Descriere
O incursiune rară în universul interiorului medieval românesc
Apărută sub egida unei rigori științifice remarcabile, această lucrare reprezintă „biblia” ceramicii decorative pentru spațiul muntean și oltean. Maria-Venera Rădulescu, expert de renume în arheologia medievală, oferă publicului o analiză exhaustivă a instalațiilor de încălzit, privite nu doar ca obiecte tehnice, ci ca veritabile opere de artă și documente istorice.
Ce vei descoperi în această carte:
- Evoluția Confortului: De la primele cahle-oală folosite pentru radierea căldurii, până la ansamblurile monumentale din palatele voievodale de la Târgoviște sau București.
- Codul de Bare al Istoriei: Autorul decodează iconografia complexă a plăcilor de sobă – scene de turnir, efigii ale domnitorilor (inclusiv portretul rar al lui Petru Cercel), simboluri heraldice (leul, grifonul, acvila bicefală) și motive biblice.
- Tehnică și Meșteșug: Un studiu detaliat despre atelierele ceramice, secretele smălțuirii și influența meșterilor transilvăneni asupra stilului sud-carpatin.
- Reconstituiri și Catalog: Lucrarea include un repertoriu vizual impresionant, cu planșe și reconstituiri grafice care readuc la viață sobele care încălzeau odinioară curțile boierești și anexele mănăstirești.
De ce să o ai în bibliotecă? Fie că ești arheolog, istoric de artă, arhitect sau pur și simplu pasionat de trecutul României, această carte îți va schimba modul în care privești un obiect aparent simplu. Este o dovadă a sincronizării culturale a Țării Românești cu Europa Centrală și un tribut adus măiestriei olarilor de acum 500 de ani.
Specificații:
- Arie geografică: Muntenia și Oltenia.
- Perioadă: Secolele XIV – XVII.
- Plus valoare: Include un catalog selectiv și un indice toponimic vast, fiind un instrument de lucru esențial.
„Tipologie şi ornamentică, materiale şi procedee tehnice sunt amănunţit investigate şi sistematizate, iar extinderea orizontului strict arheologic spre cel de artă şi de istorie culturală este foarte bine venită şi condusă cu dexteritate intelectuală…
Minuţioasă, cultivată, sistematică, lucrarea Mariei Venera Rădulescu vine să completeze un domeniu de istorie culturală autohtonă care indică sincroniile spaţiului sud-românesc cu vechile meşteşuguri artistice europene.”
acad. Răzvan Theodorescu
„Lucrarea de faţă se referă la teritoriul Munteniei şi Olteniei, unitate geomorfologică delimitată la nord de Munţii Carpaţii Meridionali, la nord-est de cursul râului Râmnicu Sărat şi partea din aval a Siretului, la sud şi est de Dunăre, iar spre vest de râul Cerna, podişul şi Munţii Mehedinţi. Caracterizată prin prezenţa tuturor formelor de relief, străbătută de mai multe râuri (Motrul, Jiul, Oltul, Vedea, Argeşul, Prahova, Dâmboviţa, Ialomiţa, Călmăţui ş.a.), cu o faună şi floră bogată, zona a oferit din cele mai vechi timpuri condiţii favorabile aşezărilor umane.
Situată la întretăierea drumurilor comerciale ce coborau pe Dunăre, din centrul continentului până la Marea Neagră, a drumurilor ce traversau Carpaţii de Sud, venind din Ardeal, pe firul unor importante cursuri de apă, sau a drumurilor ce coborau din nord, de la Marea Baltică prin Polonia şi apoi prin Moldova, spre aceeaşi lume balcanică sau spre fascinantul Orient, Ţara Românească se dezvoltă sub influenţa culturii şi civilizaţiei europene, devenind o componentă a ei.
