Editura Cetatea de Scaun - de 22 de ani facem istorie

Cascada de argint. Cum a câștigat America războiul din Pacific la Midway

Colecție: Istorie
ISBN: 978-606-537-589-5
An apariție: 2023
Nr. pagini: 354
Format: 145x225 mm

PREȚ 69,00 lei

8 în stoc

Descriere

„Era în mijlocul războiului și în mijlocul oceanului Pacific, iar locotenentului comandor Clarence McClusky, „Wade”, care comanda bombardierele în picaj Dauntless de pe portavionul USS Enterprise, i se părea că se află în mijlocul neantului, cu rezervele de combustibil care se împuținau periculos de mult. Pe urmă norii s-au destrămat și flota japoneză a apărut în fața lui. Avioanele lui McClusky s-au așezat în formație de atac și el și-a îndrumat oamenii în manevrele de picaj pe care le repetaseră de atâtea ori. Unui privitor i s-ar fi părut că bombardierele care veneau în picaj cu soarele reflectat pe vârfurile aripilor seamănă cu o superbă „cascadă de argint”.

***

„Cinci minute! Cine ar fi visat vreodată că în acel scurt interval de timp se va schimba complet cursul bătăliei?” Mitsuo Fuchida, căpitan în Marina Imperială Japoneză, martor ocular

***

Prolog

Era în mijlocul războiului și în mijlocul oceanului Pacific, iar locotenentului comandor Clarence McClusky, „Wade”, care comanda bombardierele în picaj Dauntless de pe portavionul USS Enterprise, i se părea că se află în mijlocul nean­tului, cu rezervele de combustibil care se împu­ținau peri­culos de mult. Pe urmă norii s-au destrămat și flota japoneză a apărut în fața lui. Avioanele lui McClusky s-au așezat în formație de atac și el și-a îndrumat oamenii în manevrele de picaj pe care le repetaseră de atâtea ori. Unui privitor i s-ar fi părut că bombardierele care veneau în picaj cu soarele reflectat pe vârfurile aripilor seamănă cu o superbă „cascadă de argint”.

Despre

*

„Bătălia de la Midway, din iunie 1942 a ocupat pe bună dreptate un loc important în istoria celui de-Al Doilea Război Mondial. Iar această nouă carte, bună și semni­fica­tivă, scrisă de profesorul Brendan Simms și de veteranul Steve McGregor, nu ne amintește doar de importanța și drama­tismul bătăliei de la Midway, dar ne și demonstrează clar că victoria SUA nu a fost doar un noroc, în ciuda opiniei contrare obișnuite. Simms și McGregor relatează o poveste fascinantă despre migrațiune, inovare și abilitate, care ne poartă din California anilor ’20 până la crucialele cinci minute care au pecetluit distrugerea forțelor japoneze – și de acolo la lecția bătăliei cruciale pentru niște State Unite care încă o dată înfruntă în Pacific o putere în ascensiune. Cascada de argint este o poveste cu personaje, cadre și probleme americane autentice, și cu un eroism care va rămâne în mintea cititorului mult timp după ce a lăsat jos cartea.”

General în retragere al armatei SUA, David Petraeus, fost comandant în timpul operațiunilor din Irak, șef al
Comandamentului Central SUA și al trupelor SUA și de coaliție în Afganistan și fost director al CIA

 

*

„Dacă bătălia de la Midway s-a decis la o limită de cinci minute, această diferență crucială a fost posibilă prin efor­tul neobosit și bine organizat al Marinei Militare SUA. S-au scris numeroase cărți despre această bătălie monu­mentală pentru a demonstra acest fapt, dar niciuna dintre ele nu a aruncat o lumină mai bună asupra armei învin­gă­toare, Neînfricații, cum o face  Cascada de argint prin cer­cetarea extinsă asupra tehno­logiei, tacticilor și oame­ni­lor care au stat în spatele războiului aviatic. Cartea aceasta se evidențiază printre celelalte pentru că elucidează cu măiestrie cauzele supreme care au dus la victoria navală americană.”

