Descriere
„Întâmplător, am fost coleg la Facultatea de Filozofie cu Liviu Turcu… Ar fi deci de spus că Liviu Turcu nu și-a absolvit studiile superioare la fără frecvență, asemeni majorității ofițerilor de securitate care au trecut mai întâi prin școala de la Băneasa. Și a fost un student strălucit… este o persoană cu un spirit de o remarcabilă subțirime, excelent analist al relațiilor României cu lumea și mai ales cu organizațiile internaționale care guvernează această lume…
Ei bine, Liviu Turcu este o altfel de rasă de om, reprezintă un caracter.”
Mihai Pelin, Istoric și jurnalist
„Turcu este credibil în primul rând pentru că a avut o funcţie importantă în cadrul Serviciului. Turcu a cunoscut oamenii Serviciului, dar şi pe cei din afară, care erau în slujba structurii de informaţii externe… dacă Liviu Turcu a spus ceea ce a spus, era în măsură să cunoască acest lucru şi trebuie luat în seamă… foarte mulţi oameni care au participat la conducerea României în această perioadă au fost oameni conspiraţi, informatori sau colaboratori ai Securităţii… Ştiu asta şi din datele pe care le-am avut la îndemână când eram şef la SIE.”
Gen. Ioan Talpeș
„Trebuie să vă spun, dr. Turcu, că vă admir foarte mult nu numai pentru profunda cunoaştere a realităților din România, dar şi pentru dedicarea persistentă arătată cauzei drepte a românilor. Dumneavoastră ați întâmpinat multe obstacole, cu riscuri importante la adresa vieții personale, întrucât ați fost condamnat la moarte în România. Dar, dumneavoastră ați refuzat să acceptați un mod de viață în recluziune şi într‐un timp foarte scurt, de numai câteva luni, ați fost publicat şi citat pe scară largă. (…) Ca un profund analist, ați prezis condițiile căderii preşedintelui Ceauşescu. (…) Dumneavoastră ați vorbit în nenumărate rânduri compatrioților despre obstacolele cărora le vor face față înainte de a obține libertatea reală. (…) În caz de reuşită, eu sunt sigur că dumneavoastră vă veți bucura, la reîntoarcere, într‐o bună zi, de o primire triumfală. Până atunci, noi, în Statele Unite, vă vom considera un erou al propriei noastre cauze.”
Hon. Henry J. Hyde III
fragment
“De sute de ani, şi mai ales în ultimul secol şi jumătate, ca perioadă distinctă pentru procesul modernizării politice, România şi românii par a fi rămas „încremeniţi”, folosind un cadru de referinţă spencerian, într‑o „adolescenţă” perpetuă, cu rare zvâcniri de maturitate politică. Un model existenţial ce sugerează în mod plastic imaginea caruselului întâlnit la iarmarocul tradiţional românesc. Caruselul se învârte continuu, mai repede sau mai încet, iar căluşeii se ridică şi coboară ritmic, creându‑le ocupanţilor şi privitorilor senzaţia unei evoluţii dinamice în funcţie de circumstanţele istorice înconjurătoare. În realitate, această paradigmă practicată cvasicontinuu de clasa politică şi de „elita” conducătoare a societăţii româneşti a menţinut procesul modernizării într‑o captivitate istorică determinată de limitele circumferenţiale inevitabile ale „caruselului” istoric ales. Şi exact precum în cazul ocupanţilor „călușeilor”, orice român care va face recurs la istorie va constata că, în pofida schimbării decorului politic, ideologic, economic, cultural etc., aproape fiecare generaţie repetă acelaşi parcurs socio‑comportamental. Inclusiv la nivelul tarelor inter‑ şi intrarelaţionale între diferitele clase şi grupuri sociale, al relaţiilor interetnice şi mai ales între conducători şi marea masă a conduşilor. O situaţie ce aminteşte, folosind o comparaţie plastică, de pelicula