Editura Cetatea de Scaun - de 22 de ani facem istorie

Trump și AUR. Populismul: amenințarea globală a secolului 21

Cod produs: CS00499
ISBN: 978-606-537-624-3
An apariție: 2023
Nr. pagini: 260
Format: 130x200mm

PREȚ 39,99 lei

5 în stoc

Descriere

Am inițiat această lucrare din dorința de a arăta că scăderea încrederii în autorități și liderii de tip clasic este asociată cu adeziunea la curentele populiste, sau cel puțin vulnerabilitatea în fața mesajului acestora. Considerăm că cele două studii de caz prezentate vali¬dează ipoteza de cercetare datorită numeroaselor elemente practice care vin să confirme teoria propusă inițial. Mai mult, studiile de caz completează lucrarea în încercarea de a demonstra nevoia urgentă de măsuri în ceea ce privește combaterea efectelor populismului.

Am analizat motivele victoriei lui Donald Trump la alegerile prezidențiale din Statele Unite din 2016 și am subliniat numeroasele moduri în care ele nu au neapărat legă¬tură cu ideologia sau activitatea partidului Republican al cărui reprezentant a fost. Se confirmă astfel modul în care un lider populist poate să adopte idei ce îi sunt necesare, chiar dacă nu le va folosi în practică atunci când ajunge la putere. În același timp, existența unui alt candidat cu o structură similară a discursului, Bernie Sanders, arată că adeziunea populației la ideile populiste nu se face prin intermediul unui set de idei caracteristic sau al unui lider carismatic la nivel personal, ci ambele elemente sunt adaptate în mod pragmatic pentru succes.

În România, modalitatea de evoluție a partidului A.U.R. confirmă și ea ipoteza de cercetare. Din considerente istorice, economice și sociale, cetățenii români erau mai mult decât pregătiți să susțină un actor politic ce pare că dă voce propriilor lor nemulțumiri. Lăsați în urmă de evoluția societății, foarte mulți alegători preferă să îi considere pe alții responsabili pentru dificultățile cu care se confruntă, adică exact tipul de discurs promovat de populiști. Studiul de caz despre activitatea partidului A.U.R. a subliniat cum, întot¬deau¬na gata să critice autoritățile statului român, cetățenii nu susțin acest partid din adeziune față de propriile sale idei originale, ci din dorința de a se simți împotriva condu¬cătorilor și liderilor de tip clasic. Argumentul nostru referitor la importanța înțelegerii populismului și a relației sale cu nemulțumirea cetățenilor față de auto-rități este astfel nu doar confirmat, ci caută să prezinte și un potențial imediat de aplicare la situația de moment a României.

***

Dacă această societate îi va recunoaște drept o amenin¬țare care poate fi combătută prin eficiență și trans¬parență, populiștii pot chiar să acționeze ca un tonic la adresa democrației moderne prin forțarea unor schimbări la nivelul actorilor cu putere de decizie. Pentru ca acest lucru să se întâmple, sunt însă necesare eforturi din partea liderilor pentru a media relația cu proprii lor cetățeni și a-și îmbunătăți propria abordare asupra poziției pe care o ocupă. Dacă nu, ne putem aștepta în continuare ca populismul, această viziune asupra politicii guvernată de o moralitate autonomă, să își continue ascensiunea către cele mai înalte trepte ale societății.