Tsukamoto Katsuya, șeful diviziei securitate și economie din cadrul Institutului Național de Studii Defensive, Japonia

 

*

„Cascada de argint oferă o descriere exhaustivă a grandioasei bătălii de la Midway.”

Barret Tillman, autorul cărții Enterprise; America‘s Fightingest Ship

 

*

Cascada de argint e o relatare splendid scrisă a celei mai mari bătălii navale americane. Simms și McGregor sur­prinde marea cumpănă a istoriei și strategiei, aducând la viață pri­ceperea, norocul și eroismul oamenilor care au schim­­bat cursul evenimentelor. Un elegant omagiu adus tre­­­­cu­tului, cu reflecții revelatorii asupra vremurilor noastre.”

A.Wess Mitchell, secretar de stat asistent, însărcinat cu Afacerile Europene și Eurasiatice

 

*

„De la planșeta la care s-a schițat strategia aero­nau­tică în sudul Californiei și până la apele Pacificului aprin­­se de petrolul vărsat din mastodonții de oțel contor­sionat, Cascada de argint e o narațiune unică despre una dintre cele mai mari bătălii din istorie. Scrisă de unul dintre cei mai buni istorici ai lumii și de un veteran de război din armata SUA, Cascada de argint prezintă în detaliu modul în care tehnologia avan­sată, culegerea de informații, planificarea și eroismul inima­ginabil au schimbat cursul războiului din Pacific într-o singură zi sângeroasă. Cum America se confruntă cu o problemă geo­politică în Asia potențial similară cu cea din anii ’40, Simms și McGregor ne amintesc de ce istoria rămâne un ghid esențial pentru gân­direa la viitor. Toți politicienii ar trebui să citească lecțiile predate în această carte.”

Michael R. Auslin, Institutul Hoover, Universitatea Stanford, autor al cărții Asia‘s New Geopolitics; Essays on Reshaping the Indo-Pacific

 

*

„O povestire limpede și convingătoare despre una dintre cele mai remarcabile bătălii din istorie. În timp ce despre americani se spunea că au avut norocul de partea lor, Simms și McGregor arată clar că norocul îi favorizează pe cei pregătiți- americanii nu au avut doar noroc, ci și determinare, pricepere, îndrăzneală și profesionalism. Cum supremația americană din Pacific, dobân­dită cu aju­to­rul bătăliei de la Midway este acum ameni­nțată de China, cartea aceasta ne amintește într-un mod oportun și captivant care sunt calitățile necesare păstrării acestei supremații.”

Elbridge Colby, fost asistent secretar adjunct pe probleme de apărare, Strategy and Force Development, US Department of Defense, autorul cărții Strategy of Denial: American Defense in an Age of Great Power Conflict.

 

*

În Cascada de argint, autorii Simms și McGregor se concentrează pe demonstrarea faptului că decisiva bătălie de la Midway din 1942 a fost în egală măsură rezultatul tehnologiei și instruirii solide ca și norocul de a surprinde flota de portavioane a amiralului Nagumo într-un moment așa de nepotrivit. În prezentarea lor originală autorii cons­truiesc până la punctul culminant concetrându-se pe Ed Heinemann, inginer de bom­bar­diere în picaj, pe strategul Chester Nimitz și pe Norman Kleiss, „Dusty” („Prăfuitul”), pilot pe bombar­dierul în picaj SBD Dauntless, aviator abil care ilustrează perfect performanța ameri­canilor de pe 4 iunie.

Cartea e plină de episoade dramatice captivante în lunga prezen­tare a celor cinci minute cheie în care gru­pu­rile de porta­vioane comandate de Nimitz atacă flota japo­­neză. Simms și McGregor oferă o excelentă perspectivă japoneză asupra hao­sului și distrugerilor resimțite când por­ta­­­vioanele Kaga, Akagi și Soryu sunt aruncate în aer. Această perspec­tivă proaspătă asupra bătăliei de la Midway trebuie să se găsească în biblioteca oricărui cercetător serios al războiului din Pacific.”

