Hristologie şi mistică în teologia siriană

Descriere

În lucrarea de faţă, autorul caută să surprindă mai multe aspecte inedite ce compun tabloul de ansamblu al modului în care s-a derulat viaţa si trăirea creştină în dezbaterile teologice din partea siriana a Bisericii creştine, precum şi viaţa mistică monahală şi bisericească din această latură frumoasă tradiţie. Dintru începutul preocupărilor sale pentru acest subiect, din studii publicate, Părintele Diacon Ioniţă Apostolache a avut o abordare constructivă şi ştinţifică, reuşind să realizeze o cercetare bine documentată şi profundă, atât din punct de vedere dogmatic, cât şi din perspectivă biblică, istorica, ascetica şi filozofică. Lucrarea de faţă reprezintă o veritabilă sinteză asupra stadiului cercetării temei respective, ce reuşeşte să descrie foarte clar, unde se află acum cercetarea în legătură cu subiectul propus.
Osteneala de cercetare a autorului se îndreaptă spre primele secole creştine ale Bisericii şi se extinde până către zilele noastre. Din analiza surselor, autorul scoate la iveală frumuseţile culturii teologice siriene dar şi amplele dispute teologice şi ascetice din acest amplu areal creştin. Alături de aceste aspecte, el aşează în paralel cultura teologică dogmatică şi problematica mistică din cealaltă parte a Imperiului Bizantin, respectiv Cezareea, Constantinopolul, Alexandria, etc. Luând în calcul dimensiunea persuasivă a limbii şi originalitatea capacitării ideologice în materie de imagine şi simbol, se demons­trea­ză pas cu pas că Siria creştină se recomandă întotdeauna ca un inepuizabil izvor de abordări hristologice şi mistice. În sensul acesta, autorul prezintă mai mul­te personalităţi siriene care au lăsat lucrări de valoare, prin intermediul cărora, s-a transmis specificul unei tradiţii cu totul aparte. În acest context lucra­rea de faţă aduce în actualitate cele mai importante elemente ale hristo­lo­giei şi misticii siriene. Demersul diaconului nostru este prin urmare justificat de importanţa acestei teologii, care are menirea să aducă în prim plan promovarea bogă­ţiei teologice şi frumuseţea valorilor creştine siriene, mai puţin cunoscute în teo­logia românească. Astfel că pentru a evalua cât mai corect tema respectivă, au­torul îşi propune să cerceteze modalitatea de formare şi dezvoltare a creşti­nis­mu­lui în această parte a Imperiului Roman şi apoi Bizantin. Din acest punct de vedere, el subliniază că limba siriacă a devenit încă din primele secole dialectul lite­rar al creştinismului. În atari caz, limba aramaică în care propovăduise Mân­tuitorul şi Sfinţii Săi Apostoli devine mijlocul de propagare pe mai departe a ade­vă­rurilor de credinţă şi a valorilor mistice din tradiţia monahală. Din acest punct de vedere, limba siriacă poate fi considerată într-o oarecare măsură ma­tricea de formare şi dezvoltare a unor autentice lucrări hristologice, cum este ca­zul operelor Sfinţilor Afraate, Efrem Sirul şi Isaac Sirul.

†IPS. Acad. Prof. Univ. Dr.
IRINEU ION POPA,
Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei,
Decanul Facultăţii de Teologie din Craiova

Teologia siriană poate constitui oricând, prin bogăţia ei de sensuri şi concepte, un element mai mult decât incitant pentru orice cercetător în domeniu. De la puternica dimensiune persuasivă a limbii, la originalitatea capacitării ideo­lo­gice în materie de imagine şi simbol, acest „al treilea filon al Răsăritului creştin”[1] a dat naştere unor abordări remarcabile din punct de vedere hristologic şi mistic. În sensul acesta, considerăm normativ pentru lucrarea noastră evidenţierea unor personalităţi (Părinţi şi scriitori bisericeşti) care, fiind mai mult sau mai puţin aureolate de ortodoxia învăţăturii ecleziale, au reuşit să transmită peste veacuri, prin intermediul operei lor, specificul unei tradiţii cu totul aparte. Această moştenire teologică, poziţionată de multe ori dincolo de cuvinte, se descoperă şi astăzi ca un veritabil testament de mărturisire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, izvorât permanent din prisosul experienţei celor care l-au alcătuit.
În acest context se încadrează şi prezenta cercetare. Menită să aducă în actualitate cele mai importante elemente ale hristologiei şi misticii siriene, abordarea noastră se oferă ca o sinteză în domeniu. Demersul ne este justificat prin dorinţa de a promova bogăţia şi frumuseţea unor valori mai puţin exploatate în teologia românească. Iată de ce, în cele ce urmează, vom recurge la o abordare generală, încadrată contextual, cu numeroase incursiuni şi analize asupra principalelor alcătuiri de ordin hristologic sau mistic, şi chiar hristologico-mistic, desprinse din gândirea celor mai de seamă Părinţi, scriitori bisericeşti şi mistici din arealul sirian.

Ioniță Apostolache