Prefață

Considerații referitoare la conținutul lucrării, cu precădere asupra rolului dinastiei Nicolaeștilor
în viața Cetății și a țării

Lucrarea Dinastia Nicolaeștilor – 150 de ani de viețuire este o invitație fascinantă lansată de prof. Catrinel Lăzărescu Tănase, prof. univ. dr. Mihai Oproiu și dr. Corina Andrei, pentru a descoperi istoria unei familii care a exercitat o influență profundă asupra dezvoltării sociale, politice și culturale a orașului Târgoviște și, implicit, a României. De-a lungul a patru generații, Nicolaeștii au întruchipat idealurile modernizatoare ale liberalismului, fiind un exemplu de integritate, devotament și implicare activă în evoluția comunității și a statului.

Cartea aduce în prim-plan nu doar realizările remarcabile ale membrilor acestei dinastii de avocați, ci și spiritul vibrant al epocii în care au trăit – o perioadă marcată de transformări profunde, consolidarea statului modern și eforturi neobosite pentru occidentalizarea României. Printr-o documentare riguroasă și o abordare narativă captivantă, autorii reușesc să creioneze portrete complexe ale unor figuri emblematice precum Iancu, Constantin, Ionel și Vasile Nicolaescu, dar și ale soțiilor, familiilor acestora și a altor personalități marcante ale liberalismului târgoviștean.

Volumul analizează contextul istoric al apariției și dezvoltării liberalismului în Târgoviște, precum și inițiativele care au transformat orașul într-un model de progres urban, economic și cultural. Proiecte precum înființarea muzeului, promovarea patrimoniului istoric sau modernizarea infrastruc­turii reflectă viziunea liderilor liberali și capacitatea lor de a implementa schimbări fundamentale în viața cetății.

Un capitol aparte este dedicat rolului pe care dinastia Nicolăeștilor l-a avut în viața politică și socială a fostei reșe­din­țe domnești a Țării Românești și a țării. Prin angajamentul față de valorile liberale și prin funcțiile publice ocupate, membrii acestei familii au demonstrat că patriotismul autentic se exprimă prin fapte concrete, prin devotamentul față de binele comun și prin promovarea interesului public.

Rădăcinile dinastiei Nicolaeștilor sunt ancorate într-un context istoric complex, reflectând atât destinul personal al unui om excepțional, cât și evoluția unei familii care a influențat profund domeniile juridic, politic și administrativ din Târgoviște și România. Istoria cunoscută a acesteia începe cu Iancu (Ion) Nicolaescu, născut la 8 august 1835, într-o atmosferă marcată de o legătură misterioasă între mama sa și poetul Grigore Alexandrescu – o relație susținută de tradiția orală, care adaugă un strop de romantism istoriei acestei personalități dintr-o epocă efervescentă politic și social.

Iancu Nicolaescu s-a remarcat prin forța de caracter și o carieră juridică strălucită, fiind cunoscut pentru integritatea și dedicarea sa. Implicarea sa în procesul politic antidinastic din 1870, cunoscut sub numele de „Republica de la Ploiești,” reprezintă un moment de cotitură, evidențiind curajul și fer­mitatea cu care a susținut principiile democratice într-o perioa­dă de mare încărcătură politică. În același timp, Iancu a avut o contribuție semnificativă la modernizarea orașului Târgoviște, atât prin funcțiile sale administrative, cât și prin proiectele ambițioase, precum inaugurarea căii ferate București-Târgoviște.

Căsătoria sa cu Zoe Stedekcovici a fost o sursă de stabilitate și sprijin, iar valorile pe care le-a transmis familiei au devenit fundamentul pe care generațiile următoare au clădit o moștenire de durată.