Ziua Cârtiţei, unde într‑un moment de excepţionalitate disfuncţională a curgerii fireşti, ireversibile a timpului în ciclul de 24 de ore totul era reluat de la capăt în fiecare dimineaţă ca şi cum nimic nu s‑ar fi întâmplat şi pornind exact de la aceiaşi parametri. Este exact ceea ce s‑a petrecut de‑a lungul istoriei în societatea românească şi deci şi după decembrie 1989. Examinarea, fie şi fugitivă, a ultimilor 26 de ani şochează prin puternicul impact al unui déjà‑vu al ciclului repetitiv … Aceeaşi corupţie, acelaşi cronism şi nepotism politico‑economic şi financiar, acelaşi arivism, parvenitism, acelaşi egoism, dispreţ şi indiferenţă faţă de marea masă a românilor de rând. Toate scandalurile publice de ordin politic, economic, financiar, social ș.a.m.d par a fi trase la acelaşi şapirograf istoric.” (“Avatarul modelului existential Romanesc”)
***
“După decembrie 1989, „elita” intelectuală românească, din motive de servitute ideologică şi autodisculpare în raport cu un trecut extrem de compromiţător, a devenit portavocea stridentă a înfierării fostului regim şi îndeosebi a manifestărilor ce au stimulat şi susţinut cultul personalităţii fostului dictator, inclusiv prin intermediul unor acţiuni propagandistice de masă. Numai că asemenea activităţi, precum cele menţionate, nu au nici măcar un certificat de originalitate istorică. Ele au o existenţă seculară în istoria românilor, iar ca să rămânem la perioada menţionată, să amintim că şi în regimurile politico‑ideologice relativ recente, precum cel carlist sau antonescian, aceasta “elita’ a practicat fără rezerve şi cu acelaşi entuziasm absolut acelaşi tip de partitură comportamentală.”
***
“Toată lumea admiră în România de azi ceea ce se numeşte „standardul de viaţă civilizat” (material, dar şi civic) al membrilor societăţilor occidentale (ca ansamblu general, căci fiecare dintre acestea nu sunt nici 100% ideale sau perfecte in integrum) dar uită intenţionat sau din pură superficialitate culturală să‑şi amintească că acest „standard” şi „comportament civic” sunt rezultatul unui îndelungat proces evolutiv economic şi socio‑educaţional în care mijloacele de stimulare intelectuală şi de modelare a comportamentului individual au inclus, alături de forme pozitive intelectuale şi morale, şi constrângeri fizice extreme, dure, realmente implementate la propriu „prin sabie şi foc”. Rezultatul acestui proces ce a durat secole în societăţile occidentale este un binom ce combină, la nivelul majorităţii membrilor societăţii, cultura generală cu cultura civică, ca sinteză a laturilor ei politice, economice, morale şi culturale.”
***
“Reţinând faptul obiectiv că nu există nici în cadrul democraţiei de tip occidental un model unic, cu valabilitate universală, apare cu atât mai important pentru societăţile emergente din fostul regim totalitar, indiferent cu natura ideologică, să construiască, să adopte un sistem de guvernare care, precum spunea Karl Popper, „să‑i împiedice în primul rând pe cei puternici să facă rău, pagube tuturor celorlalţi”. Pentru istoria românilor, acest aspect a fost şi rămâne în continuare unul de o importanţă excepţională. Aceasta pentru că românii au fost şi continuă să fie şi azi o simplă masă de manevră electorală şi politică, aflată la discreţia diferitelor grupuri de interese ce aparţin clasei politice şi „elitei” conducătoare. Până nu se va rezolva la nivel structural instituţional acest neajuns, procesul politic şi însăşi pretenţia de a reprezenta un regim politic democrat rămâne o fantoşă, o realitate potemkiană.”