Stephen L. Moore, autorul cărții Battle Stations:
How the USS Yorktown Helped Turn the Tide
at Coral Sea and Midway

 

*

„Dacă citești anul acesta o singură carte de istorie, alege Cascada de argint. Nimeni nu evocă mai bine istoria mili­tară. Trebuie să înțelegem urgent concluzia autorilor, aceea că «dacă Statele Unite nu se trezesc văzând ero­ziu­nea constantă a puterii navale, vor risca un nou Pearl Harbor – fără nicio garanție pentru un alt Midway.»”

Kori Schake, director de politică externă și apărare,
American Enterprise Institute

 

 

 

 

 

 

 

 

*

„Cinci minute! Cine ar fi visat
vreodată că în acel scurt interval
de timp se va schimba complet
cursul bătăliei?”

 

Mitsuo Fuchida,
căpitan Marina Imperială Japoneză, martor ocular

Cuprins

Nota autorilor. 13

Prolog. 15

Introducere. 17

Partea I.  Înainte. 21

Capitolul 1.  Inginerul 23

Capitolul 2  Strategul 57

Capitolul 3 Pilotul 113

Partea a doua   În timpul 173

Capitolul 4  Abordarea. 175

Capitolul 5  Atacul 209

Partea a treia   După. 243

Capitolul 6  Infernul 245

Capitolul 7  Moștenirea. 283

Mulțumiri 343

Pierderi 344

Note asupra surselor. 345

Index. 347

Nota autorilor

Brendan Simms

 

Am făcut cunoștință prima oară cu Bătălia de la Midway la petrecerea aniversară a unui coleg de școală, în 1976. Ne dusesem la cinema să vedem un nou film de succes despre ea, în care jucau Henry Fonda, Charlton Heston și Glenn Ford. Mi-a plăcut prima parte a filmului, cu introducerea în partea strategică și dramele perso­na­jelor, și am fost captivat de primele scene de luptă. În curând, însă, crudul băiat de opt ani a fost copleșit de sân­gele și arsurile piloților de avioane Wildcat și Devastator. Am plecat din cinematograf și am văzut cu intermitențe vreo oră din film peste umărul plasatorului de la ieșire. Nu am putut vedea prea mult, dar am sesizat detonările spectaculoase care zguduiau porta­vioanele japo­neze destinate pieirii, flăcările lor violet fiind vizibile chiar și din locul unde stăteam eu, pe hol.

Mi-au rămas patru lucruri din ziua aceea. Primul a fost o înfricoșare de durată provocată de pierderile fizice ale războiului, la nivel de moarte, durere și carne arsă, care a coexistat cu al doilea lucru, un nou și profund interes față de tot ce ține de ar­mată, iar al treilea, un entuziasm neștirbit (imposibil de apărat) pentru filme de „acțiune” (atâta timp cât nu erau prea violente). Au trecut zece ani până când am avut curaj să mă uit din nou la film, la televizor, deși după aceea l-am văzut de mai multe ori pe DVD. Al patrulea lucru a fost o fascinație nepie­ritoare pentru bătălia în sine care mi-a rămas până în ziua de azi, și pentru care cartea de față este o mărturie.

 

 

 

Steven McGregor

 

Am aflat de Midway în 2019. Eram ofițer de infanterie în Divizia 101 Aeropurtate și fusesem detașat în Irak chiar la finalul operațiunii. Inițial am urmat cursurile United States Air Force Academy și am primit brevet de pilot, dar am cerut să fiu trans­ferat la infanterie. Armata avea nevoie de ofițeri. A trebuit să citesc despre ea tocmai în New Yorker. După ce am absolvit Școala de Ofițeri de Infanterie, Școala de Jandarmerie și Școala de Asalt Aerian, am intrat pentru prima oară în pluton în Com­pania Charlie din Batalionul 3 al Brigăzii a III-a din Divizia 101.

