’89 despre căile risipite ale Revoluției timișorenilor. Vol. II

Epilog de Marius MIOC

Procesul celor 25. Epilog și comentarii
(p. 4961 – 4982)
În anii 1990-1991, în calitate de membru al Asociației „17 Decembrie” Timișoara a răniților și familiilor îndoliate din revoluție, am participat la marșurile de protest organizate de această asociație împotriva felului de desfășurare al procesului revoluției de la Timișoara (primul proces din această carte). „Vrem dreptate, nu procese înscenate!” era una dintre lozincile strigate la aceste marșuri, iar următorul cântec, intitulat și Imnul Asociației „17 Decembrie”, se cânta:

„Cel mai mare mincinos

Știe toată țara

Tribunalul Militar

De la Timișoara

Procurori și generali

Toată lumea minte

Și minciuna vine-n jos

De la președinte”

Primul proces al celor învinuiți de reprimarea revoluției din Timișoara (procesul celor 25) s-a desfășurat inițial la Casa Tineretului din Timișoara, pentru ca în cursul anului 1991 judecătorul Cornel Bădoiu să hotărască mutarea procesului la București – motiv de manifestații de protest, care însă n-au fost băgate în seamă (iar la televiziune nu s-a îngăduit prezentarea punctului de vedere al Asociației „17 Decembrie”).

Este cert că primul proces al revoluției din Timișoara suferă de două vicii majore:

– Evitarea inculpării persoanelor cu funcții de răspundere din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

– Nerespectarea art. 76 Cod procedură penală conform căruia „organul de urmărire penală sau instanța de judecată are obligația să cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vătămare prin infracțiune, precum și persoana civilmente responsabilă. Înainte de ascultare, persoanei vătămate i se pune în vedere că poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială, că se poate constitui parte civilă”. Nerespectarea acestei îndatoriri de către organul judiciar poate fi echivalată cu lipsa de rol activ al judecătorului.

Nu putem acuza doar instanța de aceste vicii, mai ales că aceasta a încercat să retrimită cauza la procuratură, prin sentința nr. 4/1990. Cred că respectiva soluție era cea mai corectă din punct de vedere juridic, la momentul respectiv, însă a fost infirmată în urma recursului.

Viciile „procesului celor 25” au încercat să fie corectate mai apoi prin procesul „Chițac – Stănculescu”, în care au fost inculpați doi generali M.Ap.N. iar victimele revoluției s-au putut constitui ca părți civile și pretinde despăgubiri. Din păcate, aceste despăgubiri le-a plătit statul (Ministerul Apărării Naționale), nu cei direct vinovați.

În procesul celor 25 se pusese sechestru pe averile inculpaților, dar, nefiind despăgubiri de achitat sechestrul a fost până la urmă ridicat. Putem spune că nerespectarea art. 76 Cod procedură penală a costat statul român miliarde de lei vechi, bani plătiți de stat în locul celor direct vinovați.

Este de semnalat că trimiterea în judecată a generalilor Victor Atanasie Stănculescu, Mihai Chițac și Ștefan Gușe a fost cerută încă din 1990 de Comisia Guvernamentală de Anchetă privind evenimentele din decembrie 1989 de la Timișoara, comisie înființată ca urmare a manifestațiilor de stradă din acest oraș. Înființarea respectivei comisii venea și în întâmpinarea primului punct din revendicările Comitetului de Acțiune pentru Democratizarea Armatei (C.A.D.A.): „Stabilirea adevărului privind rolul armatei în Revoluție, în special în perioada 16-20 decembrie 1989 în Timișoara” (vezi Nicolae Durac – „Neliniștea generalilor”, Editura M.P.S., Timișoara 1991, pag. 50). Condamnarea generalilor Chițac și Stănculescu (Ștefan Gușe murise în 1994, deci nu mai putea fi condamnat) s-a făcut anume pe baza mărturiilor strânse în 1990 de această Comisie Guvernamentală. După schimbarea puterii politice în 1996 nu s-au strâns nici un fel de dovezi importante noi, doar
s-a scos de la naftalină dosarul din 1990.

Tragerea la răspundere a generalilor Chițac și Stănculescu (și nu numai) a fost cerută și de unii inculpați ai „Procesului celor 25”. De pildă, maiorul de securitate Radu Tinu scria că Stănculescu este „mînjit de sînge nevinovat și pe ghipsul de la piciorul sting” („Timișoara, no comment”, Editura Paco, București, pag. 14). Însă este superficială concluzia acelor comentatori care au văzut în incriminarea unor generali din armată un joc al securității. Rolul esențial l-au avut cererile revoluționarilor timișoreni și Comisia Guvernamentală din 1990, iar inculpații „procesului celor 25” doar au preluat în interes propriu unele informații scurse în presă despre activitatea acesteia. Aceeași inculpați nu s-au sfiit să acuze și pe răposații generali M.I. Nuță și Mihalea pentru crimele săvârșite.

După căderea lui Ceaușescu (sau din momentul cînd aceasta devenise previzibilă; moment care poate diferi pentru fiecare inculpat, în funcție de inteligența fiecăruia), toți cei implicați în reprimarea revoluției au încercat să se pretindă revoluționari. Este notoriu cazul lui Radu Bălan, fostul prim-secretar al P.C.R. Timiș, osândit ulterior la 23 ani închisoare pentru rolul jucat la reprimarea revoluției, care după fuga lui Ceaușescu s-a prezentat la Frontul Democratic Român (cum se numea comitetul revoluționar constituit la Timișoara) decla­rându-se de partea revoluției. Radu Bălan a ținut un discurs sutelor de mii de oameni adunați în Piața Operei din Timișoara, fiind aclamat de mulțime cu lozinca „îl vrem pe Bălan, că e bănățean!”. De fapt, Radu Bălan nu era bănățean, dar mulțimea nu cunoștea aceste amănunte. Primul ziar apărut la Timișoara după fuga lui Ceaușescu, „Luptătorul bănățean”[1] din 22 decembrie 1989 (scos de lucrătorii fostului ziar comunist „Drapelul Roșu”) îl prezenta pe Bălan drept lider al revoluției timișorene. Cităm din articolul „Radu Bălan, Lider al Frontului Democratic Român de la Timișoara, român prin ființă, bănățean prin simțire” publicat de acest ziar: „Încă înainte de clarificarea situației, înfruntînd gărzile de pază și arma ascunsă a unor securiști, Radu Bălan a optat pentru Libertatea, Demnitatea și Viitorul poporului român,
atașîndu-se mulțimii din Piața Operei Române și a Teatrului Național, rostind în fața a 200000 de timișoreni o proclamație de mare vibrație și descătușare. Radu Bălan e liderul pe care Timișoara și l-a dorit, e omul pe ale cărui excepționale calități se bizuie de acum a noastră adevărată lumină”. Dezmințirea apartenenței lui Radu Bălan la Frontul Democratic Român a fost publicată de „Luptătorul Bănățean” abia în 25 decembrie, într-un colțișor de pagină, fără titlu.

Despre Radu Bălan, încă din 21 decembrie 1989 s-a răspândit zvonul că acesta ar fi fost arestat de Ceaușescu fiindcă s-ar fi opus reprimării revoluției, fapt care a fost comunicat mulțimii de la balconul Operei[2]. Respectiva dezinformare este o cauză a entuziasmului cu care mulțimea l-a întâmpinat pe Bălan ziua următoare. Cum a apărut această dezinformare și cu ce scop nu este încă lămurit.

Sentința în „procesul celor 25” s-a dat în 9 decembrie 1991, cu o zi după adoptarea prin referendum a primei con­stituții postrevoluționare a României. Pronunțarea sentinței a fost de mai multe ori amânată pe motiv că volumul de documente din dosar este foarte mare și instanța are nevoie de timp pentru studierea acestora. Consider că intenționat s-a amân­at pronunțarea sentinței până după intrarea în vigoare a noii constituții, căci în motivarea sentinței se folosesc argu­mente din noua constituție, care intrase în vigoare doar cu o zi înainte!