În secolele XIV-XVII, spaţiul geografic amintit este presărat cu nenumărate cetăţi, sate, Curţi boiereşti, biserici şi mănăstiri, târguri şi oraşe, dintre care, unele, reşedinţe domneşti. Amenajarea interioarelor a jucat, desigur, un rol important în epoca amintită. Fie că era vorba de palate domneşti, de anexele mănăstireşti sau de locuinţele feudalilor – toate acestea primitoare de oaspeţi de seamă, fie că amintim obişnuitele case ale orăşenilor sau ţăranilor, confortul încăperilor era asigurat prin mobilierul adecvat, ţesături armonios colorate, ceramică şi obiecte de metal. În acest context, instalaţia de încălzit devine şi obiect decorativ de primă importanţă. Cahlele ce împodobesc aceste sobe se remarcă adesea prin frumoasa realizare artistică şi prin repertoriul ornamental încărcat de simboluri, de mesaje, transmise peste veacuri. Aceste piese se înscriu vastului patrimoniu cultural românesc.”
Maria-Venera Rădulescu
Cuprins
CUVÂNT ÎNAINTE …………………………………………………………………………………………………………..9
INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………………………11
CAPITOLUL I ISTORICUL CERCETĂRILOR INSTALAŢIILE DE ÎNCĂLZIT ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC …………15
1. Soba de cahle în Transilvania ……………………………………………………………………………………15
2. Soba de cahle în Moldova ………………………………………………………………………………………..16
3. Soba de cahle în Ţara Românească …………………………………………………………………………..18
a. Evoluţia instalaţiilor de încălzit (pietrare, vetre, cuptoare) ………………………………………..18
b. Soba de cahle în reşedinţele voievodale – centre administrativ-politice ……………………..21
c. Soba de cahle în mediul urban; case de târgoveţi ………………………………………………………27
d. Soba de cahle la Curţile boiereşti ……………………………………………………………………………..36
e. Instalaţiile de încălzit în mediul rural: vetre, cuptoare, sobe………………………………………40
f. Soba de cahle în edificii de cult şi anexe mănăstireşti. ……………………………………………….43
g. Soba de cahle în cetăţi …………………………………………………………………………………………….52
CAPITOLUL II MATERIALE ŞI PROCEDEE TEHNICE DE PRODUCERE A CAHLELOR ATELIERE- MEŞTERI ……………………………………………………………………………………….57
II. 1. Materiale şi procedee tehnice ……………………………………………………………………………….57
II. 2. Ateliere ………………………………………………………………………………………………………………68
II. 3. Meşteri ……………………………………………………………………………………………………………….70
CAPITOLUL III TIPOLOGIA ŞI CRONOLOGIA CAHLELOR DIN ŢARA ROMÂNEASCĂ ………………………………..73
Tip I. CAHLE – OALĂ …………………………………………………………………………………………………73
I. A. Cahle-oală cu deschiderea circulară (corp cvasicilindric, tronconic, bitronconic) ………………………………………………………….73
I. B. Cahle-oală cu deschiderea lobată (corp tronconic) …………………………………………77
I. C. Cahle-oală cu deschiderea rectangulară (a. corp tronconic; b. corp tronconic şi picior cilindric) …………………………………………78
Tip II. CAHLE – PAHAR (corp tronconic) …………………………………………………………………….80
II. A. Cahle-pahar cu deschiderea circulară. ………………………………………………………….80
II. B. Cahle-pahar cu deschiderea lobată ……………………………………………………………….81
II. C. Cahle-pahar cu deschiderea rectangulară ……………………………………………………..81
Tip III. CAHLE CONVEXE ………………………………………………………………………………………….81 6 | Maria-Venera Rădulescu
Tip IV. CAHLE – DISC ……………………………………………………………………………………………….. 82
IV. 1. Cahle-disc pentru coronament …………………………………………………………….. 83
IV. 2. Cahle-disc pentru camera de ardere şi/sau de încălzire ………………………… 83
Tip V. CAHLE-TRAFORATE ……………………………………………………………………………………… 87