Constantin Nicolaescu, fiul lui Iancu, a dus mai departe această moștenire, remarcându-se în domeniile educației, dreptului și politicii. Născut la 28 februarie 1861, Constantin a crescut într-un mediu ancorat în valori moral-creștine și a excelat în cariera juridică, devenind un avocat de renume. Educat la Liceul „Sf. Sava” din București, pe care l-a absolvit ca șef de promoție, Constantin a urmat o traiectorie de excepție, fiind influențat de personalități remarcabile ale vremii.

Diploma sa de licență în Drept, obținută cu „Magna cum laude”, a marcat debutul unei cariere juridice strălucite în cadrul Baroului Dâmbovița, unde s-a impus ca un avocat redutabil, cunoscut pentru integritatea și profesionalismul său. Viziunea sa s-a reflectat în contribuțiile aduse dezvoltării urbanistice a Târgoviștei, iar în perioada interbelică a ocupat funcții importante, precum cea de prefect al județului Dâmbovița, senator, președinte al Senatului și secretar general al Ministerului de Interne. A fost implicat în proclamarea regelui minor Mihai I în 1927 și a avut un impact semnificativ asupra transformărilor administrative și politice ale României.

Membru devotat al Partidului Național Liberal, el a făcut parte din fracțiunea progresistă a „roșilor”, aducând schimbări semnificative în societatea românească. Prietenia și colaborarea strânsă cu Ionel I.C. Brătianu au fost catalizatori pentru numeroasele reforme pe care le-a susținut. Sobrietatea, eleganța și profesionalismul care l-au caracterizat au consacrat numele lui Constantin Nicolaescu ca un exemplu de integritate și dedicare. De la reformele urbane la cariera juridică, de la angajamentul politic la relațiile interumane, Constantin Nicolaescu rămâne o figură emblematică a Târgoviștei și a României moderne.

Familia sa, în special soția sa Linica (Elena) Dumitrescu-Frumușica, a fost un pilon al succesului său, iar viața de familie a fost marcată de relații sociale și prietenii importante, atât în Târgoviște, cât și în București. Casa în care a locuit cu familia sa a fost un simbol al statutului lor, dar și un loc de întâlnire pentru personalități influente ale vremii.

Ionel și Vasile Nicolaescu, reprezentând a treia generație, au continuat tradiția juridică a familiei, contribuind la dezvoltarea profesiei de avocat în România. Ionel, născut în 1892, a avut un parcurs profesional impresionant, de la studii solide până la implicarea activă în viața politică și sportivă a țării.

În 1913, și-a obținut licența la Facultatea de Drept din București, iar ulterior a plecat la Paris pentru doctorat. În paralel, publică articole istorice în presa vremii. A participat la Războiul Balcanic ca sublocotenent de rezervă, iar în 1916, odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, a întrerupt studiile pentru a reveni în țară. La Paris, în 1918, a devenit martor al pregătirilor pentru Conferința de Pace și a redactat articole pentru „L’Indépendence Roumaine”. După finalizarea studiilor și obținerea titlului de doctor în drept, s-a căsătorit cu Margueritte de Montlebert în 1919 și a revenit în România. A fost decorat cu „Virtutea militară cu spadă” pentru serviciul său în armată.

În 1922, a devenit avocat definitiv în Baroul Ilfov, demonstrând un înalt profesionalism și adesea apelând la cunoștințele sale profunde de drept elevate în Franța în pledoarii. A avut o carieră politică activă, fiind vicepreședinte al Organizației Județene a PNL, deputat, și un susținător al proiectelor de infrastructură și dezvoltare comunitară. În paralel, a contribuit la presa liberală cu articole și studii bine documentate. Printre altele, a fost fondator al Federației Societăților Sportive din România și reprezentant al țării la Jocurile Olimpice din 1924.