Prin sentința respectivă s-a renunțat la caracterizarea de genocid care fusese dată faptelor de la Timișoara, schimbându-se încadrarea juridică în omor deosebit de grav (și tentativă la această infracțiune). Această schimbare de încadrare s-a făcut la limită, doar doi dintre cei trei membri ai completului de judecată fiind de acord cu ea. A existat și o opinie separată – a judecătorului Mihai Eftimescu – care a considerat că faptele se încadrează totuși la infracțiunea de genocid. Parchetul militar nu a stăruit în a cere încadrarea juridică de genocid. Totuși, schimbarea încadrării juridice nu a întrunit consensul – chiar și în faza de recurs avem o opinie separată a doi judecători, Paul Florea (până în 2004 președinte al Curții Supreme de Justiție) și Dimitrie Onică – care precizează că faptele erau susceptibile a fi încadrate la infracțiunea de genocid, dar „întrucît sub acest aspect al încadrării juridice a faptelor comise de inculpați parchetul nu a declarat recurs împotriva soluției instanței de fond, instanța de recurs a fost pusă în imposibilitatea – legală – de a nu putea schimba încadrarea juridică din infracțiunea de omor deosebit de grav, pentru care au fost condamnați de prima instanță, în aceea de genocide”[3].

Conform sentinței nr. 6/1991 a Curții Supreme de Justiție – secția militară (secție care a fost ulterior desființată), instanța a hotărât:

Cu majoritate de voturi,

Făcînd aplicarea art. 334 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică:
– În ce privește pe inculpații Coman Ion și Bălan Radu, din infracțiunea de genocid prevăzută de art. 357 alin. 1 lit. a și b cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen., în infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. 1 raportat la art. 176 alin. 1 lit. b C. pen. și tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 și 21 raportate la art. 174 și 176 alin. 1 lit. b și alin. 2 C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen.;

– În ce privește pe inculpatul Pacoste Cornel, din infracțiunea de genocid prevăzută de art. 357 alin. 1 lit. a și b, cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen., în complicitate la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 26 și 27 raportate la art. 174 alin. 1 și 176 alin. 1 lit. b C. pen. și complicitate la tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 26 și 27 raportate la art. 20 și 21 și la art. 174 și 176 alin. 1 lit. b și alin. 2 C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen.;

– În ceea ce privește pe inculpații col. rez. Popescu Ion, col. rez. Sima Traian, col. rez. Deheleanu Ion și lt. col. rez. Corpodeanu Ioan, din complicitate la infracțiunea de genocid prevăzută de art. 26 raportat la art. 357 alin. 1 lit. a și b, cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen., în infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. 1 raportat la art. 176 alin. 1 lit. b C. pen. și tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 176 alin. 1 lit. b și alin. 2 C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen.

Condamnă pe inculpații:
ComanIon (fiul lui Petre și al Ioanei, născut la 25 martie 1926 în comuna Asan-Aga, județul Teleorman, fost secretar al C.C. al P.C.R., general-colonel în rezervă, absolvent al Academiei Militare, căsătorit, are un copil, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …) la:
– 20 ani închisoare, interzicerea timp de 10 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen. și degradare militară pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. 1 raportat la art. 176 alin. 1 lit. b C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a și a art. 67 C. pen.;

– 10 ani închisoare și interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen. pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 și 21 raportate la art. 174 și 176 alin. 1 lit. b și alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. a și alin. 2 și a art. 35 C. pen., dispune ca inculpatul Coman Ion să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, cu adăugarea unui spor de 5 ani, în total 25 ani închisoare, precum și interzicerea timp de 10 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen. și degradare militară.

BălanRadu (fiul lui Ștefan și al Voicăi, născut la 24 mai 1936 în comuna Căzănești, județul Ialomița, fost prim-secretar al Comitetului Județean Timiș al P.C.R., absolvent al Academiei de Studii Economice, cu serviciul militar nesatisfăcut, căsătorit, are doi copii, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …) la:
– 20 ani închisoare, interzicerea timp de 10 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen. pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. 1 raportat la art. 176 alin. 1 lit. b, cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen.;

– 10 ani închisoare și interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen. pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 și 21 raportate la art. 174 și 176 alin. 1 lit. b și alin. 2, cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. a și alin. 2 și a art. 35 C. pen., dispune ca inculpatul Bălan Radu să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, cu adăugarea unui spor de 3 ani, în total 23 ani închisoare, precum și interzicerea timp de 10 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen.

PacosteCornel (fiul lui Constantin și al Ecaterinei, născut la 15 iunie 1930 în comuna Peșteana-Vulcan, județul Gorj, fost vice-primministru al guvernului, absolvent al Facultății de Construcții Hidrotehnice, sublocotenent în rezervă, căsătorit, are un copil, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …) la:
– 20 ani închisoare, interzicerea timp de 10 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen. și degradare militară pentru complicitate la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 26 și 27 raportate la art. 174 alin. 1 raportat la art. 176 alin. 1 lit. b, cu aplicarea art. 75 lit. a și a art. 67 C. pen.;

– 10 ani închisoare și interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen. pentru complicitate la tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 26 și 27 raportate la art. 20 și 21 și la art. 174 și 176 alin. 1 lit. b și alin. 2, cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. a și alin. 2 și a art. 35 C. pen., dispune ca inculpatul Pacoste Cornel să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 20 ani închisoare, interzicerea timp de 10 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen. și degradarea militară.

Col rez. Popescu Ion(fiul lui Gheorghe și al Elenei, născut la 27 septembrie 1936 în orașul Pucioasa, județul Dîmbovița, fost șef al Inspectoratului județean Timiș al Ministerului de Interne, absolvent al Academiei Militare, căsătorit, are doi copii, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …) la:
– 20 ani închisoare, interzicerea timp de 10 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen. și degradare militară pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. 1 raportat la art. 176 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 75 lit. a și a art. 67 C. pen.;

– 10 ani închisoare și interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen. pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 și 21 raportate la art. 174 și 176 alin. 1 lit. b și alin. 2, cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen.;

– două sute pedepse de cîte 3 ani închisoare pentru 200 infracțiuni de arestare nelegală prevăzute de art. 266 alin. 1, cu aplicarea art. 35 lit. a C. pen.;

– 2 ani închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prevăzută de art. 35 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966. Constată că această pedeapsă este grațiată în întregime, condiționat, prin art. 3 din Decretul-Lege nr. 3/1990.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. a și alin. 2 și a art. 35 C. pen., dispune ca inculpatul col. rez. Popescu Ion să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, interzicerea timp de 10 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen. și degradarea militară.

Col. rez. Sima Traian(fiul lui Nicolae și al Carolinei, născut la 13 august 1937 în satul Tohești, comuna Hălmăgel, județul Arad, fost șef al Securității județului Timiș, absolvent al Școlii de ofițeri de securitate și al Facultății de Drept, căsătorit, are un copil, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …) la:
– 20 ani închisoare, interzicerea timp de 10 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen. și degradare militară pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. 1 raportat la art. 176 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 75 lit. a și a art. 67 C. pen.;

– 10 ani închisoare și interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen. pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 și 21 raportate la art. 174 și 176 alin. 1 lit. b și alin. 2, cu aplicarea art. 75 lit. a și a art. 67 C. pen.;

– două sute de pedepse de cîte 3 ani închisoare pentru 200 infracțiuni de arestare nelegală prevăzute de art. 266 alin. 1, cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. a și alin. 2 și a art. 35 C. pen., dispune ca inculpatul col. rez. Sima Traian să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, interzicerea timp de 10 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen. și degradare militară.

