda vicisitudinilor istoriei, reușiseră să devină cunoscuți în urbea din câmpia Bărăganului.
Primele interviuri au avut loc în noiembrie-decembrie 2011, într-o sală de clasă a Liceului „Mihai Eminescu” din Călărași și la sediul Asociației foștilor deținuți politici și deportați din Călărași, acestea din urmă realizate cu ajutorul domnului Adrian Șestacovschi (președinte AFDPR Călărași) și a doamnei Ana Luter de la AFDPR Călărași. În august-septembrie 2012 am continuat cu o altă serie de interviuri făcute în localitățile Fundata și Dâlga și acasă la domnul Valeriu Sârbu, în localitatea Pasărea, județ Ilfov.
Foștilor deportați le-am anunțat intenția noastră de a realiza un film despre deportarea în Bărăgan la care i-am invitat să participe în calitate de martori/colaboratori. Primele interviuri au fost realizate sub forma „povestiri de viață” , pornind de la interesul arătat de noi pentru problematica deportării și rugându-i pe foștii deportați să ne împărtășească experiența lor de viață, fără ca noi să intervenim cu întrebări în această primă fază a cercetării.
În aprilie 2013 am revenit cu o serie de întrebări, dar și cu intenția de a surprinde răspunsul la întrebările legate de satele deportării și de experiența viețuirii în aceste localități, chiar pe locul de existență a acestora. Deportații, care au dorit să ne arate locurile deportării, au fost filmați prezentându-ne o topografie imaginară a străzilor, caselor, școlilor și altor instituții din „satele noi”, cum au fost ele numite de autoritățile comuniste și cum au fost și mai sunt încă prezente în memoria colectivă a regiunii. În peregrinările noastre am fost însoțiți și de domnul Șerban Ion, martor indirect al deportării.
Fiecare dintre deportații prezenți la locul experiențelor dramatice trăite în copilărie sau adolescență a populat spațiul gol filmat de noi cu părinți, rude, prieteni, vecini, colegi. În fața ochilor lor se înfățișa o întreagă lume pe care noi, realizatorii acestui proiect, aveam dificultăți să ne-o imaginăm. O miriște cu grâu și/sau un lan de porumb nu te duc neapărat cu gândul la niște localități bine structurate sau la viața unor oameni, care, în ciuda condițiilor dure, încercau să supraviețuiască și să depășească obstacolele puse de regimul comunist. Vizualizam cu greu copiii care mergeau pe uliță spre școala creată de ei, din chirpicii făcuți din lutul Bărăganului, așa cum ne indica unul dintre deportați, sau cimitirul ascuns sub lanul de porumb.
În toamna lui 2013, fragmente din interviurile realizate au fost îmbinate și combinate urmărind un fir cronologic al deportării, rezultând astfel un film documentar de 55 de minute. Am recreat, prin intermediul mărturiilor deportaților, istoria acestui eveniment din momentul bulversant și dramatic al anunțării veștii că vor fi deportați până la momentul eliberării din domiciliul obligatoriu. Câteva comentarii ale foștilor deportați inspirate de actualitatea imediată (cea a anilor 2011-2012) au fost și ele presărate de-a lungul expunerii filmice pentru a ilustra perspectiva temporală (a prezentului) ce a stat la baza demersului nostru.
„Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească” prezintă oameni cu lacrimi în ochi, care rememorează calvarul zilelor de arșiță, a lipsei apei potabile sau frigul și foamea care i-au urmărit o viață. Vocile tremurânde evocă amintirea bunicii moarte în condițiile extreme ale deportării sau emoțiile provocate de imaginea unei mame cu patru copii, fără casă, fără hrană, abandonată urgiei Bărăganului. Dar și bucuria provocată de gustul „bunătăților” pregătite de mame la ocazii speciale sau de profesoara de română a doamnei Aneta Udrea, Elena Ghiutum, care făcea un tort de biscuiți, din dragoste față de elevi și din nimicul ce se găsea în magazinul sărăcăcios al unui sat de deportați.
Emoțiile și trăirile acestea, filmate de noi, au fost prezentate și publicului larg în mai multe etape: pe 17 iulie, în avanpremieră, în cadrul simpozionului internațional, „Stalinizare și destalinizare. Evoluții instituționale și impact social”, organizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) și Fundația „Radu Negru”, la Sâmbăta de Sus, Făgăraș; iar pe 16 octombrie, la postul local de televiziune WYLTV Prahova.
Lansarea oficială a avut loc pe 7 noiembrie 2013 la studioul Horia Bernea al Muzeului Național al Țăranului Român (MȚR) din București, unde ne-am bucurat de prezența a peste 300 de invitați, majoritatea tineri, dar și a mai multor foști deținuți politici și deportați printre care Daria Andronache care a și împărtășit cu cei prezenți trăirile și amintirile sale.