***
“Ce a lipsit cvasipermanent şi lipseşte şi astăzi modelului existenţial, alături de implementarea unei forme de guvernământ adecvate specificului românesc, este o viziune strategică pe termen lung, asimilată în conştiinţa individuală, cu privire la locul şi rolul românilor în lume, în raport cu celelalte popoare. O strategie care să fie elaborată şi sprijinită în deplin consens existenţial de marea masă a românilor. O adevărată „stea polară” spre care să tindă şi la care să contribuie constructiv generaţie după generaţie, sub bagheta unor „elite” responsabile.”
***
“Din poziţia de martor al istoriei şi participant în „arena ideilor”, am decis
ca volumul de faţă să includă, alături de câteva lucruri noi, o selecţie de ordin
tematic a unui număr de analize şi comentarii elaborate şi publicate în ultimii
26 de ani în străinătate şi în România postdecembristă. Unele reiau în momente cronologice diferite abordarea unor teme considerate de autor ca fiind importante, dar din păcate încă nerezolvate la nivel pragmatic. Toate au menirea de a acompania cronologic, „în direct”, evoluţia şi frământările societăţii româneşti atât înainte, cât şi după evenimentele dramatice din decembrie 1989. Materialele publicate în acest volum păstrează forma originală şi nu au suferit modificări sau ajustări de ordin circumstanţial. Principiul de la care am încercat să nu fac rabat încă din perioada tinereţii a fost conştientizarea consecinţelor ireversibile ale anticului „scripta manent”. Ca atare, sunt satisfăcut să constat că aserţiunile făcute de‑a lungul ultimului sfert de secol nu impun revizuiri de orientare politică sau ideologică şi pot servi, fie şi din curiozitate, atât pentru tânăra generaţie contemporană, cât şi pentru cele viitoare ca un posibil punct de reper pentru înţelegerea subiectelor abordate. Şi de ce nu, o invitaţie la propria meditaţie.”
CUPRINS
ABREVIERI / 7
INTRODUCERE: Avatarul modelului existenţial românesc / 13
1 Ianuarie 1988: „normalitatea” anormalităţii / 47
2 Acţiunea „Recuperarea” / 66
3 Ofensiva disperării / 75
4 Căderea liderului român, prezisă de un fost oficial / 79
5 Canada-România: business as usual? / 81
6 Alea acta est / 85
7 Dezinformarea: arma preferată a regimurilor totalitare / 126
8 România în vâltoare. Relaţia establishmentului militar cu centrul politic decizional în
regimul comunist / 161
9 Tranziţia mass‐mediei din România: de la totalitarism la libertate / 185
10 Speranţe modeste de schimbare în perspectiva venirii românilor la urna de vot / 222
11 Cum a fost pierdută clauza naţiunii celei mai favorizate? / 223
12 Fondurile deturnate de regimul Ceauşescu. Scrisoare deschisă către Parlamentul României,
Comisia senatorială de anchetă / 229
13 Singurătatea cursei pe termen lung a României / 246
14 Faţă-n faţă / 252
15 Colaboraţionismul la români / 271
16 Cutia Pandorei şi riscurile ei / 291
17 Democraţia şi criza de sistem / 301
18 România între percepţie şi realitate / 313
19 „Voioşi alunecând pe toboganul istoriei” / 319
20 Cinci mituri referitoare la criza economică mondială / 327
21 Criza economică şi nodul gordian al noii ordini mondiale / 352
22 Serviciile secrete între mit şi realitate / 359
23 Arta de a dribla istoria. Schengen: o poveste cu tâlc / 374
24 Gustul ficţiunii în capitalismul românesc / 380
25 Arta trivializării la români / 386
26 Blestemul mediocrităţii / 399
27 Acţiunea „Scutul” / 405
28 Ceauşescu: vize de emigrare contra valută forte / 414
29 „Modus operandi” 419
30 La microscop ‐ democraţia hoţilor / 425
31 Singuri în faţa Moscovei / 430
32 România derbedeilor „cu ştaif” / 439
Anexa 1 / 444
Anexa 2 / 449
Anexa 3 / 451
Anexa 4 / 455
Anexa 5 / 466