Dorin Alin Gal

Cuprins

INTRODUCERE. 7

Importanța și actualitatea temei 7

Organizarea lucrării 9

Studiile de caz folosite. 12

Rezultate și propuneri 14

CAPITOLUL 1 – POPULISMUL, EXTREMISMUL ȘI AMENINȚAREA LA ADRESA SECURITĂȚII 16

1.1 Problema abordării populismului 17

1.2 Extremismul și tranziția populismului  către un real pericol 22

1.3 Originile curentului 31

CAPITOLUL 2 – POPULISMUL:  DE LA ORIGINI LA ELEMENT AL CONFLICTULUI 48

2.1 Încadrarea populismului în relațiile internaționale 48

2.2 Populismul ca element al analizei  de conflict 61

2.3 Provocările actorilor internaționali 65

2.4 Conflictul – Sursă a populismului? 72

2.5 Sistemul internațional – Dificultăți  pe termen lung  86

CAPITOLUL 3 – DIVERSITATEA AMENINȚĂRILOR POPULISTE  96

3.1 Amenințarea populistă în mediul internațional 97

3.2 Amenințarea populistă în Uniunea Europeană. 132

3.3 Amenințarea populistă în social media. 160

3.4 Amenințarea populistă în pandemie. 174

3.5 Amenințarea populistă în România. 189

CAPITOLUL 4 – IMPORTANȚA STUDIULUI DE CAZ. 212

4.1 Studiu de caz: Donald Trump, un populist plutocrat. Eșecul prezenței la guvernare  217

4.2 Studiu de caz: Noua etapă a populismului românesc. Amenințări după succesul partidului A.U.R. 230

CONCLUZII 239

BIBLIOGRAFIE. 245

Introducere

Securitatea este întotdeauna amenințată de elementele ce au un caracter volatil și, dintre cele cu care spectrul socio-politic se confruntă în momentul de față, populismul a devenit astăzi una dintre cele mai mari provocări. Lipsa de predictibilitate pe termen scurt este una dintre constantele sistemului internațional actual, astfel că status quo-ul tradițional începe să fie provocat din ce în ce mai mult de actori cu un caracter pragmatic și tranzitoriu. Populismul a apărut tocmai din disputa între nevoia de a înțelege aceste schimbări și teama autorităților de a le accepta în societate.

Importanța și actualitatea temei

Chiar dacă un așa zis eșec al democrației pare să fie termenul folosit din ce în ce mai des în ultima vreme, acest lucru nu se reflectă în mod valid la nivel practic. Departe de a fi un eșec, democrația modernă se află totuși în mijlocul unei perioade de tranziție ce necesită evoluție și adaptare pentru a rămâne esențială și pragmatică din punct de vedere al vremurilor moderne. Lipsa de satisfacție resimțită de cetățenii tot mai multor state cu privire la modul în care de­ci­ziile celor care îi conduc se manifestă în practică re­prezintă și motivul angrenării în redactarea acestei lucrări.

Deși analiza impactului populist nu mai este un element nou al politicilor de securitate, succesul și ascensiunea din ultimii ani ale acestui curent l-au făcut să fie acum în postura de indicator, dar și de element component al crizei generale de transparență și comu­nicare ce afectează actori precum Uniunea Europeană sau Statele Unite. Fenomenul globalizării, considerat standardul noului mileniu, i-a făcut pe mulți cetățeni să se simtă amenin­țați din cauza rapidității cu care lucrurile pot evolua. Astfel, aceștia devin, cu sau fără voia lor, deschiși la apelurile unor lideri populiști care se folosesc de orice moment dificil al comunității inter­naționale pentru a lansa apeluri la necesitatea protecției propriilor granițe.

În același timp, amenințarea populistă nu poate fi considerată importantă doar din perspectiva politică asupra lucrurilor. Nemulțumiri din toate straturile socie­tății se concre­tizează spre a oferi o supapă de manifestare cetă­țenilor ce resimt la nivel concret întrea­ga gamă a schim­bărilor. Este deci imperativ nece­sară explorarea dinamicilor ce influențează modul în care actorii regionali și globali sunt priviți de către populație din cauza apariției acestei potențiale amenințări: liderii populiști.

Astfel, ipoteza ridicată de prezenta lucrare este aceea că scăderea încrederii în autorități și liderii de tip clasic este asociată cu adeziunea la curentele populiste, sau cel puțin vulnerabilitatea în fața mesajului acestora.

Deși dezbaterea referitoare la clasificarea teoretică a populismului este încă în desfășurare, amenințarea la nivel factual asupra securității nu are nevoie de o denumire pentru a putea fi observată. Populismul este la fel de mult o amenințare de dreapta pe cât este de stânga, sau de centru, deoarece este construit pe influențarea percepției asupra identității, nu pe premise politice. Discursul unor astfel de lideri poate fi rezumat în existența a două tabere, denumite de facto „popor” și „elite”, dar care au însă foarte puțin de a face cu statutul social sugerat de aceste două cuvinte. Este mai degrabă un joc de „noi împotriva lor”, un raport social folosit doar cu scop pragmatic deoarece populiștii nu caută să își convingă adversarii, ci să îi elimine.