Col rez. Deheleanu Ion(fiul lui Traian și al Aureliei, născut la 18 septembrie 1936 în comuna Deleni județul Hunedoara, fost șef al Miliției județului Timiș, absolvent al Școlii de ofițeri de Miliție și al Facultății de Drept, căsătorit, are doi copii, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …) și
Lt. col. rez. Corpodeanu Ion(fiul lui Ion și al Teodorei, născut la 3 octombrie 1944 în orașul Orăștie, județul Hunedoara, fost locțiitor al șefului Miliției județului Timiș, absolvent al Școlii de ofițeri de miliție și al Facultății de Drept, căsătorit, are un copil, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …) la:
– cîte 18 ani închisoare, interzicerea timp de cîte 8 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen. și degradare militară pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. 1 raportat la art. 176 alin. 1 lit. b, cu aplicarea art. 75 lit. a și a art. 67 C. pen.;

– cîte 9 ani închisoare și interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen. pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 și 21 raportate la art. 174 și 176 alin. 1 lit. b și alin. 2, cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. a și alin. 2 și a art. 35 C. pen., dispune ca inculpații col. rez. Deheleanu Ion și lt. col. rez. Corpodeanu Ioan să execute pedepsele cele mai grele, respectiv cîte 18 ani închisoare, interzicerea timp de 10 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen. și degradarea militară.

Col rez. Ghircoiaș Nicolae(fiul lui Dumitru și al Elenei, născut la 4 octombrie 1936 în municipiul București, fost șef al institutului de Criminalistică al Inspectoratul General al Miliției, absolvent al Școlii de ofițeri de miliție și al Facultății de Drept, căsătorit, are un copil, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …) la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. 1 și 3 din Codul penal. Constată că această pedeapsă este grațiată în întregime, condiționat, prin art. 1 din Decretul-Lege nr. 23/1990.
Atrage atenția inculpatului Ghircoiaș Nicolae asupra consecințelor ce ar rezulta din nerespectarea condițiilor grațierii.

III. Schimbă încadrarea juridică în ceea ce privește pe inculpatul Veverca Iosif, din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. e C. pen., în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. 1 C. pen. și tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 și 21 raportate la art. 174 și la art. 176 alin. 1 lit. b și alin. 2 C. pen.

Condamnă pe inculpatul maior rez. Veverca Iosif(fiul lui Carol și al Mariei, născut la 27 august 1950 în comuna Lăpușnicel, județul Caraș Severin, fost ofițer în cadrul serviciului judiciar al Miliției județului Timiș, absolvent al Școlii de ofițeri de miliție și al Facultății de Drept, căsătorit, are un copil, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …) la:
– 15 ani închisoare, interzicerea timp de 8 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen. și degradare militară pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. 1, cu aplicarea art. 67 C. pen.;

– 10 ani închisoare și interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen. pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 și 21 raportate la art. 174 și la art. 176 alin. 1 lit. b și alin. 2 C. pen.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. a și alin. 2 și a art. 35 C. pen., dispune ca inculpatul maior rez. Veverca Iosif să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, interzicerea timp de 8 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c C. pen. și degradarea militară.

Schimbă încadrarea juridică:
– În ceea ce privește pe inculpatul Ghircoiaș Nicolae, din complicitate la infracțiunea de genocid prevăzută de art. 26 și 27 raportate la art. 357 alin. 1 lit. a și b, cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen., în infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. 1, cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen., iar

– În ceea ce privește pe inculpații Veverca Iosif, Ciucă Valentin, Avram Gheorghe, Preda Laurențiu, Mișea Eugen, Grui Tiberiu, Peptan Eugen, Baciu Ion, Ganciu Gheorghe și Iosef Emilian Zamfir, din infracțiunea de favorizare la genocid prevăzută de art. 264 alin. 1 raportat la art. 361 alin. 2 și la art. 357 alin. 1 lit. a și b, cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen., în aceea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 alin. 1, cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen.

Făcînd aplicarea art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g din Codul de procedură penală, încetează procesul penal față de inculpații:

– Col. rez. Ghircoiaș Nicolae,

– Maior rez. Veverca Iosif,

Cpt. rez. Ciucă Valentin(fiul lui Nicolae și al Mariei, născut la 12 iunie 1948 în municipiul Timișoara, fost șef al serviciului de asigurare tehnico-materială și financiară din Inspectoratul județean Timiș al Ministerului de Interne, absolvent al Facultății de Studii Economice, căsătorit, are un copil, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …),
Col rez. Baciu Ion(fiul lui Ion și al Anei, născut la 30 noiembrie 1937 în municipiul București, fost șef al Direcției Economice din Inspectoratul General al Miliției, absolvent al Facultății de Drept, văduv, are un copil, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …),
Maior rez. Avram Gheorghe(fiul lui Petru și al Anei, născut la 22 aprilie 1949 în localitatea Silagiu-Buziaș, județul Timiș, absolvent al Școlii de ofițeri de miliție și al Facultății de Drept, căsătorit, are un copil, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …);
Cpt. rez. Preda Laurențiu(fiul lui Stanciu și al Anei, născut la 6 iulie 1955 în municipiul Sfîntu Gheorghe, județul Covasna, fost ofițer în biroul judiciar al Miliției municipiului Timișoara, absolvent al Școlii de ofițeri de miliție și al Facultății de Drept, căsătorit, are doi copii, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …),
Cpt. rez. Mișea Eugen(fiul lui Georghe și al Mariei, născut la 19 septembrie 1950 în comuna Cujmir, județul Mehedinți, fost șef al biroului judiciar al Miliției municipiului Timișoara, absolvent al Școlii de ofițeri de miliție și al Facultății de Drept, căsătorit, are un copil, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …),
Cpt. rez. Grui Tiberiu(fiul lui Aurel și al Emiliei, născut la 26 ianuarie 1953 în comuna Beba Veche, județul Timiș, fost ofițer în biroul judiciar al Miliției municipiului Timișoara, căsătorit, are un copil, absolvent al Școlii de ofițeri de miliție și al Facultății de Drept, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …),
Lt. major Peptan Eugen(fiul lui Velizare și al Anei, născut la 15 iunie 1957 în comuna Erghevița, județul Mehedinți, fost ofițer în serviciul judiciar al Miliției județului Timiș, absolvent al Școlii de ofițeri de miliție, căsătorit, are un copil, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …),
Ganciu Gheorghe(fiul lui Dumitru și al Mariei, născut la 12 aprilie 1930 în municipiul București, fost controlor la Direcția cimitire și Crematoriul uman din Direcția Domeniului Public București, colonel în rezervă, absolvent al Școlii de ofițeri de securitate și al Facultății de Drept, căsătorit, are un copil, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …) și
Iosef Emilian-Zamfir(fiul lui Ion și al Corneliei, născut la 16 mai 1940 în municipiul București, fost administrator al Crematoriului uman București, maior în rezervă, absolvent al Școlii de ofițeri M.I. și al Facultății de Drept, căsătorit, are doi copii, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …) pentru infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 alin. 1, cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul penal, constatînd că această infracțiune este amnistiată prin art. 2 din Decretul-Lege nr. 3/1990.

Făcînd aplicarea art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g din Codul de procedură penală, încetează procesul penal față de inculpatul
G-ral maior rez. Macri Emil(fiul lui Vasile și al Profirei, născut la 9 octombrie 1927 în municipiul Galați, fost șef al Direcției contrainformații economice din Departamentul Securității Statului, absolvent al liceului, căsătorit, are un copil, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …) pentru complicitate la infracțiunea de genocid prevăzută de art. 26 și 27 raportate la art. 357 alin. 1 lit. a și b, cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen., constatînd că a intervenit decesul acestui inculpat.

