Sfârşitul epocii bronzului în bazinul Jijiei. Dinamica habitatului şi materialitatea culturii Noua

Cuvânt înainte

Se împlinesc 120 ani de când J. Teutsch (1903) introducea în literatura de specialitate câteva morminte de inhumație descoperite în cartierul Noua din Brașov. Acestea au fost relaționate 30 de ani mai târziu, de către I. Nestor (1933), cu grupurile umane caracterizate de așezările „zolniki” din răsăritul Europei, pentru ca după alți 30 ani să primească, de la același cercetător, denumirea de cultura Noua și să fie incluse în complexul cultural Noua-Sabatinovka-Coslogeni. Deși istoria manifestării culturale ar putea fi considerată drept una de lungă durată, fiindu-i consacrate numeroase studii, atât punctuale, cât și ample, stadiul cunoștințelor o transformă, totuși, într-o problemă de actualitate, pentru care nu au fost găsite, încă, răspunsuri satisfăcătoare. Acest fapt, împreună cu potențialul arheologic imens deținut de bazinul hidrografic al Jijiei (zona cu cea mai mare densitate de locuire specifică grupurilor umane Noua), au reprezentat principalii factori care au influențat alegerea prezentei teme de cercetare.

Volumul de față ilustrează rodul preocupărilor vizând cercetarea interdisciplinară a culturii Noua din bazinul hidrografic al Jijiei, tematică abordată în cadrul tezei de doctorat (susținută în anul 2021), și care se află la baza prezentei lucrări. Astfel, textul reprezintă varianta revizuită, completată cu noi informații și rezultate obținute ca urmare a desfășurării studiilor postdoctorale cu titlul Investigații interdisciplinare în cercetarea așezărilor Noua de tip cenușar. Valențe practice sau conotații ritualice?, precum și a câștigării de către autoare a unui grant de cercetare (UAIC), intitulat O abordare interdisciplinară în cercetarea necropolelor tumulare și a relației acestora cu așezările din perioada târzie a Epocii Bronzului, aflat în curs de derulare.

Prezența comunităților Noua în spațiul de lucru a fost tratată, de-a lungul ultimelor două decenii, în lucrări de sinteză (Dascălu 2007; Diaconu 2014) și nu numai, însă, cu toate acestea, stadiul cunoștințelor pare să fie similar celui existent în a doua jumătate a secolului al XX-lea, conturat de către A.C. Florescu (1957, 1959a, 1959b, 1959c, 1959d, 1960, 1964b, 1967, 1991). Pornind de la acest fapt, lucrarea propune o cercetare interdisciplinară, cu caracter de monografie, care vizează identificarea, în primul rând, a relației dintre comunitățile perioadei târzii a Epocii Bronzului și mediul ocupat, aplicată pentru bazinul hidrografic al Jijiei, de pe teritoriul României. De asemenea, a fost vizată și componenta materială pe care aceste grupuri umane au „lăsat-o” posterității, ca element de legătură între cei doi „actori” principali, menționați mai sus. O astfel de temă evidențiază modul în care particularitățile geografice au determinat înființarea de noi așezări, care sunt preferințele grupurilor umane pe parcursul intervalului studiat, dar și maniera în care comunitățile au ocupat, respectiv transformat, mediul locuit. În completare, analiza materialității furnizează un set de date cu privire la specificul comportamental iar, pusă în legătură cu rezultatele obținute din analiza spațială, poate întregi imaginea conturată asupra perioadei târzii a Epocii Bronzului.

În acest sens, prima parte a cercetării vizează prezentarea contextelor geografic și istorico-cultural care însoțesc tema aleasă, precum și explicarea aspectelor teoretice și metodologice aflate la baza studiului efectuat. În cea de-a doua parte, urmând tiparul deja încetățenit în monografiile arheologice, a fost expus setul de cunoștințe existent, completat de rezultatele analizelor interdisciplinare, pentru fiecare dintre segmentele-cheie specifice discursului asupra unei culturi arheologice (așezări, rit și ritual funerar, materialitate).