Documentarul a fost lansat oficial și pe meleagurile bărăgănene pe 15 noiembrie 2013. În sala „Barbu Știrbei” a Consiliului Județean Călărași au fost prezenți mare parte dintre cei intervievați, precum și mulți tineri de la liceele din Călărași, alți deportați și personalități ale vieții culturale locale.
Pe 10 decembrie 2013, proiecția filmului a fost urmată de o discuție la sediul IICCMER, iar pe 11 decembrie, pe lângă proiecție, a avut loc și o dezbatere în sala de expoziții a Parlamentului României.
În ianuarie 2014, am prezentat documentarul și la Câmpina, în casa Praznicar a parohiei „Sfântul Nicolae”, cu sprijinul părintelui Nicolae Moga și a scriitorului câmpinean Codruț Constantinescu.
Tot în 2014, filmul a fost prezentat în câteva licee în perioada „Școala altfel”, precum și la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) cu ocazia evenimentelor de tip „porțile deschise”.
Existența acestui film, a site-ului www.memorialul deportarii.ro, realizat cu sprijinul financiar al părintelui Moga de la biserica Sfântul Nicolae din Câmpina și a celui logistic al lui Augustin Lupu au dus vestea interesului nostru pentru deportarea în Bărăgan. În momentul în care am decis să publicăm interviurile realizate în cadrul proiectului nostru, demersului nostru i s-au alăturat două doamne: Negru Florica din Timișoara, cu o poveste de viață inedită, și Silvia Moldoveanu (Mudrei) din Brașov, care ne-a transmis un mic manuscris cu povestea vieții domniei sale și câteva poze. Povestea de viață a doamnei Negru a fost înregistrată de Claudia-Florentina Dobre în iulie 2015 la Timișoara. Doamna Moldoveanu avea deja redactat textul cu amintirile deportării pe care îl re-publicăm. În acest volum, două interviuri inedite cu aceste doamne întregesc povestea vieții lor și a experienței deportării.
Orice anchetă de tip „istorii de viață” include obligatoriu și „caietul de observații”, în cazul nostru pelicula fiind un observator extrem de fidel decât orice cercetător. Emoțiile profunde, privirea uneori înecată în lacrimi, alteori străfulgerată de crâmpeie de amintiri plăcute, gesturile ample sau reținute, cuvintele devenite lait-motive și izvorâte dintr-o traumă profundă, pasiunea rostirii sau furia înăbușită au fost înregistrate de peliculă cu cea mai mare acuratețe.
Documentarul a redat doar fragmente din interviurile înregistrate, propunându-și să spună povestea deportării din perspectiva martorilor în ordine cronologică. Totuși, interviurile erau mult mai bogate în informații și sentimente și s-ar fi pierdut din savoarea lor, dacă nu ar fi fost transcrise. (…)
Interviurile publicate în această carte au rezumat povestea de viață a fiecărui deportat din perspectiva martorului. Uneori așezarea în pagină nu a redat în mod fidel expunerea orală, dar a păstrat spiritul povestirii și sensul dat acesteia de către fiecare dintre participanții la proiectul nostru. Au fost corectate și greșelile de limbă inerente unei exprimări orale, care respectă o logică memorială și nu neapărat una lingvistică. Memoria individuală, modelată de limbaj, fără îndoială, nu este liniară, ci secvențială, de multe ori circulară, mai ales în cazul rememorării unor experiențe traumatice cum a fost cea a deportării în Bărăgan din România comunistă a anilor ’50. (…)
Documentarul nostru, „Deportați în Bărăgan. Amintiri din Siberia românească”, a fost vizionat de 50.000 de ori pe canalul de Youtube al lui Valeriu Antonovici. Numărul de vizionări ale tuturor activităților întreprinse în cadrul proiectului „Memorialul deportării” a atins 500.000 în septembrie 2023.
Volumul acesta, Deportați în Bărăgan. Amintiri din Siberia românească, ediția a doua, se dorește a fi o sursă istorică, dar și memorială, care stă mărturie unei vieți, începută în „ciulinii Bărăganului”, dar continuată frumos cu reușite nevisate în vremurile deportării. Toți cei care depun mărturie sunt niște învingători. Învingători în lupta, inegală și uneori inumană, cu regimul comunist, care a încercat, și de multe ori a și reușit, să distrugă vieți așa cum a distrus casele din chirpici ridicate cu sudoarea vieții și cu lacrimi de femei, bătrâni și copii. Amintirilor li se adaugă o scurtă prezentare istorică a represiunii comuniste și a deportării dar și o concluzie referitoare la memoria acestui episod represiv. Numeroase fotografii de epocă sau recente vin să întregească tabloul schițat din cuvinte de către martori. Prezentarea proiectului nostru și bibliografia deportării întregesc panorama memoriei deportării și a represiunii comuniste, în general.
Editorii