Făcînd aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, achită pe inculpații:
Matei Ilie(fiul lui Păun și al Ioanei, născut la 13 aprilie 1932 în comuna Găneasa, județul Olt, fost secretar al C.C. al P.C.R, căpitan în rezervă, absolvent al Academiei de Studii Economice, căsătorit, are un copil, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …) pentru infracțiunea de genocid prevăzută de art. 357 alin. 1 lit. a și b, cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen.;
Col. rez. Teodorescu Filip(fiul lui Dumitru și al Mariei, născut la 24 iunie 1939 în municipiul Ploiești, fost locțiitor al șefului Direcției contraspionaj din Departamentul Securității Statului, absolvent al Școlii de ofițeri de securitate și al Facultății de Drept, căsătorit, are un copil, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …),
Lt. col. rez. Anastasiu Gabriel(fiul lui Mișu și al Ecaterinei, născut la 16 octombrie 1936 în municipiul Craiova, fost locțiitor al șefului Direcției informații interne din Departamentul Securității Statului, absolvent al Facultăți de Științe Naturale, căsătorit, nu are copii, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …),
Lt. col. rez. Atudoroaie Gheorghe(fiul lui Nicolae și al Mariei, născut la 3 aprilie 1947 în comuna Răchiți, județul Botoșani, fost adjunct al șefului Securității județului Timiș, absolvent al Școlii de ofițeri de securitate și al Facultății de Drept, căsătorit, are doi copii, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …) și
Maior rez. Radu Tinu(fiul lui Ion și al Elenei, născut la 26 septembrie 1949 în comuna Borcea, județul Ialomița, fost adjunct al șefului Securității județului Timiș, absolvent al Școlii de ofițeri de securitate și al Facultății de Drept, căsătorit, are doi copii, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în …) toți pentru complicitate la infracțiunea de genocid prevăzută de art. 26 și 27 raportate la art. 357 alin. 1 lit. a și b, cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen., iar pe inculpatul
Cpt. rez. Bucur Viorel(fiul lui Vicențiu și al Anei, născut la 22 noiembrie 1950 în municipiul Timișoara, fost ofițer în cadrul serviciului economic al Miliției județului Timiș, absolvent al Școlii de ofițeri de miliție, căsătorit, are doi copii, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în municipiul …) pentru infracțiunea de favorizare la genocid prevăzută de art. 264 alin. 1 raportat la art. 361 alin. 2 și la art. 357 alin. 1 lit. a și b C. pen.

VII. În baza art. 333 din Codul de procedură penală, restituie cauza la Procuratura Militară Timișoara, în vederea completării urmăririi penale, cu privire la infracțiunea de delapidare imputată inculpatului col. rez. Sima Traian.

Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. 2 din Codul penal, inculpaților Coman Ion, Bălan Radu, Pacoste Cornel, Popescu Ion, Sima Traian, Deheleanu Ion, Corpodeanu Ioan și Veverca Iosif le sînt interzise, pe întreaga perioadă arătată în acest text de lege, toate drepturile prevăzute în art. 64 C. pen.

Menține măsura arestării preventive luată față de inculpații Coman Ion, Bălan Radu, Popescu Ion, Sima Traian, Deheleanu Ion, Corpodeanu Ioan și Veverca Iosif, respingînd cererile de revocare a acestei măsuri formulate de Coman Ion, Bălan Radu, Sima Traian, Deheleanu Ion și Veverca Iosif.

Menține, pînă la rămînerea definitivă a sentinței, dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului Pacoste Cornel cu aceea a obligării acestui inculpat de a nu părăsi localitatea.

În conformitate cu art. 350 alin. 2 C. proc. pen. dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților Matei Ilie, Atudoroaie Gheorghe, Radu Tinu, Bucur Viorel, Ghircoiaș Nicolae, Ciucă Valentin, Baciu Ion, Avram Gheorghe, Preda Laurențiu, Mișea Eugen, Grui Tiberiu și Peptan Eugen, precum și lăsarea în libertate a inculpaților Teodorescu Filip, Anastasiu Gabriel, Ganciu Gheorghe și Iosef Emilian-Zamfir, înlăturînd măsura obligării acestor ultimi patru inculpați de a nu părăsi localitatea.

Deduce durata reținerii și arestării preventive, după cum urmează:

– pentru inculpații Coman Ion și Sima Traian cu începere de la 22 decembrie 1989, pentru inculpatul Bălan Radu cu începere de la 10 ianuarie 1990, pentru inculpatul Popescu Ion cu începere de la 23 decembrie 1989, pentru inculpatul Deheleanu Ion cu începere de la 26 decembrie 1989, pentru inculpatul Corpodeanu Ioan cu începere de la 25 decembrie 1989 și pentru Veverca Iosif cu începere de la 12 ianuarie 1990, pentru toți acești inculpați pînă la 9 decembrie 1991;

– pentru inculpații Pacoste Cornel, Teodorescu Filip și Anastasiu Gabriel cu începere de la 22 decembrie 1989 pînă la data punerii în libertate ca urmare a înlocuirii măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea;

– pentru inculpatul Ganciu Gheorghe cu începere de la 11 ianuarie 1990 iar pentru inculpatul Iosef Emilian-Zamfir cu începere de la 13 ianuarie 1990, pentru ambii pînă la data punerii în libertate ca urmare a înlocuirii măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea;

– pentru inculpatul Matei Ilie cu începere de la 26 decembrie 1989, pentru inculpatul Ghircoiaș Nicolae cu începere de la 12 ianuarie 1990, pentru inculpatul Atudoroaie Gheorghe cu începere de la 22 decembrie 1989 pînă la 26 decembrie 1989 și, apoi, de la 2 ianuarie 1990, pentru inculpatul Radu Tinu cu începere de la 22 decembrie 1989, pentru inculpatul Baciu Ion cu începere de la 10 ianuarie 1990, pentru inculpații Ciucă Valentin, Avram Gheorghe, Preda Laurențiu, Mișea Eugen, Grui Tiberiu și Peptan Eugen cu începere de la 11 ianuarie 1990, iar pentru inculpatul Bucur Viorel cu începere de la 13 ianuarie 1990, pentru toți acești inculpați pînă la data cînd vor fi puși în libertate.

Menține măsura sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor inculpaților Coman Ion, Bălan Radu, Pacoste Cornel, Popescu Ion, Sima Traian, Deheleanu Ion, Corpodeanu Ioan și Veverca Iosif.

Înlătură măsura sechestrului asigurator dispusă cu privire la bunurile celorlalți inculpați.

Obligă pe inculpații Coman Ion, Bălan Radu, Pacoste Cornel, Popescu Ion, Sima Traian, Deheleanu Ion, Corpodeanu Ioan și Veverca Iosif să plătească statului cîte 25000 lei cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 1991.

PREȘEDINTE

G-ral maior de justiție, Cornel Bădoiu

JUDECĂTOR

Lt. col. de justiție, Ștefan Dănilă

JUDECĂTOR

Maior de justiție, Marian Eftimescu – cu opinie separată, în sensul că faptele reținute trebuiau încadrate în infracțiunea de genocid și, respectiv, în complicitate și favorizare la această infracțiune, precum și că se face vinovat și inculpatul Matei Ilie de săvîrșirea infracțiunii de complicitate la genocid.

CONSULTANT JURIDIC ȘEF

Colonel de justiție, Ioan Răileanu

Recursul s-a judecat de către completul de 9 judecători ai Curții Supreme, finalizîndu-se în 6 iunie 1997. Din motive pe care nu le-am înțeles, s-au disjuns recursurile legate de Coman, Sima, Deheleanu, Corpodeanu, Veverca, Radu, Bălan, Grui, Avram, Ganciu, Matei pentru care s-a emis Decizia 30/1997, de recursurile legate de Pacoste, Popescu, Atudoroaie, pentru care s-a emis Decizia 31/1997, amîndouă deciziile fiind date în aceeași zi și de aceeași judecători. O schimbare importantă la recurs a fost că inculpatul Ilie Matei, inițial achitat, a fost condamnat la 15 ani închisoare.

Iată deciziile din recurs:

Decizia 30/1997

Admite recursurile declarate de Parchetul Militar Timișoara și inculpații Coman Ion, Sima Traian, Deheleanu Ion, Corpodeanu Ioan și Veverca Iosif.