Pericolul prezentat de acești actori nu este evident, iar simpla avertizare vine cu riscul de a cădea în capcana elitismului. Din cauza relației defectuoase dintre cetățenii de rând și elitele naționale și interna­ționale angrenate la conducere, populiștii au regăsit mult spațiu de manevră în acuzații, chiar și acolo unde fundamentul teoretic și practic lipsește cu desăvârșire.

Argumentăm astfel că provocările cele mai actuale la adresa democrațiilor moderne nu sunt evenimente de genul loviturilor de stat, ci mai degrabă posibi­lita­tea ca astfel de actori ce se situează la marginea spectrului democratic să fie aleși în poziții de putere prin prisma nemulțumirii cetățenilor și să ajungă astfel să destabilizeze sistemul din interior. De jure, sistemul de apărare al statelor democratice implică existența unor instituții puternice, partide politice respon­sabile, și norme culturale bine implementate. Când aceste lucruri lipsesc sau sunt subminate de diverse ele­mente contex­tuale, actorii populiști devin un pericol greu de înlăturat. Bineînțeles, nu opoziția este problema, aceasta fiind unul dintre palierele unei democrații sănătoase, ci faptul că populiștii își consideră adversarii drept nedemni de a face parte din jocul puterii și fac tot ceea ce le stă în putere pentru a-i îndepărta complet, carac­teristică mult prea apropiată de cele ale unor sisteme cu valențe autoritare și totalitare.

Organizarea lucrării

Cartea urmează un fir narativ menit a ajuta la validarea motivului pentru care a fost scrisă. Este iden­tificată ascensiunea populismului modern drept o amenințare principală asupra spațiului european și euro­atlantic. Ținând cont că populismul are ceea ce politologul olandez Cas Mudde a descris drept ,,un miez subțire”[1], necesitatea înțelegerii originilor sale este vitală pentru a putea stabili și implementa practici de avertizare care să identifice pericolul în societățile noastre. În caz contrar, populis­mul va avea posibilitatea de a se extinde fără obstacole de-a lungul axului politic. Înțelegerea originilor sale va duce la capacități sporite de prevenire și combatere a acestuia. Direcția de cercetare stabilește aderența crescută pe care o astfel de ideologie o are la un mediu de securitate mult mai volatil și mai nuanțat decât în trecut.

Analiza se axează astfel pe identificarea amenin­țărilor generale care s-au evidențiat odată cu apariția populis­mu­lui. Pentru acest lucru, au fost folosite articole în jurnale științifice, interviuri și documentare pentru a construi o bază solidă de cunoștințe teoretice și pentru a observa diverse scenarii relevante. În mediul actual academic, s-a format deja o rețea de lucrări și contribuții științifice consacrate pe domeniul populismului datorită actualității temei, fapt ce a ajutat în procesul de cercetare. S-a urmărit observarea unor tipare referitoare la modul în care populismul poate lua amploare în cadrul diverselor contexte sociale din diverse state ale lumii.

Am subliniat cum, în ciuda evoluției procedurilor de colaborare din mediul de securitate internațional, sacri­ficiul făcut pentru obținerea acestor rezultate a fost o oarecare lipsă a transparenței decizionale atunci când vor­bim despre cetățeanul obișnuit, populiștii moderni beneficiind foarte mult de pe urma unui astfel de context. În plus, riscul interpretărilor s-a mărit foarte mult într-o eră dominată de rețelele sociale, populiștii fiind din nou actorii care beneficiază cel mai mult. Pentru a exemplifica acest lucru, a fost folosit exemplul alegerilor prezidențiale din 2016 din Statele Unite ale Americii, a căror desfășurare și rezultat au fost un simbol pentru noua realitate a politicii și mediului de securitate internațional.