La câțiva ani după întoarcerea mea din Irak am devenit istoric. L-am cunoscut pe Brendan și am început să vorbim despre Bătălia de la Midway. Am găsit memoriile lui Dusty Kleiss, unul dintre cei mai importanți piloți care zburau pe bombar­dierele în picaj Dauntless. El își amintea gândurile pe care le-a avut în noaptea de dinaintea bătăliei: „Oare mâine voi muri?”, se întreba el. Spaima lui era pentru mine neplăcut de familiară: „Îmi era teamă că nu voi mai putea ajunge acasă, să mă căsătoresc cu Jean,” scria el. „Ezitarea mea de până atunci mă măcina acuza­tor.” Era exact experiența trăită de mine. Ca și Kleiss, și eu ple­casem la război fără să fac cererea în căsătorie, gândindu-mă că ar fi un act mai responsabil să aștept. Și, tot ca Kleiss, mă trezisem departe de casă, gândindu-mă ce a fost în capul meu și convins că am făcut o greșeală. Ca și Kleiss, am supraviețuit. Tot ca în cazul lui Kleiss, fata după care tânjisem mi-a devenit soție. Dar sentimentul meu că războiul e definitoriu precum o forță care scoate la supra­față esențialul din bărbați, femei, sau națiuni, a devenit și mai puternic.

Introducere

Bătălia de la Midway, în care America a frânt spatele Marinei Imperiale Japoneze, a fost de mult timp recunoscută drept unul dintre punctele de cotitură din cel de-Al Doilea Război Mondial. Ea a aprins imaginația publicului ame­rican ca o victorie uluitoare, și a fost omagiată prin două filme de lung metraj, unul realizat în 1976, și celălalt în 2019. Se spunea că japonezii aveau un clar avantaj numeric în privința navelor și a avioanelor. De asemenea, exista convin­ge­rea aproape unanimă că japonezii sunt mai price­puți decât adversarii lor americani. Istoricul Walter Lord și-a intitulat cartea care tratează acest subiect Incredible Victory („Victorie incredibilă”). „Nu aveau niciun drept să câștige”, scrie el despre americani, atribuind victoria „Domnului Noroc”. Cu aceeași percepție, Gordon Prange și-a inti­tulat bine-cunoscuta lui carte Miracle of Midway („Miracolul de la Midway”). Victoria ame­ricană devenea o chestiu­ne care ținea de intervenția divină.

Norocul și șansa au jucat un rol important în filmul din 1976, intitulat simplu, Midway. Un comandor japonez, disperat să caute flota americană, își trimite avionul de cer­cetare spre ultima poziție raportată a americanilor, după care „se bazează pe noroc”. Un ofițer american face la fel. „Am fost mai buni ca japonezii”, se întreabă amiralul Nimitz spre sfârșitul filmului, „sau doar mai norocoși?”

Cartea noastră avansează un altfel de argument. Spre deosebire de eforturile depuse de aliați în majoritatea celorlalte teatre de război din a doua conflagrație mondială, unde, în gene­ral vorbind, incompetența inițială a profesio­niș­tilor a lăsat încet locul masivei puteri de foc pe care o avea o armată de soldați neprofesioniști, cursul războiului din Pacific a fost întors rapid de o marină de timp de pace. Bătălia de la Midway a fost decisă de priceperea piloților de bombar­diere în picaj și de eficiența dotărilor. Dacă ameri­canii au avut noroc, singuri și-au făcut norocul.

Mai mult, marina, ca și celelalte arme militare, a putut să profite de priceperea unei mari varietăți de imi­granți și descen­denți ai acestora – în special din Germania, prin­cipala forță osti­lă. Inginerul care a construit avionul ce a decis bătălia a fost Ed Heinemann; strategul care a ho­tărât ca America să apere Midway a fost amiralul Nimitz, iar pilorul care a devenit sim­bolul performanței ame­ricane din ziua bătă­liei a fost Norman Jack Kleiss, „Prăfuitul”. Toți trei erau germani ameri­cani. Fără acești oameni, America nu ar fi putut să construiască, să stabi­lească strategia sau să facă ce trebuie pentru a învinge.