Secțiunea incipientă a contextului general în care trebuie privită și analizată tema a fost alcătuită din trei capitole. Primul dintre acestea, dedicat Cadrului natural, a fost axat pe expunerea caracteristicilor fizico-geografice, geologice, pedologice și hidrografice care au transformat arealul de interes în principala zonă de concentrare a grupurilor umane Noua. Cu această ocazie au fost subliniate și trăsăturile paleomediului de la sfârșitul Epocii Bronzului, utilizând rezultatele obținute din studii de paleoclimă, arheobotanică și arheozoologie. Nu în ultimul rând, au fost tratate și aspecte privitoare la toponimia zonei, un instrument de lucru foarte util în cercetarea propusă. În continuare, Reperele cultural-cronologice privind cultura Noua au reprezentat aspecte foarte importante, fără de care sunt dificil de înțeles transformările care au avut loc în intervalul cronologic ales. Acest segment nu putea fi încheiat fără, cel puțin, o scurtă trecere în revistă a Istoricului cercetării sfârșitului Epocii Bronzului în bazinul Jijiei. Prezentarea a urmărit momentele-cheie ale studierii acestui interval cronologic în spațiul de lucru, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea și până la cele mai recente publicații. Am considerat necesară completarea acestor informații cu câteva dintre lucrările esențiale în demersul de față, chiar dacă arealul geografic vizat nu era cel propus. De asemenea, întrucât unul dintre obiectivele principale ale cercetării de față constă în analiza interdisciplinară a diverselor caracteristici specifice comunităților Noua, am ales să dedic câteva rânduri cercetărilor interdisciplinare întreprinse pentru perioada târzie a Epocii Bronzului din spațiul situat la est de Munții Carpați.

În continuare, explicarea Aspectelor teoretice și metodologice a fost tratată separat. Capitolul a fost structurat astfel încât să ofere, în primul rând, informații cu privire la contextul în care au apărut conceptele și metodele utilizate (din perspectiva principalelor paradigme care au influențat arheologia ultimului secol), definițiile și principiile de funcționare ale acestora. În continuare, întrucât lucrarea de față a presupus integrarea unor metode de lucru diverse, am considerat necesară dedicarea unui segment important din cadrul acestui capitol, metodologiei cercetării. Astfel, au fost expuși toți pașii urmăriți în cadrul studiului, fiind tratate în mod special aspectele avute în vedere în efectuarea analizei spațiale și a materialității, în utilizarea prospecțiunilor non-invazive și în realizarea cercetărilor invazive.

Următorul capitol a reprezentat bagajul informațional aflat la fundația demersului, ilustrat de Catalogul descoperirilor aparținând culturii Noua din bazinul hidrografic al Jijiei, siturile fiind clasificate în cinci categorii, și anume: așezări, descoperiri funerare, depozite, descoperiri izolate și incerte. Cele trei capitole dedicate Așezărilor, Ritului și ritualului funerar și Materialității au implicat, de fapt, sintetizarea tuturor informațiilor existente în bibliografia de specialitate, și completarea acestora cu elementele de analiză interdisciplinară. Astfel, în cazul cercetării habitatului comunităților Noua, studiul a fost realizat atât la nivel macro-, cât și micro-regional, rezultatele obținute din analiza spațială fiind interpretate pentru întregul areal de interes, dar și prin comparație, pentru câteva studii de caz diferite din varii puncte de vedere. În completarea setului de date relevat, au fost utilizate și tehnici non-invazive de prospectare a siturilor arheologice, au fost analizate noi studii de caz, fiind întreprinse și sondaje arheologice. În plus, printre elementele cu caracter de originalitate se numără și introducerea în circuitul științific a 72 așezări inedite, împreună cu numeroase piese nepublicate (provenite din cercetările arheologice de la Spinoasa-Dealul Drumul Poștei și Coarnele Caprei-Dealul Aramei I, precum și din numeroasele cercetări de suprafață întreprinse); enunțarea unor importante repere provenite ca urmare a efectuării analizei spațiale a descoperirilor cu caracter funerar, respectiv a depozitelor de piese metalice; stabilirea unor tipologii funcționale specifice fiecărei materii prime.

