Descriere
Ultimul volum din seria Jurnalului politic al lui Ioan Hudiță ne duce în armosfera anului 1947. Ne găseam într-un proces avansat de schimbare de care cei în cauză erau departe de a fi cu totul conștienți. Se lucra cu măsura unui timp care în realitate era depășit. Începeau să se aplice alte reguli ale jocului, de care nu erau conștienți pe deplin nici cei care trebuiau să le mânuiască. Aparent, lupta continua între guvern și opoziție, dar ea nu mai cuprindea în ceea ce o privea pe cea de-a doua decât un număr restrâns de militanți, în provincie mai ales și în primul rând în Moldova represiunea punând capăt rezistențelor. În capitală aveau loc întâlniri repetate ale fruntașilor partidelor istorice, întocmirea de memorii adresate marilor puteri ori proteste înaintate guvernului, dar în afară de această activitate alte acțiuni nu aveau loc. Hudiță își continua cursul și seminarul la Universitate și de asemenea mesele la rude, prieteni sau cele cu caracter politic.
Atmosfera era tensionată. Arestările militanților Partidului Național Țărănesc aveau loc cu o frecvență accentuată. Agenți ai Siguranței au apărut și la cursul profesorului. Deși fusese ales deputat, Hudiță, ca și ceilalți deputați țărăniști, n-a luat parte la lucrările Parlamentului, în schimb se dovedea foarte activ în privința ziarului „Dreptatea”. El era totodată om de legătură cu Palatul și-l vizita pe Negel, mareșalul său. Prin Crăciun Șerbănescu, Gigurtu nemaiavând planuri de ascensiune, îl întreabă dacă mai exista „o nădejde de scăpare”! Cheia se afla în poziția anglo-americanilor, profesorul fiind iritat de lipsa unei poziții ofensive din partea lor, deoarece „veșnica problemă”, care preocupa era existența sau non-existența sferelor de influență. Hudiță continua întâlnirile cu Berry, reprezentantul Statelor Unite, care puteau dura și ore întregi, diplomatul american arătându-se iritat de lipsa unei acțiuni mai ferme a guvernului său. Informat, Maniu se arată în fața lui Hudiță „un mare sceptic” în privința unui ajutor efectiv. În schimb, în fiecare seară, profesorul ascultă radio Londra „pâinea noastră cea de toate zilele”. El urmărea scena mondială, consemnând o varietate de informații. Critica insuficientul sprijin acordat lui Chiang Kai-Shek.
Divergențele dinăuntrul partidului sunt și ele notate, inclusiv tensiunile dintre „ardeleni” – pe care în general îi susține – și
Mihalache, ca și acțiunile represive din județul său Baia. Îl preocupă proiectul plecării sale în Franța pentru care nu se găsesc fondurile necesare. Conflictele de muncă de la „Dreptatea” provocate de regim îi dau multă bătaie de cap. „Zi de zi, încordarea dintre anglo-americani și Soviete crește”, înseamnă el la 23 mai 1947. Întrevederile sale sunt variate. Îl vizitează pe Dinu Brătianu, îl întâlnește pe Gheorghe Brătianu și se menține constant pe poziția improbabilității unui conflict major, primind și informații în această privință de la evreii americani prin intermediul Rozei Giosanu. La 30 mai, a luat masa la prietenul său Domocoș cu Nicolschi, pe care îl califică ca pe „un om inteligent, cult și bine informat”. Dialogul care a avut loc a fost sincer și categoric de ambele părți, Nicolschi stăruind pentru colaborarea lui Hudiță cu noul regim și cu Sovietele, iar acesta susținând că era partizanul înțelegerii cu condiția respectării independenței țării sale. La sfârșit, Nicolschi l-a prevenit „zâmbind” că este un „idealist incorigibil”, care „se va căi amar într-o zi”. O zi mai târziu, Hudiță își manifesta convingerea că după ratificarea tratatului de pace cu marile puteri avea să fie format un guvern de „concentrare națională”.
acad. Dan Berindei
Între 1997 și 2015 au apărut următoarele volume din Jurnalul politic al lui Ioan Hudiță:
Vol. I, 1 ianuarie-13 octombrie 1938, București, Ed. Pro, 2002
Vol. II, 14 septembrie 1938-30 aprilie 1939, București, Ed. Pro, 2003
Vol. III, 1 mai-31 decembrie 1939, București, Ed. Pro, 2004
Vol. IV, 1 ianuarie-6 septembrie 1940, Iași, Institutul European, 1998
Vol. V, 7 septembrie 1940-8 februarie 1941, Iași, Institutul European, 2000
Vol. VI, 9 februarie-21 iunie 1941, Iași, Institutul European, 2002
Vol. VII, 22 iunie 1941-28 februarie 1942, București, Ed. Lucman, 2005
Vol. VIII, 1 martie1942-31 ianuarie 1943, București, Comunicare ro, 2009
Vol. IX, 1 februarie-31decembrie 1943, București, Comunicare ro 2010
Vol. X, 1 ianuarie-25 august 1944, București, Roza Vânturilor, 1997
Vol. XI, 25 august-3 noiembrie 1944, București Paralela 45, 2006
Vol. XII, 4 noiembrie-6 decembrie 1944, București, Domino(r), 2007
Vol. XIII, 7 decembrie1944 – 6 martie 1945, București, Domino(r), 2008
Vol. XIV, 7 martie-2 august 1945, București, Comunicare ro, 2011
Vol. XV, 3 august-31 decembrie 1945, București, Comunicare ro, 2012
Vol. XVI, 1 ianuarie-25 aprilie 1946, București, Semne, 2013
Vol. XVII,26 aprilie-30 august 1946, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2014
Vol. XVIII,1 septembrie-31 decembrie 1946, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2015
Vol. XIX,1 ianuarie-12 mai 1947, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2014