Casează sentința nr. 6 din 9 decembrie 1991 a Curții Supreme de Justiție – Secția militară, numai cu privire la:

Pedepsele cu închisoare aplicate inculpaților ComanIon, Sima Traian, Deheleanu Ionși Corpodeanu Ioan.
Măsurile asiguratorii asupra bunurilor inculpaților ComanIon, Sima Traian, BălanRadu, Deheleanu Ion, Corpodeanu Ioan și Veverca Iosif.
Soluția de achitare a inculpatului Matei Ilieși în consecință:
Reduce pedepsele aplicate inculpaților astfel:

– referitor la inculpatul Coman Ion pentru infracțiunea prevăzută de art. 174-176 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, de la 20 ani închisoare la 15 ani închisoare cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74-76 Cod penal, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-176 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 75 lit. a de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare cu reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74-76 Cod penal. Conform art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, precum și degradarea militară;

– referitor la inculpatul Sima Traian pentru infracțiunea prevăzută de art. 174-176 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal de la 20 ani închisoare la 15 ani închisoare, iar pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-176 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal contopește aceste pedepse cu cele 200 de pedepse aplicate în baza art. 266 alin. 1 Cod penal, de cîte 3 ani închisoare, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal și degradarea militară;

– referitor la inculpații Deheleanu Ion și Corpodeanu Ioan pentru infracțiunea prevăzută de art. 174-176 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal de la cîte 18 ani închisoare la cîte 15 ani închisoare, iar pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-176 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal de la cîte 10 ani închisoare la cîte 8 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a și 34 lit. b din Codul penal, inculpații Deheleanu Ion și Corpodeanu Ioan vor executa pedeapsa cea mai grea de cîte 15 ani închisoare, cîte 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal și degradarea militară.

Înlătură măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaților Coman Ion, Radu Bălan, Sima Traian, Deheleanu Ion, Corpodeanu Ioan și Veverca Iosif.

În baza art. 26 raportat la art. 174-176 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 357 lit. a și b cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, condamnă pe inculpatul Matei Ilie la 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, iar în baza art. 26 raportat la art. 20-174-176 lit. b cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

Conform art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, inculpatul Matei Ilie va executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

Face aplicarea art. 71 și 64 Cod penal pentru toți inculpații.

Compută perioada arestării preventive de la 22 decembrie 1989 pentru inculpații Coman Ion și Sima Traian, de la 25 decembrie 1989 pentru inculpatul Corpodeanu Ioan, de la 26 decembrie 1989 pentru inculpații Deheleanu Ion și Matei Ilie și de la 12 ianuarie 1989[4] pentru inculpatul Vevercaa Iosif, pînă la data punerii efective în libertate.

Respinge recursurile declarate de inculpații Radu Tinu și Grui Tiberiu pe care îi obligă la cîte 500000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpații Avram Gheorghe și Ganciu Gheorghe pe care îi obligă la cîte 250000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b combinat cu art. 10 lit. g Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului Bălan Radu pentru infracțiunile prevăzute de art. 174-176 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și art. 20 raportat la art. 174-176 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul penal, prin decesul făptuitorului.

Ministerul Justiției va plăti onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100000 lei pentru inculpatul Matei Ilie.

Opinie separată formulată de domnii judecători Gabriel Ionescu și Liviu Giurgiu în sensul condamnării și a inculpatului Radu Tinu pentru infracțiunile prevăzute de art. 174-176 alin. 1 lit. b și, respectiv, art. 20 raportat la art. 174-176 alin. 1 lit. b ambele cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal.

Opinie separată a domnilor judecători Paul Florea și Dimitrie Onică în sensul respingerii recursurilor declarate de inculpații Coman Ion, Sima Traian, Deheleanu Ion, Corpodeanu Ioan și Veverca Iosif și menținerea pedepselor aplicate acestora, precum și admiterea recursului Parchetului Militar Timișoara în ceea ce privește pe inculpatul achitat Radu Tinu, casarea sentinței și condamnarea acestuia pentru infracțiunile prevăzute de art. 174-176 alin. 1 lit. b și, respectiv, art. 20 raportat la art. 174-176 alin. 1 lit. b, ambele cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal.

Decizia 31/1997

Admite recursurile declarate de Parchetul militar Timișoara și inculpații Pacoste Cornel și Popescu Ion.

Casează sentința penală nr. 6 din 9 decembrie 1991 a Curții Supreme de Justiție, secția militară, numai cu privire la:

Măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaților PacosteCornel și Popescu Ion.
Grațierea pedepsei aplicate inculpatului Popescu Ionpentru infracțiunea prevăzută de art. 35 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966.
Pedepsele aplicate inculpaților PacosteCornel și Popescu Ionși în consecință:
– Înlătură măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaților Pacoste Cornel și Popescu Ion.

– Înlătură grațierea pedepsei aplicate inculpatului Popescu Ion pentru infracțiunea prevăzută de art. 35 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966.

Reduce pedepsele aplicate inculpatului Pacoste Cornel pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 174-176 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, de la 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a și b Cod penal, prin reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74-76 Cod penal, la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, iar pentru tentativă la infracțiunea de complicitate la omor deosebit de grav prevăzută de art. 26, 20 raportat la art. 174-176 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, prin reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74-76 Cod penal de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

Conform art. 33 lit. a și 34 lit. a Cod penal, inculpatul Pacoste Cornel va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal și degradare militară.

Reduce pedepsele aplicate inculpatului Popescu Ion pentru infracțiunea prevăzută de art. 174-176 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul penal, de la 20 ani închisoare la 15 ani închisoare, iar pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-176 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul penal de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a și 34 lit. a Cod penal, contopește aceste pedepse cu cele 200 pedepse de cîte 3 ani închisoare aplicate în baza art. 266 din Codul penal și cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 35 alin. 2 Decret nr. 328/1966, în pedeapsa cea mai grea, în final inculpatul urmînd a executa 15 ani închisoare, 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal și degradarea militară.

Aplică art. 71 și 64 din Codul penal.

Compută perioada arestării preventive cu începere de la 22 decembrie 1989 pentru inculpatul Pacoste Cornel și de la 23 decembrie 1989 pentru inculpatul Popescu Ion pînă la data punerii efective în libertate a inculpaților.

Opinie separată formulată de domnii judecători Gabriel Ionescu și Liviu Giurgiu în sensul condamnării și a inculpatului Atudoroaie Gheorghe pentru infracțiunile prevăzute de art. 174 și art. 176 alin. 1 lit. b și art. 20 raportat la art. 174-176 alin. 1 lit. b, ambele cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul penal.

Opinie separată formulată de domnii judecători Paul Florea și Dimitrie Onică în sensul respingerii recursurilor declarate de inculpații Pacoste Cornel și Popescu Ion și menținerii pedepselor aplicate acestora precum și admiterii recursului Parchetului Militar Timișoara în ceea ce privește pe inculpatul Atudoroaie Gheorghe și condamnarea acestuia pentru infracțiunile prevăzute de art. 174-176 alin. 1 lit. b și respectiv art. 20 raportat la art. 174-176 alin. 1 lit. b, ambele cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul penal.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

Pandrea P. Florea
Gherguț
Giurgiu
Ionescu
Onică
Sârbu
Gh. Toader

Zărnescu
MAGISTRAT ASISTENT ȘEF

Podar

Se observă că, în cazul inculpaților condamnați pentru omor deosebit de grav, la recurs s-a aplicat minimul prevăzut de lege pentru această infracțiune – adică 15 ani (tendință care se va păstra ulterior la procesul Chițac – Stănculescu). De precizat că, deși rechizitoriul a vorbit de 94 de morți, instanța a constatat vinovăția unora dintre inculpați doar pentru 72 de morți, adică doar pentru morții apăruți până în 22 decembrie 1989. Pentru morții apăruți la Timișoara după 22 decembrie 1989, în cadrul așa-zisei lupte cu teroriștii, nu s-a stabilit vinovatul. Persoanele care au fost implicate în furtul și incinerarea cadavrelor revoluționarilor timișoreni, fără a fi părtașe la alte infracțiuni, au fost considerate vinovate de „favorizarea infractorului”, infracțiune amnistiată prin Decretul-lege nr. 3 din 4 ianuarie 1990. O altă infracțiune care are legătură cu încercarea de ștergere a urmelor reprimării revoluției – distrugerea de înscrisuri (evidențele medicale ale Spitalului Județean) săvârșită de inculpatul Ghircoiaș, a fost grațiată printr-un alt Decret-Lege al CFSN. Pedepsele pentru infracțiunile „mai mărunte” – arestare nelegală sau conducere fără permis – au fost contopite cu pedepsele pentru infrac­țiunile principale.