Despre Bătălia de la Midway s-a scris pe larg, iar dez­baterile cu acest subiect au stârnit discuții nesfârșite, așa cum trebuie să fie studierea istoriei. Noi nu pretindem că oferim o interpretare definitivă, ci doar una diferită. Primele trei capitole adoptă o perspectivă largă, plasând bă­tălia nu doar în contextul deteriorării relațiilor americano-japoneze și dezvol­tării luptelor cu portavioane, dar și în contextul mai larg al istoriei ame­ricane. Începem cu o poveste despre inovație: cum a creat Heineman bombardierul în picaj Douglas Dauntless, cu care s-a câș­tigat bătălia. Pe urmă vine un capitol despre Nimitz, stra­tegul militar care a plasat avioanele Dauntless la locul po­trivit, în momentul potrivit. Închidem prima parte a cărții cu un capitol despre Kleiss, pilotul pe care antre­na­mentul intensiv l-a pregătit pentru ziua care avea să-i definească viața. Fără price­perea demonstrată de el și de camarazii lui în ziua aceea, toată expertiza tehnologică și toată înțelepciunea strategică din lume ar fi fost zadarnice.

În a doua parte a cărții îngustăm tot mai mult pers­pectiva. Un capitol explică cum amiralul Isoroku Yamamoto a plănuit să-i atragă pe americani în capcană în apropiere de Midway, în Pacific, și cum Nimitz, grație servi­ciilor de spionaj supe­rioare, a reușit să întindă el însuși o cursă. Aici se vorbește despre dramatismul și presentimentele apărute înainte de confruntare. După care urmează o relatare amănun­­țită a salve­lor de deschidere a bătăliei, când bom­bardie­rele ameri­cane staționate pe uscat și bombardierele torpiloare au atacat în zadar flota japo­neză. Cartea culminează cu un capitol care aco­peră doar cinci minute – momentele cruciale în care bombar­die­rele americane în picaj lovesc și își scot din luptă adversarii. Norocul a avut și el un rol, evident, dar elementele cheie au fost instruirea și tehnologia superioare. Profesio­niștii, nu amatorii au câștigat în ziua aceea. Victoria ame­ricană de la Midway nu a fost inevitabilă, desigur, dar nici accidentală.

A fost un război cât se poate de pur. Nu pur în sensul că a fost frumos sau curat, ci în sensul că s-a purtat doar între oameni care au navigat mii de mile ca să fie acolo. Bombar­­darea navală în picaj a fost, de asemenea, delibe­rată. În cazul bombar­damentelor în picaj, spre deose­bire de bombarda­mentele de la mare altitudine, pilotul coboară cu avionul sub 900 m ca să lan­seze încărcătura. Poate să vadă ce urmează să distrugă. Ținta e discretă și identificabilă. În plus, are și însemnele inamicului. Bombardamentul naval în picaj era destinat să distrugă nave, nu să înfrângă voința unor oameni. Niciun civil n-a fost ucis la Midway. Chiar și așa, bătălia a fost brutală, și uneori criminală.

Sper că povestea noastră va face dreptate culorii și drama­tismului pe care le-a avut acest moment emblematic din istoria mondială, fără să o trimită în senzațional. Am încercat să arătăm că protagoniștii nu au fost doar război­nici, ci oameni care au avut un trecut și, în cazul supra­vie­țui­torilor, un viitor. Unii dintre ei au fost oameni de pro­fundă mora­litate, care s-au gândit mult la actul uciderii. În penulti­mul capitol facem cronica agoniei victi­melor, membrii echipajelor flotei japoneze care
s-au zbătut să-și salveze din flăcări portavioanele și camarazii care, mulți dintre ei, suferiseră răni teribile. În partea finală, lărgim din nou perspec­tiva, pentru a ne uita la moștenirea lăsată de această bătălie epopeică și la ce înseamnă ea pentru o lume în care posibi­litatea unui conflict armat în Pacific este iar înspăimântător de reală.

0
    0
    Coș de cumpărături
    Coșul este golÎnapoi la produse

    Adaugă în coș