La rândul său, Vasile Nicolaescu, un personaj afabil, jovial, a ocupat și diverse funcții administrative, printre care și aceea de secretar general al Creditului Agricol Ipotecar al României. A avut o singură fată, Lilette (Elena), căsătorită cu doctorul Crângu Bronițki de origine poloneză, medic de laborator la Spitalul Victor Babeș. Lilette era foarte talentată la pictură, talent grație căruia a devenit membră a Uniunii Artiștilor Plastici

Venirea regimului comunist a adus mari nenorociri familiei Nicolaescu, care a pierdut o mare parte din bunuri și a fost supusă unor persecuții politice aspre. Casa ramurii Ionel Nicolaescu din Aleea Alexandru nr. 4 din București a fost naționalizată, iar familia a fost mutată într-o locuință rece și umilitoare pe strada Hristo-Botev.

În această perioadă dificilă, familia a vândut și casa părintească din Târgoviște, dar chiar și în fața acestor încercări, după cum afirmă autorii, au rămas o sursă de inspirație și demnitate. Ionel Nicolaescu, fruntaș al Partidului Național Liberal, a fost arestat, iar întreaga familie a rămas fără mijloace de subzistență, Dinu, fiul său, fiind exclus din Barou. Pentru a supraviețui, au vândut lucruri din casă, iar Ionel, deși doctor în drept, a fost nevoit să accepte un loc de muncă modest la o cooperativă meșteșugărească.

Această lucrare reprezintă mai mult decât o simplă monografie de familie; este o frescă a unei epoci și o celebrare a valorilor care au definit destinul unei dinastii de excepție. În paginile sale, se regăsesc nu doar portrete de oameni remarcabili, ci și povestea unui oraș și a unei națiuni în căutarea propriei identități.

Fotografiile de arhivă incluse în acest volum sunt adevărate mărturii vizuale ale unei epoci și ale unui univers uman ce a modelat destinul Târgoviștei și al întregii Românii. Fiecare fotografie este o fereastră către trecut, o punte între generațiile ce au trăit, muncit și creat în orașul de pe malurile Ialomiței, un oraș care, prin destinul său istoric, a fost martor al unor evenimente fundamentale din viața socială, politică și culturală a țării.

În mod special, fotografiile ce îi ilustrează pe membrii familiei Nicolaescu sunt de o valoare excepțională, nu doar prin prisma importanței acestora în istoria Târgoviștei, ci și ca simboluri ale unei familii ce a avut o influență semnificativă în conturarea marilor direcții ale României moderne. Aceste imagini, prin expresiile, atitudinile și gesturile lor, captează esența unui timp în care lupta pentru idealuri politice și sociale s-a împletit cu munca neobosită pentru dezvoltarea unei comunități. Ele sunt o reprezentare a unui angajament profund față de idealurile naționale, un angajament care a transformat viața culturală, economică și socială a orașului și a țării.

Alături de membrii familiei Nicolaescu, în aceste fotografii sunt redate și alte personalități marcante ale Târgoviștei și ale României, care au contribuit esențial la formarea și consolidarea unui nou climat intelectual, politic și cultural. Scriitori, politicieni, oameni de știință și membri ai elitei târgoviștene sunt surprinși în momente de mare încărcătură istorică, fiecare fotografie devenind o lecție despre dăruire, viziune și responsabilitate. Aceste figuri, imortalizate în imagini ce păstrează urmele trecerii timpului, sunt testimoniale ale unei lumi care, deși trecută, nu și-a pierdut nimic din relevanța sa.

Prin aceste fotografii, arhiva nu doar că păstrează o formă materială a trecutului, dar devine și un instrument viu de reflecție, oferind privitorului un acces nemijlocit la gândirea, la trăirile și la ideile ce au modelat destinul unei întregi națiuni. Ele vorbesc despre o Târgoviște ce a fost și despre oamenii care au transformat-o într-un punct nodal al evoluției politice și culturale a României, despre o ereditate intelectuală ce se întinde dincolo de granițele orașului și ale țării. Astfel, aceste imagini sunt mai mult decât niște amintiri vizuale – ele sunt, în adevăratul sens al cuvântului, o lecție despre continuitatea valorilor, despre dăruirea față de comunitate și despre puterea unui angajament social și cultural care transcende timpul.