Doi dintre inculpați – generalul de securitate Emil Macri și fostul prim-secretar PCR Timiș Radu Bălan, au murit în timpul procesului, primul înainte de a se da sentința primei instanțe, al doilea după ce fusese condamnat în primă instanță, n-a mai apucat recursul. O altă persoană învinuită în dosarul revoluției din Timișoara, colonel Petre Moraru (locțiitor al șefului Inspectoratului General al Miliției), s-a sinucis în arest în 31 ianuarie 1990, înainte de începerea procesului, motiv pentru care nici nu figurează printre inculpați.

Referitor la problema presupusei existențe a agenților străini la Timișoara, în declarațiile date la urmărirea penală, cît și în primele declarații date în fața instanței, inculpații securiști au afirmat la unison că nu au găsit dovezi despre implicarea străină în revoluția din Timișoara, deși acestea le erau cerute insistent de la București. După declanșarea campaniei de presă în favoarea inculpaților, campanie în care s-a susținut că Timișoara și România în general fuseseră invadate în decem­brie 1989 de mii de turiști străini, fie unguri, fie sovietici, unii inculpați au încercat să-și nuanțeze declarațiile inițiale. Cităm din ultimul cuvânt adresat instanței de colonelul Filip Teodorescu, în 14 octombrie 1991, publicat de acesta în cartea „Un risc asumat”, pag. 314: „Nu afectez în nici un fel prestigiul contraspionajului român recunoscînd, așa cum am făcut-o și în depoziția din 7 martie 1990, că eu și ofițerii de contraspionaj de la Timișoara nu am reușit atunci să evidențiem acest amestec străin. (…) Este meritul presei în general, al unor gazetari iscoditori în special, că au găsit dovezi indubitabile ale amestecului străin în evenimentele din decembrie 1989 în țara noastră”. Adică el n-a descoperit nimic, deși asta îi era meseria (o fi fost incompetent?), noroc cu gazetarii. În cartea sa, Teodorescu relatează că angajați ai unor ambasade străine au dorit să ajungă la Timișoara, fără să depășească însă o atitudine de observare. O excepție o constituie consulul iugoslav Mirko Atanațkovici (devenit, după revoluție, cetățean de onoare al Timișoarei), care în 20 decembrie 1989 a transmis la Belgrad revendicările revolu­ționarilor, la cererea expresă a liderilor revoluționari.

Nici nu puteau pretinde inculpații că ar fi găsit dovezi despre implicarea străină, căci, cum scrie un alt inculpat – maiorul Tinu Radu – în cartea „Timișoara, no comment”, pag. 288: „Informațiile obținute de ofițerii de securitate atunci, la Timișoara, sînt în totalitate depuse la dosar”. Adică, instanței nu i se pot spune povești care pentru opinia publică (necunoscătoare a datelor de la dosar) pot avea șanse de succes.

*

Iată evoluția ulterioară a unora din personajele implicate în acest proces:

Ion Coman, principalul conducător al represiunii, a fost grațiat de fostul președinte Emil Constantinescu, prin Decretul nr. 588/2000 (publicat în Monitorul Oficial nr. 657 / 14.12.2000) – unul din ultimele decrete iscălite de Emil Constantinescu în calitate de președinte al României (la data decretului, Ion Iliescu câștigase deja noile alegeri). A publicat un volum despre revoluția din Timișoara („Timișoara. Zece ani de la sângerosul decembrie 1989”, Editura Sylvi, București 2000). După cum rezultă din cartea sa (pag. 39), a stat efectiv în pușcărie 3 ani, 3 luni și 10 zile. Este în relații bune cu conducerea armatei, a fost invitat la unele manifestări organizate de M.Ap.N. (vezi de pildă invitarea sa la Academia Militară – fotografia publicată în „Adevărul” din 1 august 2001 sub titlul „Generalii Ion Coman și Constantin Olteanu – din pușcărie la Academie”). Continuă să-și susțină nevinovăția, apare ocazional în presă și la TV pentru a dezvălui „adevărul” despre revoluție. A fost invitat și de Institutul de istorie „Nicolae Iorga” pentru a explica istoricilor ce s-a întâmplat la Timișoara în decembrie 1989. Printre aparițiile în presă ale lui Ion Coman amintesc „Flacăra” lui Adrian Păunescu din 11 decembrie 2003 (amplul articol „Nimic nu este mai presus decât biruința adevărului și a dreptății”, care continuă și în numerele următoare ale revistei)[5].

Șeful securității Timiș, Traian Sima, a beneficiat de reducere de pedeapsă pe motiv de vârstă înaintată, stare a sănătății proastă și bună purtare, fiind acum liber. De acuzația de delapidare, pentru care cauza fusese retrimisă pentru completarea cercetărilor la Parchet, nu s-a mai ocupat nimeni. Totuși Sima are necazuri: doi dintre cei arestați în revoluție l-au dat în judecată cerându-i despăgubiri civile, și au cîștigat procesul. La ora actuală Sima are poprire pe o treime din pensia de aproximativ 2750 RON, pentru a plăti despăgubirile stabilite în instanță (conform Codului de procedură civilă, pensiile și salariile se popresc pînă la maxim o treime).

Gheorghe Atudoroaie, adjunct al șefului securității Timiș, a fost angajat în SRI de către fostul director Virgil Măgureanu. Trecut în rezervă în 1997 (după schimbarea din funcție a lui Virgil Măgureanu). În 2001, ca urmare a noii schimbări de regim politic, devine consilier pe probleme de servicii secrete, iar în 2004 a primit grad de general[6]. A devenit apoi om de afaceri, director zonal la „Iulius Group”, firma multimilio­narului Iulius Dascălu, care deține mai multe mall-uri în diferite orașe ale țării [7].

Tinu Radu, celălalt adjunct al șefului Securității Timiș, ofițer care a avut direct în sarcină cazul „Tökés”, a fost și el angajat în SRI de către Virgil Măgureanu, părăsind mai apoi această instituție în favoarea afacerilor. În 1995 era acționar la „Tival Impex” SRL (alături de Valentin Ciucă și de sirianul Ahmad Jabri Tabrizi – acesta din urmă fiind una din cele mai bogate persoane din România[8]) și „Sempro” SRL[9]. Mai apoi a devenit director al fabricii de țigări din Timișoara, din cadrul S.N. „Tutunul Românesc” (proprietate a omului de afaceri Ioan Niculae, alt membru al oligarhiei românești[10]). Datorită rezultatelor financiare dezastruoase, fabrica și-a închis porțile în 2003. În 2004 Tinu Radu a devenit director la filiala din Timișoara a Asirom (proprietate a aceluiași Ioan Niculae). Același Tinu Radu a publicat o carte despre revoluție – „Timișoara, no comment” (Editura Paco, București), pe care o dedică „soției mele, Lucreția, care a suferit și a luptat timp de 717 zile” (perioada cât Tinu Radu a stat la pușcărie). Soție de care a divorțat mai apoi, găsindu-și o nevastă mai tânără. Dornic de a fi băgat în seamă, are obiceiul să intervină telefonic la emisiunile TV în care se discută despre revoluție sau despre fosta securitate. Ocazional, presa timișoreană face mișto de el pentru felul cum s-a lăsat fraierit de către Lászlo Tökés, în 1989.

Ilie Matei a scăpat și el de pușcărie, dar nu cunoaștem sub ce temei juridic. În iulie 2003 Consiliul Județean Timiș a decernat diplome tuturor foștilor conducători ai județului, inclusiv lui Ilie Matei[11]. Faptul a generat supărarea unor politicieni anticomuniști de pe malurile Begăi, care au protestat viguros în presă[12]. Totuși nu a fost o supărare prea mare, dacă ținem seama că alianța PSD-PNȚCD care guverna județul Timiș după alegerile locale din 2000 nu a fost ruptă.

Filip Teodorescu este primul dintre inculpați care a tipărit o carte despre evenimentele din decembrie 1989 – „Un risc asumat” (Editura Viitorul Românesc, București 1992)[13].

