Fundamente ale sociologiei educaţiei

Descriere

Provocări ale sociologiei educaţiei
Cărțile de sociologia educației au fost scrise de cele mai multe ori de sociologi. Metodologia lor a vizat, în mod special, aplica­rea so­cio­lo­giei la problematica educației încadrată mai mult sau mai puţin rigid, la nivelul sistemului de învăţământ, pri­vită, ca acțiu­ne cu funcţie pronunţat sau chiar exclusiv socială, explicită și im­pli­cită. Pe urmele lui Durkhein, pedagogia a fost redusă, astfel, inva­ria­bil, uneori iremediabil, doar la sta­tutul de ”teorie prac­tică”, su­bor­donată conceptual și normativ sociologiei, aplica­ții­lor extinse sau restrânse ale acesteia.
Pe de altă parte, mai există și o altă cale istorică de inițiere și ger­­mi­nare a sociologiei educației care pleacă de la premisele re­la­­­tiv sta­tice oferite de curentul pedagogiei sociale. Această abor­­da­re întreține o multitudine de teme mai mult sau mai puțin ma­jo­re sau minore, fundamentate teoretic sau propagate ideo­­lo­gic, cen­­trate asupra relației complexe și adesea con­tradictorii dintre so­cietate și educație, teme tratate simbolic sau practic, dez­vol­ta­te la nivel ge­ne­ral sau particular, școlar, uni­versitar, comunitar etc.
Cartea pe care o prefațăm evită extremismul ambelor ten­din­țe, identificabile în istoria gândirii pedagogice moderne. Este con­s­tru­ită teoretic, metodologic și practic la nivelul unui poten­ţial curs de so­ciologia educației, absolut necesar în siste­mul deschis de formare inițială și continuă a cadrelor didactice de la toate treptele siste­mu­lui de învățământ. Angajează un proces de ree­chilibrare a curricu­lu­m-ului pedagogic universitar, înclinat, de decenii mai mult spre zona psihologiei educației decât spre cea, echivalentă valoric, a so­cio­logiei educației, redusă subiectiv sau abuziv, din premeditare sau necunoaștere, la o disciplină cu sta­tut academic opțional. Au­toa­rea respectă şi valorifică, astfel, axio­ma abordării psihosociale a educației, impusă de paradigma curriculumului, din cea de a doua jumătate a secolului XX, până în prezent.
Prof.univ.dr. Sorin CRISTEA
Târgovişte – Bucureşti, iulie, 2014

Datorită multitudinii de probleme sociale cu care se confrun­tă şcoala contemporană am considerat necesar sa rea­lizez un studiu sis­tematic, în manieră istorică şi her­me­neu­tică, asupra prin­ci­pa­le­lor paradigme ale domeniului sociologiei edu­caţiei.
Mai mult decât atât, studierea bibliografiei, prezente la nivel na­ţio­­nal şi internaţional în acest domeniu, demonstrează că majo­­ri­ta­tea studiilor pun accent pe aspectele de ordin teoretic, pur socio­lo­gice, ale acestor paradigme şi mai puţin pe aspectele peda­gogice, valorificabile în context educaţional, şcolar şi extraşcolar.
Ca atare, şcoala contemporană, caracterizată printr-o tot mai largă deschidere spre problemele sociale, nu poate să rămână indiferentă la implementarea eficientă a unor teorii socio­logice, la toate nivelurile sale structurale şi funcţionale.
Ana-Maria Petrescu