Prin această cercetare amplă, Dinastia Nicolăeștilor – 150 de ani de viețuire își revendică un loc important în bibliografia dedicată istoriei locale și naționale, demonstrând că moștenirea unei familii poate avea reverberații mult dincolo de granițele unei comunități.

Prof. Catrinel Lăzărescu Tănase, care reprezintă sufletul acestei lucrări, este, pentru Târgoviște, o prezență evocatoare, un simbol al memoriei ce transcende timpul, păstrând vii în conștiința sa atât imaginea orașului din copilărie, cât și esența unui Târgoviște de altădată. Târgoviștea pe care o cunoaște prof. Lăzărescu Tănase nu este doar un loc geografic, ci un spațiu al sentimentelor și al relațiilor interumane, al tradițiilor ce au modelat esența acestei comunități.

Pentru ea, Târgoviștea rămâne un loc viu, aproape palpabil, unde fiecare colț, fiecare stradă, fiecare fațadă a clădirilor istorice poartă cu sine o poveste, o fărâmă din destinul unui oraș care nu și-a pierdut niciodată legătura cu trecutul său. Într-o vreme în care multe dintre mărturiile acestei moșteniri riscă să se piardă în vălmășagul rapid al schimbărilor contemporane, prof. Lăzărescu Tănase devine o adevărată custode a memoriei târgoviștene, fiind legătura între un trecut pe care îl cunoaște profund și un prezent în continuă transformare.

Privirea sa nu se oprește însă doar asupra pietrelor și aleilor orașului, ci și asupra oamenilor care au marcat destinul acestui loc. În amintirile sale, figurile celor care au scris istoria Târgoviștei, precum Ionel și Vasile Nicolaescu, sunt încă vii. Familiile acestora, cu tot ceea ce au însemnat în viața socială, politică și culturală a orașului, rămân un simbol al unei lumi care, chiar dacă s-a transformat în mod iremediabil, nu a fost uitată. Prof. Lăzărescu Tănase își amintește nu doar de realizările lor, dar și de subtilitățile umane care le-au marcat existența: de dăruirea, de echilibrul între idealuri și realități, de angajamentele față de binele comun, de viața de familie impregnată cu spiritul unei epoci.

Pentru ea, aceste figuri nu sunt doar nume din trecut, ci sunt prezențe continue, învăluite într-o lumină caldă, aproape tangibilă, ce aduce aminte de legăturile puternice dintre oameni și locuri. Ele sunt martorii unui Târgoviște ce nu a dispărut niciodată cu totul, ci trăiește într-o formă subtilă și inefabilă, prin amintirile celor care l-au cunoscut și l-au iubit.

Astfel, prof. Catrinel Lăzărescu Tănase nu este doar o păstrătoare a istoriei orașului, ci și o punte între generații, între o Târgoviște de ieri și una de azi. Este o ființă care, prin înțelegerea profundă a valorii trecutului, reînvie legăturile neîntrerupte dintre trecut și prezent, între oameni și locurile ce le-au fost dragi. Ochii săi, odată ațintiți asupra acestei istorii ce devine parte din sine, vor rămâne pentru totdeauna martori ai unui Târgoviște care, chiar dacă nu mai este, nu va înceta niciodată să trăiască în memorie și în sufletele celor care îl poartă cu ei.

Îmi exprim gratitudinea față de toți cei care au contribuit la realizarea acestei lucrări și față de efortul de a aduce la lumină istoria unei familii care a influențat decisiv destinul unui oraș și al unei națiuni. „Dinastia Nicolăeștilor – 150 de ani de viețuire” este nu doar o cronică a trecutului, ci și o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare, o invitație la reflecție asupra valorilor și idealurilor care ne pot ghida către un viitor mai bun.

Târgoviște, 24 ianuarie 2025

Prof. univ. dr. habil. Silviu Miloiu