Toate cele prezentate mai sus au fost relaționate și sintetizate în ultimul capitol, dedicat Concluziilor urmat de rezumatul în limba engleză, Lista abrevierilor folosite, Bibliografia consultată, Lista Ilustrațiilor și Indicii însoțitori.

Deși, după cum menționam anterior, studiile dedicate grupurilor umane Noua sunt de actualitate, fiind întâlnite demersuri substanțiale care includ teritoriul de interes, cercetarea de față prezintă un ridicat caracter de originalitate întrucât analizele care să vizeze relația comunităților cu mediul ocupat sau utilizarea unor metode moderne de cercetare (GIS, prospecțiuni non-invazive, fotografie aeriană, măsurători de tip LiDAR) întârzie să apară. De asemenea, introducerea în circuitul științific a 72 de așezări inedite, alături de numeroase piese identificate în timpul cercetărilor contribuie, în mod cert la conturarea unei imagini mai complete și mai complexe asupra intervalului cronologic ales, în general. În acest sens, aș aminti numărul redus de investigații invazive desfășurate în spațiul de lucru (și nu numai), alături de gradul scăzut de publicare a materialului arheologic descoperit și a rezultatelor obținute.

Astfel, cercetarea prezentă a dorit abordarea critică și personală a fenomenului cultural care a caracterizat sfârșitul Epocii Bronzului din bazinul hidrografic al Jijiei, prin corelarea surselor arheologice și bibliografice cu informațiile inedite obținute în urma efectuării cercetărilor de teren proprii, cu seturile de date relevate de analiza spațială și cu rezultatele oferite de metodele de investigare non-invazivă și invazivă, utilizând, în permanență repere provenite din domenii conexe. Toate acestea au fost realizate în încercarea de a releva cât mai multe informații despre grupurile umane Noua, foarte mult discutate dar foarte puțin cercetate și înțelese.

***

Această scurtă introducere nu poate fi încheiată fără a îmi exprima gratitudinea față de persoanele care au făcut posibilă desfășurarea și finalizarea prezentei cercetări. Astfel, adresez în primul rând respectuoase mulțumiri domnului prof.univ.dr. Lucrețiu-Ion Bîrliba (Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași), conducătorul științific al lucrării de doctorat Perioada târzie a Epocii Bronzului în bazinul Jijiei (România). Habitat și materialitate, precum și al cercetării postdoctorale Investigații interdisciplinare în cercetarea așezărilor Noua de tip cenușar. Valențe practice sau conotații ritualice?, pentru încrederea și sprijinul acordat de-a lungul ultimilor cinci ani.

Un gând de profundă recunoștință se îndreaptă către domnul conf.univ.dr. Neculai Bolohan (Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași), pentru îndrumarea oferită de-a lungul celor opt ani de studiu, pentru numeroasele indicații și sfaturi prețioase, dar mai ales pentru sugerarea temei de față. De asemenea, sincere mulțumiri se cuvin aduse referenților științifici ai acestei lucrări, CS I dr. Florin Gogâltan (Institutul de Arheologie și Istoria Artei al Academiei Române, filiala Cluj-Napoca) și CS I dr. Radu Băjenaru (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Academia Română), pentru sugestiile și indicațiile oferite în vederea publicării tezei de doctorat.

Domnului CS II dr. Felix-Adrian Tencariu (Institutul de Cercetări Interdisciplinare, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași) țin să îi mulțumesc, în primul rând, pentru tot sprijinul și încrederea acordate necondiționat. De asemenea, îmi exprim gratitudinea pentru acceptul de a folosi materialele inedite din așezarea de la Isaiia, pentru coordonarea sondajului arheologic din situl de la Coarnele Caprei, dar și pentru întreg ajutorul oferit în calitate de membru în comisia de îndrumare, pe parcursul cercetării doctorale, și nu numai.