Cititorul va remarca, mai apoi, o urmărire a modului în care populismul modern interacționează cu definiția din prezent a securității, mai ales odată cu apariția în peisajul geopolitic a pandemiei de COVID-19. Am căutat să oferim soluții prin introducerea conceptului pe mai multe paliere, cum ar fi evoluția actorilor populiști în plină pandemie, sau modul în care platformele de socializare amplifică șansele de succes ale liderilor populiști.

Am urmărit și atingerea unui punct inovator prin abordarea propusă în cazul impactului populismului în România. Prin analiză documentară am relevat motivele deschiderii populației de pe teritoriul României către discur­suri și idei populiste. Am folosit diverse discursuri, rapoarte și articole științifice pentru a arăta că, prin carac­te­risticile sale, spațiul românesc a reprezentat încă de la momentul tranziției către democrație un context extrem de fa­vorabil pentru apariția unui populism de tip est-european. Am subliniat modul în care ideile deja existente referitoare la istoria glorioasă a poporului român și rezis­tența istorică la valorile străine au format baza curentului de superioritate ce alimentează până astăzi populismul autohton.

Ultima recomandare a secțiunii este ca sistemul de securitate să fie pregătit pentru a putea să recunoască și să contorizeze o astfel de amenințare voalată drept element al unui context mai larg care, neluat în  seamă, poate să escaladeze în mod rapid. Am scos în evidență cum, pentru combaterea neo-populismului modern, mai cu seamă a celui românesc, este nevoie de soluționarea și diminuarea cauzelor acestuia, nefiind suficientă combaterea efectelor.

Ciclul structural este completat prin catalogarea populismului drept una dintre amenințările principale de pe palierul modern al securității. Prin prisma dezbaterilor interne și a provocărilor ce au oprit-o din a deveni o organizație cu adevărat federală, am identificat Uniunea Europeană ca fiind un actor vulnerabil la acest tip de risc.

Am urmărit identificarea contextelor prin care liderii populiști reprezintă câștigătorii reticenței arătată de cetățenii Uniunii de a adopta identitatea de ,,europeni” sau, la nivel mai general, reticenței populației de a îmbrățișa complet eliminarea granițelor și barierelor ce este propusă de occidentalismul modern. Analiza s-a bazat pe articole din jurnale științifice și pe studii de caz pentru a putea trage concluzii relevante referitoare la motivele unui astfel de deznodământ. Cum populismul este o amenințare prezentă în momentul de față, analiza și comparația cazurilor de moment s-a dovedit un proces imperativ.

Am încheiat cu recomandarea unei reaproprieri a clasei politice față de restul societății și a menținerii repre­zen­tanților populismului sub o atentă observație. În caz con­trar, am subliniat pericolul ca susținătorii acestei ideologii să se regăsească, din ce în ce mai frecvent și în din ce în ce mai multe locuri, pe cele mai înalte trepte ale puterii.

Studiile de caz folosite

Prezenta lucrare se bazează pe două studii de caz distincte, ale căror rezultate contribuie însă decisiv la testarea ipotezei prezentate: primul este despre Donald Trump și populismul american în timpul mandatului său prezidențial, iar al doilea aprofundează cercetarea făcută asupra populismului românesc și aduce în discuție pericolul adus de ascensiunea partidului A.U.R.

Cele două studii țintesc să testeze teoria noastră cum că evoluția populismului este în legătură directă cu deteriorarea relațiilor dintre cetățeni și autorități sau orice alți lideri de tip clasic. Se urmărește dovedirea unui pericol intrinsec din cadrul societății și care poate fi înlăturat doar printr-un grad ridicat de transparență și colaborare între oficiali și cetățeni.

Populismul are deja aproape două decenii de eman­cipare pe cele mai importante scene internaționale, dar cei patru ani de mandat ai lui Donald Trump la Casa Albă au reprezentat apogeul tuturor acestor eforturi din punct de vedere al gravității efectelor. Se remarcă aici un nou tip de populism pe care am ales să îl denumim „neo-populism” deoarece îmbină vechile elemente distincte ale acestuia cu prezența în mediul online și interacțiunea directă cu cetățenii aduse de evoluția tehnologiei moderne. Am folosit aici ca punct de referință lucrarea lui Paul Pierson, „American hybrid: Donald Trump and the strange merger of populism and plutocracy”, unde profesorul american subliniază discrepanța dintre declarațiile electorale ale lui Donald Trump și acțiune sale din timpul mandatului, punându-le sub semnul unui tip de populism care nu se ferește să părăsească nici măcar dogmatica populistă atunci când consideră necesar.