V. 1. Cahle-traforate, pentru coronament ……………………………………………………… 88
V. 2. Cahle-traforate pentru camera de încălzire …………………………………………… 91
Tip VI. CAHLE – PLACĂ ……………………………………………………………………………………………. 93
VI. 1. Cahle-placă pentru coronament…………………………………………………………… 94
VI. 2. Cahle-placă pentru camera de ardere şi/sau de încălzire ………………………. 96
VI. 2. A. Cahle-placă fără sistem de montare ……………………………………………. 96
VI. 2. B. Cahle-placă cu corp de montare tronconic …………………………………. 96
VI. 2. C. Cahle-placă cu corp de montare semicilindric ……………………………. 97
VI. 2. D. Cahle-placă cu sistem de montare „rumpă”. ……………………………….. 97
Tip VII. CAHLE PENTRU CORNIŞĂ ………………………………………………………………………….. 98
Tip VIII. CAHLE PENTRU MUCHIE ………………………………………………………………………….. 99
Tip IX. CAHLE CU MIJLOC CIRCULAR CONCAV ……………………………………………………… 99
Tip X. CAHLE PENTRU ANCADRAMENT …………………………………………………………………. 100
X. A. Cahle-torsadă ……………………………………………………………………………………… 101
X. B. Cuie ceramice ……………………………………………………………………………………… 101
X. C. Cahle-placă ………………………………………………………………………………………… 102
SOCLURI ………………………………………………………………………………………………………………….. 102
OLANE PENTRU EVACUAREA FUMULUI ………………………………………………………………… 103
CAPACE PENTRU FUMURI ………………………………………………………………………………………. 103
TIPARE CERAMICE ………………………………………………………………………………………………….. 103
PLANȘE I – XXXVI ………………………………………………………………………………………………………….. 105
CAPITOLUL IV ORNAMENTICA ……………………………………………………………………………………………………………………. 141
IV. 1. Compoziţii inspirate din eposul cavaleresc …………………………………………………………. 142
a. Scene de turnir …………………………………………………………………………………………………. 142
b. Cavalerul cu mantie …………………………………………………………………………………………. 143
c. Oşteanul valah, sf. sec. XIV – sec. XVII ………………………………………………………………. 144
IV. 2. Scene de gen …………………………………………………………………………………………………….. 150
IV. 3. Portrete ……………………………………………………………………………………………………………. 152
a. Portretul voievodului Petru Cercel …………………………………………………………………….. 152
b. Portretul unei prinţese ……………………………………………………………………………………… 153
c. Portret de copil, cu cască (Marcu Cercel ?) ………………………………………………………… 154
d. Efigii de oşteni …………………………………………………………………………………………………. 155 Meşteşug, artă, document: cahlele din Ţara Românească (secolele XIV – XVII) | 7
IV. 4. Scene de vânătoare……………………………………………………………………………………………………156
IV. 5. Subiecte biblice şi povestiri hagiografice …………………………………………………………………….157
a. Naşterea Mântuitorului ……………………………………………………………………………………..157
b. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ………………………………………………………………………..157
c. Sfântul Mare Mucenic Dimitrie …………………………………………………………………………..164
d. Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena…………………………………………………………………….165
IV. 6. Simboluri creştine …………………………………………………………………………………………………….165
IV. 7. Legenda Sfântului Rege Ladislau ……………………………………………………………………………….168
IV. 8. Decor inspirat din heraldică ………………………………………………………………………………………171
a. Leii rampanţi-afrontaţi……………………………………………………………………………………….171
b. Grifonul …………………………………………………………………………………………………………….173
c. Stema oraşului Braşov ………………………………………………………………………………………..177
d. Stema oraşului Sibiu ………………………………………………………………………………………….177
e. Acvila bicefală încoronată …………………………………………………………………………………..178
IV. 9. Cetatea cu turnuleţe …………………………………………………………………………………………………183
IV. 10. Mascaron în cartuş octogonal …………………………………………………………………………………..185