Un rol deosebit în realizarea și definitivarea cercetării de față îi revine domnului CS II dr. Andrei Asăndulesei (Institutul de Cercetări Interdisciplinare, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași), căruia îi adresez sincere mulțumiri pentru tot sprijinul oferit, pentru ghidarea pașilor în vederea utilizării metodelor de cercetare provenite din domeniul interdisciplinar, pentru disponibilitatea de a realiza numeroase investigații geofizice, sondaje arheologice și deplasări pe teren, dar mai ales pentru numeroasele indicații, sugestii și explicații oferite în vederea înlesnirii demersului de față.

Mulțumesc, de asemenea, domnului conf.univ.dr. Vasile Cotiugă (Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași) pentru încrederea acordată cercetării de față și facilitarea accesului în așezările de la Coarnele Caprei și Spinoasa. Sincere mulțumiri se îndreaptă către CS III dr. Alin Mihu-Pintilie (Institutul de Cercetări Interdisciplinare, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași) pentru disponibilitatea de a include în direcțiile de cercetare ale domniei sale și problematica funcționalității cenușarelor culturii Noua. Colegei și prietenei CS dr. Ana Drob (Institutul de Cercetări Interdisciplinare, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași) îi mulțumesc pentru sprijinul, sfaturile și încurajările oferite pe parcursul ultimilor zece ani. Țin să mulțumesc și celorlalți colegi din cadrul Centrului Arheoinvest al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (CS II dr. Viorica Vasilache, CS III dr. Florica Mățău, CS II dr. Iulia Dumitrache, ACS drd. Radu-Ștefan Balaur), pentru ajutorul acordat, în special, în ceea ce privește componenta practică a lucrării de față.

De un real ajutor a fost colaborarea cu domnii prof.univ.dr. Joerg Fassbinder (Universitatea „Ludwig Maximilian” din München) și conf.univ.dr.doc. Meriҫ Aziz Berge (Universitatea Dokuz Eylul din Izmir), precum și cu doamna dr.rer.nat. Mandana Parsi (Max Planck Institute), cărora le sunt recunoscătoare pentru inițierea în utilizarea metodei Electrical Resistivity Tomography, dar și pentru implicarea mea în proiecte internaționale de cercetare, al căror rezultat rezidă în experiența căpătată în utilizarea metodei geofizice de prospectare deja-menționată.

Un gând de profundă recunoștință se îndreaptă către domnul CS III dr. Vasile Diaconu (Muzeul de Istorie și Etnografie Târgu-Neamț) care mi-a oferit sprijin și numeroase sfaturi prețioase încă din primii ani de facultate, înlesnind, de multe ori, procesul de documentare. De asemenea, mulțumiri pentru sprijinul oferit în activitatea de documentare, prin literatura oferită și prin informațiile puse la dispoziție, se cuvin aduse și domnilor CS II dr. George Bodi (Institutul de Arheologie, Academia Română, filiala Iași), CS III dr. Mihaela Danu (Facultatea de Biologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași) , CS III dr. Radu Gabriel Pîrnău (Centrul de Cercetări Geografice, Academia Română, filiala Iași) și regretatului CS Stanislav Țerna.

Adresez sincere mulțumiri domnului dr. Radu-Alexandru Brunchi, pentru ajutorul necondiționat în realizarea deplasărilor în teren și a fotografiilor aeriene, dar și pentru înțelegerea și suportul moral oferite pe toată durata cercetării doctorale și postdoctorale.

Nu în ultimul rând, țin să mulțumesc familiei și, în special, mamei mele, pentru tot sprijinul și încurajările acordate de-a lungul întregului meu parcurs, atât de necesare în momente dificile și fără de care nu aș fi ajuns aici.