Descriere
Cercetarea arheologică preventivă a tumulului de la Recea (jud. Argeș) a oferit oportunitatea unui început pentru acest spațiu al Munteniei, dar și racordarea acestui areal la ceea ce înseamnă dezbaterea asupra fenomenului funerar tumular preistoric. Prin caracteristicile sale, acest obiectiv arheologic se înscrie foarte bine în marja fenomenului funerar Yamnaya, care își păstrează principalele elemente de rit și ritual și în acest spațiu geografic anterior necercetat.
Volumul reprezintă valorificarea cercetării preventive derulate la sfârșitul anului 2023 (noiembrie-decembrie) în localitatea Recea (județul Argeș), în condiții meteorologice nu din cele mai favorabile, prin aplicarea unei metode de săpătură exersată în ultimii ani. Punerea în circulație științifică a informațiilor rezultate în urma unor săpături comerciale, inclusiv sub forma unor rapoarte arheologice extinse și detaliate, reprezintă și o asumare contractuală. În cazul acestor săpături preventive, ar trebui să conștientizăm șansa de a avea acces la finanțări consistente pentru derularea unor astfel de intervenții arheologice, realizarea unor investigații științifice pluridisciplinare și publicarea cercetărilor în condiții optime.
Preambul
De aproape 15 ani, abordarea tumulior preistorici datând din mileniile al IV-lea și al III-lea a. Chr. a devenit una foarte vizibilă în peisajul cercetării arheologice românești. Această situație a fost generată de un context economic favorabil, care a permis excavarea în regim de săpătură arheologică preventivă a unui număr important de astfel de monumente funerare mai puțin cercetate în ultima treime a secolului al XX-lea și prima decadă a secolului al XXI-lea. În acea perioadă a persistat o anumită reticență a arheologilor români în a utiliza mijloace mecanizate pentru cercetarea tumulilor, dar și a altor obiective. De asemenea, era evidentă dificultatea săpării acestor situri arheologice exclusiv cu forță fizică umană. Totodată, pentru că majoritatea mormintelor sunt lipsite de inventar, aceste monumente funerare nu au devenit atractive pentru cercetători și nici pentru muzee, instituții care aveau (și au în continuare) ca obiectiv îmbogățirea propriului patrimoniu și definitivarea unor expoziții de bază care să acopere toate etapele istorice.
Odată cu rezultatele generate de revoluția ADN-ului ancestral, abordarea și cercetarea movilelor preistorice a devenit una prioritară în dezbaterea occidentală privind fenomenul indo-europenizării spațiului european. Aproape abandonată, teoria kurganelor dezvoltată odinioară de Marija Gimbutas – care lega acest fenomen de pătrunderea / migrarea dinspre spațiul eurasiatic a unor valuri successive de populații războinice, diferite cultural față de comunitățile eneolitice locale, care își îngropau morții în tumuli, în baza unui ritual specific –, a redevenit importantă. Prin urmare, dincolo de dezbaterea unei transformări antropo-socio-lingvistice, cercetarea intensă a tumulilor a deschis noi perspective asupra unui fenomen cultural foarte important pentru înțelegerea evoluției comunităților umane la nord de Dunărea Inferioară, dar și includerea acestui spațiu în proiecte de cercetare coordonate de instituții occidentale.
Ridicate din pământ, aceste construcții funerare apar în peisajul câmpiilor joase și medii din spațiul extracarpatic după o perioadă foarte stabilă cultural, cea a culturilor eneolitice care au definit Vechea Europă. Ele marchează remodelarea și trecerea la o altă paradigmă socială, diferită de cea a comunităților eneolititice, care își va pune acum amprenta pe evoluția societății umane europene pentru o lungă perioadă.
Județul Prahova a devenit între timp un model al cercetării acestor complexe funerare, însă această tendință favorabilă a abordării tumulilor preistorici poate fi remarcată recent și în alte cadre administrative și/sau spații geografice, cum sunt județele Buzău, Galați, Iași, Botoșani, dar și Dobrogea, Banat sau Transilvania. În ce privește nordul Munteniei, spre vest de râul Prahova, până la Olt, traversând județele Dâmbovița și Argeș, cadrul funerar tumular preistoric nu era cunoscut. Cercetarea arheologică preventivă a tumulului de la Recea (jud. Argeș) a oferit oportunitatea unui început pentru aceast spațiu al Munteniei, dar și racordarea acestui areal în cadrul a ceea ce înseamnă dezbaterea fenomenului funerar tumular preistoric. Prin caracteristicile sale, acest obiectiv se înscrie foarte bine în marja fenomenului funerar Yamnaya, care își păstrează principalele elemente de rit și ritual și în acest spațiu geografic, anterior necercetat.
Volumul reprezintă valorificarea cercetării arheologice preventive derulate la sfârșitul anului 2023 (noiembrie-decembrie) în localitatea Recea (comuna Căteasca, județul Argeș), în condiții meteorologice nu din cele mai favorabile, prin aplicarea unei metode de săpătură exersată în ultimii ani în cadrul cercetărilor unor astfel de obiective din județul Prahova și explicată în detaliu într-o serie de studii publicate în România și în Occident. Punerea în circulație științifică a informațiilor rezultate în urma unor săpături comerciale, inclusiv sub forma unor rapoarte arheologice extinse și detaliate, reprezintă de cele mai multe ori și o asumare contractuală. În cazul acestor săpături preventive ar trebui să conștientizăm șansa de a avea acces la finanțări consistente pentru derularea unor astfel de intervenții arheologice, realizarea unor investigații științifice interdisciplinare și publicarea rezulatelor cercetărilor în condiții optime.
Mulțumirile noastre se îndreaptă către o serie de colegi care ne-au ajutat cu informații și imagini utile acestui demers: Florin Gogâltan, Sorin Ailincăi, Monica Mărgărit, George Bounegru, Anca-Diana Popescu, Cătălin Rișcuța, Zheni Vasileva, Denis Topal.
Ianuarie 2025