Al doilea studiu de caz vizează partidul A.U.R. din România și atribuie constanta și frapanta ascensiune a acestuia mediului extrem de propice creat în țara noastră, după revoluția din 1989, pentru apariția unui tip aparte de populism est-european.

Deși statul român a mai avut parte de actori politici ce pot fi clasificați drept populiști, precum Corneliu Vadim Tudor sau Traian Băsescu, fenomenul A.U.R. a evidențiat, pentru prima oară, un succes apărut nu ca urmare a carismei sau capabilității respectivilor indivizi, ci doar din dorința cetățenilor de a face ceva împotriva autorităților față de care se simt constant nemulțumiți.

Studiul activității A.U.R. devine astfel imperios nece­sar pentru validarea argumentului susținut în această lu­crare și cu atât mai necesar cu cât pot fi evidențiate amenin­țările reale la adresa securității statului român care se pot con­cretiza dacă ascensiunea actorilor populiști locali continuă în același ritm.

Rezultate și propuneri

Considerăm că această carte relevă o creștere evidentă a rolului pe care populismul îl are în relațiile in­ter­na­ționale, atât din perspectiva unor astfel de actori afla­ți în po­ziții importante, cât și ca susținere din partea popu­lațiilor. În același timp, comparativ cu imaginea de meta­foră cu ceva potențial de pericol ce i se atribuia în anii 1970, populismul este acum încadrat în categoria amenin­țărilor la adresa securității, deși nu primește încă impor­tanța ce i s-ar cuveni.

Odată cu evoluția tehnologică a lumii și cu adâncirea diferențelor dintre bogați și săraci, elite și oameni de rând etc., populismul a continuat să se evidențieze drept un „campion” al celor care își găsesc cu greu rolul și poziția în noul context.

Amenințările care survin din diferitele tipuri de populism prezentate în lucrare au toate potențialul de a influența actorii naționali și internaționali cu putere de decizie. Am identificat faptul că, în viitor, una dintre marile provocări ale democrației moderne nu va fi neapărat funcționalitatea sistemelor sale, ci convingerea populațiilor cu privire la necesitatea lor.

Într-un sistem internațional în care regimurile autoritare sau pseudo-autoritare devin din ce în ce mai întâlnite și acceptate, populismul va continua să evolueze și prin perspectiva liderului ajuns la putere care va avea susți­nerea necesară pentru a justifica o încercare de reformare a democrației lipsite, după părerea sa, de funcționalitate.

Am recomandat necesitatea unei reapropieri între elitele conducătoare și restul populației ca antidot politic și social împotriva populismului. Deși în mod evident regre­tabilă din cauza groaznicelor sale consecințe, pandemia de COVID-19 a reprezentat cumva și un indiciu pentru această potențială soluție, gradul de popularitate și acceptare al populismului scăzând brusc în lunile în care milioane de oameni se confruntau cu perspective ce le puteau pune viețile în pericol. Populismul nu funcționează, deci, atunci când nevoile umane de bază sunt amenințate. Este acum impe­rios necesară crearea unui context în care dialogul și cooperarea dintre autorități și cetățeni să repornească funcționalitatea democrației reprezentative pentru a elimina, astfel, potențiale amenințări de securitate la adresa sistemului.

De facto, această carte își dorește să arate, în primul rând, că potențialul de pericol adus de ascensiunea populis­mului este mai ridicat decât se crede în general, pentru a sublinia, mai apoi, modurile în care poate să devină o adevărată amenințare la securitatea statului.

 

[1] MUDDE, C., „The populist zeitgeist”, în revista Government and opposition 39(4), 2004, pp. 541-563.

0
    0
    Coș de cumpărături
    Coșul este golÎnapoi la produse

    Adaugă în coș