Descriere
Din sicriu-i mâncat de carii un cuc măsoară clipele
Şi somnului meu îi rupe aripile,
Iar eu din înalturi negre cad pe pământ
Şi mă-ntreb de-am visat şi mă mir că mai sunt.
Casc ochii, deschid geamul şi ceaţa pătrunde în mine,
Spitalele de nebuni gem, sunt pline.
Încet, încet, apare ca o nălucă 2000,
Sărind peste morţi, călcând peste vii.
– Ş-acum… La dracu ! Cine sunt eu ?
– Ce, n-ai oglindă ? Închină-te la Dumnezeu!
