Descriere
Fiecare din noi avem o tîrîucă de şovinism.
Gheorghe Gheorghiu Dej
La douăzeci de ani de la căderea comunismului in Europa, nu trebuie uitat că acest miracol a fost anticipat de maghiari incă din 1956. Ca și romanii in 1989, ungurii și-au răscumpărat libertatea cu sange și lacrimi. Revoluția ungară, fenomen in egală măsură eroic și tragic, a pus sub semnul indoielii vitalitatea unui sistem care părea de neclintit, inaugurand procesul de erodare a sa.
dr. Constantin Buşe, istoric
La 23 octombrie 1956, o manifestaţie a studenţilor din Budapesta – amplificată spontan până la nivelul unei demonstraţii populare de proporţii – a căpătat, din cauza exceselor inutile ale Securităţii autohtone, caracterul unei revolte. Seismul era rezultatul acumulării unor tensiuni şi frustrări enorme într-o societate istovită şi exasperată de experimentul comunist. În aceeaşi noapte, intervenţia tancurilor sovietice, chemate de liderii maghiari pentru a restabili liniştea, a radicalizat spiritele, revendicările căpătând un pronunţat accent naţional şi antisovietic. Tăvălugul revoluţionar a obligat conducerea de la Budapesta să accepte compromis după compromis. În numai treisprezece zile, în Ungaria s-a revenit la sistemul pluripartit, au fost asumate deciziile privind retragerea trupelor sovietice şi ieşirea ţării din Pactul de la Varşovia şi a fost proclamată neutralitatea. La 4 noiembrie, sub privirile indiferente ale Occidentului, agresiunea trupelor Armatei Roşii a amânat, pentru aproape o jumătate de secol, visul de libertate al maghiarilor.
La 11 noiembrie 1992, Boris Elţân s-a referit, într-un mesaj adresat Parlamentului de la Budapesta, la jertfa ungurilor. “Cred că este profund simbolic faptul că poporul maghiar a fost primul care s-a ridicat împotriva sclaviei. Revolta naţională nu a fost în van. A arătat că nu doar indivizii, ci şi naţiunile întregi începeau să înţeleagă că nu poate exista un viitor fără eliberarea de sub dictatura comunistă. Astăzi ne plecăm capetele în faţa victimelor din 1956”, afirma primul preşedinte democratic ales al Federaţiei Ruse. Gestul său era menit să permită reconcilierea istorică bilaterală.
La rândul său, George W. Bush a lăudat modelul maghiar, spunând că Ungaria “reprezintă triumful libertăţii asupra tiraniei”. El a comemorat, chiar în capitala Ungariei, la 22 iunie 2006, revoluţia din 1956. Preşedintele american a comparat însă neinspirat tentativa glorioasă a ungurilor de a înlătura regimul comunist cu eforturile irakienilor de a instaura democraţia, subliniind – cu o ironie desigur neintenţionată – că aceştia din urmă trebuie să arate aceeaşi răbdare pe care maghiarii au avut-o după suprimarea revoltei.
În mod evident, Istoria nu se repetă aidoma, iar alăturarea realităţilor Războiului Rece şi a celor ale războiului antiterorist nu este întotdeauna justificată sau fericită. Dincolo de aspiraţia eternă a oamenilor şi a popoarelor spre o viaţă liberă şi demnă, în 1956 explozia maghiară a demonstrat că un regim comunist poate fi răsturnat din interior, anticipând astfel transformările miraculoase din 1989.
Alexandru Purcăruş