IV. 11. Decor inspirat din literatură ……………………………………………………………………………………..185
IV. 12. Motive decorative zoomorfe …………………………………………………………………………………….188
IV. 13. Motive decorative vegetale ……………………………………………………………………………………….189
IV. 14. Motive decorative geometrice ………………………………………………………………………………….191
IV. 15. Decor inspirat din arhitectură …………………………………………………………………………………..192
PLANȘE XXXVII – XCVIII…………………………………………………………………………………………………198
CAPITOLUL V RECONSTITUIRI GRAFICE DE SOBE …………………………………………………………………………………….260
LISTA FIGURILOR …………………………………………………………………………………………………………..265
CONCLUZII ……………………………………………………………………………………………………………………..266
STOVE TILES OF WALLACHIA – 14th – 17th centuries – – Abstract – ………………………………….268
LISTA LOCALITĂȚILOR …………………………………………………………………………………………………274
CATALOG SELECTIV ……………………………………………………………………………………………………….276
ABREVIERI ……………………………………………………………………………………………………………………..338
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………………………….341
INDICE TOPONIMIC ………………………………………………………………………………………………………361
PLANȘE XCIX – CLVIII …………………………………………………………………………………………………….364
LISTA PLANȘELOR ………………………………………………………………………………………………………….425
CUVÂNT ÎNAINTE de acad. Răzvan Theodorescu
Dintre piesele de interior care dau – la propriu şi la figurat – căldură şi culoare palatelor, castelelor şi caselor nobiliare sau patriciene ale Europei apusene şi de mijloc, de-a lungul evului mediu şi în Renaştere, sobele au fost, cu siguranţă, un element central. Prin spaţiul german şi prin Ungaria, asemenea înjghebări, în acelaşi timp utilitare şi artistice, compuse din cahle cel mai adesea smălţuite, au pătruns şi în spaţiul românesc, adaptate mai întâi de coloniştii alogeni – în primul rând saşii înstăriţi – cu începere din veacul al XIII-lea, apoi de elitele locale, din Maramureş până la Suceava, unde, la sfârşitul secolului al XV-lea, o monumentală sobă de factură gotică încălzea şi împodobea o casă domnească de epocă ştefaniană.
Cahlele din vremea medievală şi premodernă descoperite pe teritoriul ţării noastre au fost cercetate de arheologi pentru spaţiul moldovenesc (Paraschiva Batariuc) şi pentru cel transilvan (Daniela Marcu Istrate). Astăzi, cele din Ţara Românească constituie obiectul unui volum semnat de Maria Venera Rădulescu, rezultat dintr-o teză de doctorat susţinută cu mai bine de un deceniu în urmă şi îmbogăţită cu noi cercetări ale autoarei.
Tipologie şi ornamentică, materiale şi procedee tehnice sunt amănunţit investigate şi sistematizate, iar extinderea orizontului strict arheologic spre cel de artă şi de istorie culturală este binevenită şi condusă cu dexteritate intelectuală.
Am apreciat spiritul sistematic al Mariei Venera Rădulescu, atunci când propune tipurile de cahle cu începere din secolul al XIV-lea, aşa cum au fost ele scoase la iveală din săpături sistematice sau întâmplătoare în principalele centre urbane ale Munteniei şi Olteniei – de la Bucureşti la Târgovişte, de la Gherghiţa la Brăila, de la Târgşor şi Câmpulung, de la Râmnicu Vâlcea şi Oraşul de Floci, în curţi boiereşti – la Băjeşti şi Măgureni, în ansambluri monastice la Cătălui şi Bradu, în cetăţi precum Poenari. Descrieri datorate unor călători străini, documente de arhive sau catagrafii – cazul de la Măxineni, observaţii personale de natură tehnică făcute în ateliere contemporane completează fericit informaţia din volum.