Iosif Veverca a izbutit să obțină rejudecarea cazului său, pretinzând că Ianoș Paris, tânărul pentru a cărui ucidere fusese condamnat, este încă în viață. În sprijinul său s-a declanșat o întreagă campanie mass-media, punctul culminant al acesteia fiind emisiunea senatorului-poet Adrian Păunescu de la ProTV, din noaptea de 18/19 februarie 2002. Totuși, în 2003 Curtea Supremă a respins cererea de revizuire înaintată de inculpatul Veverca. A contribuit la aceasta și faptul că toate verificările întreprinse de Curte au dat rezultat negativ: căutarea lui Ianoș Paris prin interpol, percheziție la adresa din Timișoara unde un martor spusese că se ascunde Ianoș Paris, interogarea ziaristei Mariana Brandl-Gherga, care în 1990 scrisese un articol despre faptul că Ianoș Paris ar trăi în străinătate, și care a spus instanței că articolul dumneaei a fost doar o speculație, neîntemeiată pe date concrete. În decembrie 2003 Iosif Veverca a fost grațiat de președintele Iliescu.

Cadavragiii Eugen Peptan, Tiberiu Grui și Valentin Ciucă au manifestat și ulterior spiritul de colaborare arătat în decembrie 1989. Împreună cu Vasile Joițoiu (inculpat într-un alt proces legat de revoluția din 1989) au devenit acționari ai firmei „Notabil P.E.K.” S.A.[14] Valentin Ciucă era acționar și la firmele „Tival Impex” SRL (alături de Radu Tinu, avînd și funcția de administrator; acționar majoritar era sirianul Ahmad Jabri Tabrizi), „Tival” SRL, „Tival Industrial” SRL, „Sirromtimex” SRL (alături de același Ahmad Jabri Tabrizi), „J.V.S. Essex Multitrade Co” SRL (iarăși Ahmad Jabri Tabrizi acționar majoritar)[15].

Milițianul Viorel Bucur, însoțitorul generalului Nuță din 22 decembrie 1989, a intrat și el în afaceri, fiind acționar la firmele „Vibass” SRL, „Delos” SRL, „Quadrata Comp” S.A. și „T&B Grachus” SRL[16].

Generalul Ioan Dan, procurorul care a avizat rechizitoriul în „Procesul celor 25” (cunoscut și pentru implicarea sa în anchetarea demonstranților de la Brașov, din 1987) a trecut în avocatură. Dumnealui a fost avocatul generalului Chițac, la judecarea recursului în anulare.

Cornel Bădoiu, președintele completului de judecată în primă instanță la „Procesul celor 25”, a devenit avocat, iar între 2000 și 2004 deputat PSD de București. Într-o vreme era președinte al Comisiei juridice a Camerei Deputaților.

*

Pe lângă acest proces al revoluției din Timișoara care a fost cel mai amplu și mai mediatizat, au existat și alte procese pe care le amintim pe scurt:

Locotenent de securitate Florin Dragomir- învinuit de cercetare abuzivă față de Ion Dan Ciataraș, Grigore Beniamin Biscosși Petru Enache.
În noaptea de 18/19 decembrie 1989 cei trei lipiseră afișe anticeaușiste la întreprinderea Garofița, unde lucrau. Locotenent Florin Dragomir i-a bătut cu un par de lemn și cu bastonul de cauciuc și i-a călcat cu picioarele pe degetele de la mâini până la sângerare, încercând să obțină astfel informații despre organizatorii acțiunilor revoluționare.

Avocatul inculpatului, domnul Dumitru Ganț (mai apoi prefect PNȚCD de Timiș) a arătat că nu poate fi vorba de cercetare abuzivă deoarece inculpatul nu avea calitatea de ofițer cu cercetarea penală (cu alte cuvinte, tot ceea ce a făcut a fost din exces de zel – n.n.). Inculpatul este vinovat doar de abuz în serviciu, a spus dl. avocat. Precizăm că ofițerul de securitate însărcinat cu cercetarea penală – Gheorghe Sălăjan – a fost în proces martor al acuzării.

Condamnat de Tribunalul Militar Timișoara la 4 ani și 6 luni închisoare (Sentința nr. 44 din 2 aprilie 1990), Florin Dragomir va fi eliberat în urma recursului judecat la Tribunalul Militar Teritorial București (judecător Ciobotaru Gheorghe – Decizia nr. 139 din 12 iulie 1990). În motivarea hotărârii, pe lângă faptul că învinuitul nu avea calitatea de ofițer însărcinat cu cercetarea penală, se reține că pentru a putea exista infracțiunea de cercetare abuzivă o condiție este ca urmărirea penală să fie începută. Or, „conform art. 228 al. 1 și 3 c. pr. pen. începerea urmăririi penale are loc numai prin rezoluția sau procesul verbal emise de organul competent”. Cum asemenea act lipsea, bătaia încasată de cei 3 revoluționari nu se numește „cercetare abuzivă” ci „purtare abuzivă”, infracțiune amnistiată prin decretul CFSN din 4 ianuarie 1990.

Plutonier major miliție Constantin Țeghiuși plutonier miliție Dumitru Asaftei- învinuiți de împușcarea mortală a lui Marius Nemțoc și Ioan Măriuțac, în fața Catedralei în 18 decembrie 1989. Achitați (Sentința nr. 2 din 17 iunie 1991 a Tribunalului Militar Extraordinar Timiș, definitivă prin nerecurare).
Căpitan miliție Traian Cozma- învinuit că a completat în fals buletine de identitate pentru generalii NuțăConstantin (pe numele Negrilă Constantin), Mihalea Velicu, Macri Emil și coloneii Ghircoiaș Nicolae și Deheleanu Ion. Conform declarației inculpatului, ordinul de a întocmi aceste buletine false a venit de la generalul Nuță. Instanța îl condamnă la 3 ani și 6 luni închisoare, dar constată că pedeapsa este grațiată prin Decretul-Lege nr. 23/1990. (Sentința nr. 24 din 26 februarie 1990 a Tribunalului Militar Timișoara și Decizia nr. 120 din 28 mai 1990 a Tribunalului Militar Teritorial București).
Ulterior, Traian Cozma și-a continuat cariera în cadrul Ministerului de Interne, ajungînd șef al Direcției de Evidență Informatizată a Persoanei din județul Timiș, poziție pe care și-a păstrat-o și după trecerea instituției în subordinea Consiliului Județean Timiș.

Plutonier major miliție Vasile Bandula- învinuit că, în 18 decembrie 1989 a rănit prin împușcare pe Vasile Moldovan, în Piața Badea Cîrțan. Victima a rămas invalidă. Inculpatul a fost condamnat la 6 ani închisoare pentru vătămare corporală gravă (Sentința nr. 1 din 28 septembrie 1990 a Tribunalului Militar Extraordinar Timișoara și Decizia nr. 16 din 14 decembrie 1990 a Tribunalului Militar Teritorial București).
Căpitan contrainformații Vasile Joițoiu- învinuit de împușcarea lui Vasile, Lepa și Ioana Bărbatîn 17 decembrie 1989 în Piața Libertății, Lepa Bărbat murind ca urmare a rănii. Osândit la 18 ani închisoare de Tribunalul Militar Extraordinar Timiș (Sentința nr. 1 din 15 februarie 1991), Joițoiu va fi achitat de Tribunalul Militar Teritorial București (Decizia nr. 2 din 21 mai 1991). Apoi, hotărârea de achitare va fi anulată, iar procesul se va rejudeca. În 2003, când m-am interesat ultima oară despre asta, procesul încă nu fusese finalizat. Precizăm că victima Vasile Bărbat a fost deputat în legislatura 1990-1992 (ales pe lista Partidului Democrat al Muncii).
Locotenent major miliție Petru Voican(șchiopul) – învinuit de cercetare abuzivă împotriva lui Ioan Geangu, Mihai Grigoreși Doru Berejovschi. Achitat (Sentința nr. 92 din 7 august 1990 a Tribunalului Militar Timișoara și Decizia nr. 238 a Tribunalului Militar Teritorial București).
Locotenent securitate Florin Iaruși civil Stelian Drăgoi, după 22 decembrie 1989 s-au pus la dispoziția Garnizoanei Timișoara pentru a ajuta la lupta „antiteroristă”. Învinuiți de furt – în 25 decembrie 1989 organizând o percheziție la locuința cetățeanului iordanian Jarrar Bassel, și-ar fi însușit unele bunuri ale acestuia.
Instanța a schimbat încadrarea juridică în „abuz în serviciu”, osândindu-i pe învinuiți la câte 1 an și 6 luni închisoare (Sentința nr. 162 din 4 septembrie 1991 a Tribunalului Militar Timișoara).

