Descriere
Lucrarea noastră reprezintă rezultatul combinat al următorilor factori: reflecție îndelungată, cercetare, analiză și sinteză. La capătul acestui triptic am ajuns să apreciem odată în plus înțelepciunea unui loc comun vechi de când lumea: lucrurile nu sunt ceea ce par, îndreptățind o dată în plus vechiul mit platonician al peșterii. Pentru a ne explica, încercăm să demonstrăm că esența politicilor (în fond, geopoliticilor!) SUA, Germaniei și Rusiei în România post-totalitară nu a fost și nu este în nici un caz cea prezentată în mainstream-ul declarațiilor politice publice, al publicațiilor oficiale sau oficioase, al mass-mediei partizane politic, al lucrărilor științifice (sau cu pretenții de lucrări științifice…) etc. Din respectivele surse de (dez)informare aflăm că România și-a cucerit în decembrie 1989 libertatea și că, ulterior, a instaurat statul de drept, a căutat (și încă mai caută) să-și fundamenteze o economie de piață funcțională, a aderat la valorile euro-atlantice, fenomen punctat în 2004 de aderarea la NATO și în 2007 de aderarea la UE. Toate acestea au concurat voit sau nevoit spre formarea unei anumite percepții publice dacă nu triumfaliste, cel puțin euforice. Interesant ni se pare faptul că această percepție necritică i-a contaminat și pe mulți dintre specialiștii români, dacă avem în vedere luările lor de poziție publice sau, mai mult, lucrările lor științifice publicate. Din punct de vedere geopolitic, situația este însă total diferită decât cea percepută de opinia publică. În 1989, România a câștigat (inițial numai, însă!) pe un tablou: și-a cucerit libertatea internă (în fond, libertățile și drepturile cetățenești), ieșind din tenebrele unui regim totalitar.