General M.Ap.N. Constantin Rotariu, locotenent-colonel M.Ap.N. Ion Păunși căpitan M.Ap.N. Constantin Gheorgheau fost acuzați că au ordonat deschiderea focului împotriva manifestanților din Calea Lipovei, în 17 Decembrie 1989. În zonă s-au înregistrat 6 morți și 30 de răniți prin împușcare. Acuzații au fost condamnați de Curtea Supremă (Decizia nr. 359 / 2002), dar apoi grațiați de președintele Ion Iliescu (Decretul nr. 727, publicat în Monitorul Oficial nr. 589 din 8 august 2002).
Ofițer M.Ap.N. Ilie Andreoiu- învinuit că a împușcat 3 persoane (Drăgoi Mihai- fost președinte al Asociației „17 Decembrie”, Șeitan Ion și Simion Ion) în noaptea de 22/23 decembrie 1989 lângă Poligrafia din Timișoara, având impresia greșită că acestea sunt teroriști. Condamnat la 4 ani închisoare (Sentința nr. 223 din 22 decembrie 1999 a Tribunalului Militar Teritorial București, Decizia nr. 111 din 4 octombrie 2000 a Curții Militare de Apel și Decizia nr. 1093 din 1 martie 2001 a Curții Supreme – secția penală). Culmea este că, fiind deja inculpat, Andreoiu a primit titlul de luptător în revoluție anume pentru vitejia dovedită în lupta antiteroristă (Monitorul Oficial nr. 568 bis din 22 noiembrie 1999, pag. 16). Referitor la cazul Andreoiu, scriitorul acestor rânduri își arogă meritul de a fi fost primul care l-a dezvăluit public, prin articolul „O confuzie în timpul revoluției”, în ziarul „Timișoara” din 17 iulie 1991. După 10 ani justiția a confirmat, definitiv și irevocabil, că tot ce scrisesem în acel articol este 100% adevărat.
Generalii Mihai Chițacși Victor Atanasie Stănculescuau fost condamnați la câte 15 ani închisoare pentru omor deosebit de grav și tentativă la această infracțiune prin Sentința nr. 9/1999 a Curții Supreme de Justiție – secția penală. Condam­narea a fost menținută la recurs (Decizia nr. 8/2000 a Curții Supreme – completul de 9 judecători). După schimbarea puterii politice prin realegerea președintelui Ion Iliescu, în 2000 procurorul general numit de acesta a declarat recurs în anulare, care a fost admis prin Decizia nr. 1/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secțiile unite, cauza fiind trimisă spre rejudecare. În urma rejudecării s-a menținut soluția inițială, de câte 15 ani închisoare pentru cei doi inculpați.

Marius MIOC

[1] „Luptătorul Bănăţean” a fost şi numele din perioada stalinistă al ziarului partidului comunist din Timişoara.

[2] Vezi înregistrarea audio a discursurilor din balconul Operei la http://mariusmioc.wordpress.com/2008/08/26/timisoara-21-decembrie-1989-balan-arestat/

[3] Curtea Supremă de Justiţie – „Procesele revoluţiei din Timişoara (1989)”, editura Artpress, Timişoara 2004, pag. 162

[4] De fapt 1990, dar în textul deciziei apare 1989.

[5] Cităm din articol, pentru edificarea cititorilor asupra „adevărului” susţinut azi de Coman: „Doru Braia, de pildă, persoană cunoscută pentru acţiunile destabilizatoare din România, a declarat, într-o discuţie avută cu directorul revistei „Planeta Press” [Ion Coman nu indică unde apare această revistă şi nici data în care ar fi publicat informaţiile pe care le citează], că în Germania, unde trăia împreună cu alţi români, a format un grup care urma să fie folosit pentru incitarea timişorenilor contra regimului Ceauşescu şi că acesta acţiona după reguli cunoscute ale provocării şi scandalurilor publice. Doru Braia a mai spus că el i-a plătit, cu mărci vest-germane, pe indivizii care au spart vitrinele magazinelor din centrul Timişoarei şi că dezinformarea apărută în presă privind numărul morţilor de la Timişoara este opera lui. Am imaginat această cifră, a precizat Doru Braia, după ce am primit o fotografie de la consulul iugoslav la Timişoara, care ne alimenta clandestin cu ştiri despre evenimente. Iată deci, unul din autorii informărilor ticăloase, transmise prin mass-media din unele ţări. (…) vandalii au fost plătiţi nu pentru a sta după gratii, ci pentru ca Timişoara să fie transformată într-un oraş martir. Spusele lui Doru Braia sînt elocvente pentru felul în care au fost pregătite grupurile diversioniste, argumentul forte au fost banii [sublinierea lui Ion Coman]; justiţia a constituit instrumentul folosit pentru ascunderea adevărului şi crearea unei aparenţe de legalitate” [Ion Coman se referă la procesele post-revoluţionare, în primul rînd la procesul său; nu explică însă cum a putut Doru Braia, care era în relaţii proaste cu puterea politică de după 1989, să influenţeze Curtea Supremă].

[6] Vezi Nicoleta Nap – „Din securist, afacerist”, în „Bună Ziua Ardeal” din 9 februarie 2006 http://www.hotnews.ro/stiri-presa_regionala_arhiva-1725133-din-securist-afacerist.htm

[7] vezi Marian Moroşan – „Singurul securist botoşănean anchetat pentru revoluţie” în „Jurnal de Botoşani” din 22 martie 2008 http://www.jurnaluldebotosani.ro/Singurul-securist-botosanean-anchetat-pentru-Revolutie-A7715.html

[8] În topul pe 2003 al celor mai bogaţi români, alcătuit de revista „Capital”, figurează cu o avere de 30 milioane dolari.

[9] Vezi Laurian Ieremeiov – „Artizanii represiunii din decembrie 1989 sînt astăzi patroni”, în ziarul „Timişoara” 28 şi 29 decembrie 1995.

[10] Aflat pe locul 6 în topul pe 2003 al celor mai bogaţi români alcătuit de revista Capital, cu o avere de 330-350 milioane lei

[11] Vezi, din presa timişoreană: „Figuri sinistre ale dictaturii reapar în anul de graţie 2003” de Diana Iliescu şi Mălin Bot, în „Focus Vest” 18-24 iulie 2003; „Gafa „diplome pentru mahării PCR” continuă să şocheze” de M. Bot, în „Ziua de Vest” 18 iulie 2003; „Comunişti şi anticomunişti – alegere grea pentru autorităţile din Timiş” de Alina Borcan şi Sorin Moraru, în „Timpolis” 17-20 iulie 2003.

[12] Vezi „Se încing spiritele în politică” de C. Bogdan şi L. Condea, în „Agenda Zilei” din 17 iulie 2003, cu protestul primarului Timişoarei, liderul PNŢCD Gheorghe Ciuhandu. Protestul lui Ciuhandu este relatat şi în articolul amintit din „Focus Vest” 18-24 iulie 2003.

[13] Pentru comentarii la cartea lui Filip Teodorescu, vezi Marius Mioc – „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”, Editura Sedona 1999, pag. 157-158).

[14] Vezi Laurian Ieremeiov – „Artizanii represiunii din decembrie 1989 sînt astăzi patroni”, partea a 2-a, în ziarul „Timişoara” din 29 decembrie 1995

[15] Vezi Laurian Ieremeiov – „Artizanii represiunii din decembrie 1989 sînt astăzi patroni”, partea întîi, în ziarul „Timişoara” din 28 decembrie 1995.

[16] Vezi Laurian Ieremeiov – „Artizanii represiunii din decembrie 1989 sînt astăzi patroni”, în ziarul „Timişoara” 28 şi 29 decembrie 1995.