M-au interesat în mod cu totul special observaţiile asupra decorului antropomorf, zoomorf, fitomorf sau geometric, catalogat riguros, cu identificarea corectă a unor eventuale modele în manuscrise sau gravuri occidentale atunci când sugestiile veneau din eposul cavaleresc, din heraldică, din repertoriul biblic sau chiar din literatură populară. În această ordine de idei o descoperire a autoarei – este vorba de bănuitul portret al lui Petru Vodă Cercel pe o cahlă argeşeană de la Cerbureni – mi se pare importantă şi m-a convins cu atât mai mult cu cât, în urmă cu aproape o jumătate de veac, eu însumi o socotisem efigie domnească („Istoria artelor plastice din România”, II, Bucureşti, 1970, p. 98, fig. 162).
În ceea ce priveşte certele influenţe transilvane în cahlele de la Sud de Carpaţi, evidente de la soba vâlceană din jurul lui 1400, la iniţialele de meşteri transalpini ce vor fi lucrat tiparele de lemn sau la stemele Braşovului şi Sibiului, adaug interesul deosebit al prezenţei „legendei Sf. Ladislau” pe piese târgoviştene sau cea a motivului lalelei, cu observaţia că, prezent în Ardealul secolului al XVII-lea, el va fi prezent în arta Ţării Româneşti după 1700 şi sub influenţă aulică otomană.
Minuţioasă, cultivată, sistematică, lucrarea Mariei Venera Rădulescu vine să completeze un domeniu de istorie culturală autohtonă care indică sincroniile spaţiului sud-românesc cu vechile meşteşuguri artistice europene.
acad. Răzvan Theodorescu
INTRODUCERE
Cercetările arheologice întreprinse în aşezările din secolele XIV-XVII (reşedinţe voievodale, oraşe, curţi boiereşti, cetăţi, monumente ecleziastice, mediul rural) au scos la lumină un vast şi variat material de studiu asupra conceptului de viaţă, gustului, frământărilor şi mentalităţilor unei epoci fascinante, dar cu atâtea contradicţii. Din multitudinea categoriilor de piese arheologice, fiecare cu importanţa sa în dezlegarea misterelor unei lumi apuse, un loc aparte, dar mai puţin cercetat, deşi a trezit dintru început interes, îl ocupă cahlele folosite pentru construirea sobelor. Acest gen de piese, iniţial cu forme simple, mai mult utilitare (cahle-oală, cahle-pahar, cahle-disc), evoluează spre cahle-placă şi cahle-traforate, nesmălţuite sau smălţuite în diferite culori, cu un important rol decorativ. Teracotele capătă trăsături specifice, în funcţie de locul pe care îl ocupă în structura sobei (cahle pentru coronament, pentru cornişă, pentru camera de încălzire sau de ardere, pentru muchie, pentru ancadrament, piese speciale (torsade, figurine, cuie ceramice). Acest piese trebuiau raportate la arhitectura şi dimensiunile sobei, la preferinţele comanditarului, acesta impunând, de obicei, un anumit repertoriu iconografic şi un anumit nivel de realizare artistică. Fantezia meşterilor este inspirată din realitatea înconjurătoare, iar creaţia primeşte amprenta autorului. Uneori modelele sunt imitate. Păstrând elementele esenţiale ale arhetipului, piesele înregistrează, însă, particularităţile atelierului de olar care le-a produs.
Cahlele descoperite în Muntenia şi Oltenia nu au beneficiat până acum de o lucrare de sinteză care să pună în lumină valoarea lor de document istoric şi calităţile artistice. Ele au fost menţionate, în treacăt, în rapoartele de săpături arheologice, şi destul de sumar, uneori cu erori, în lucrări cu caracter mai larg, despre ceramica românească.
Cuvântul cahlă provine din limba germană, der Kachel[1], derivând la rândul său din Chachala (germana veche), termen ce denumea în acel caz un vas de bucătărie[2]. Ţările din Europa Centrală şi o parte dintre cele de est, odată cu preluarea sistemului de încălzit al sobelor de cahle, creat în spaţiul germanofon, în secolele XII-XIII, vor împrumuta şi termenul corespunzător. Astfel, în limba maghiară întâlnim denumirea de kályhacsempék[3], în limba cehă kachel[4], în limba polonă kafel[5], iar în limba ucraineană káχπя[6](cahlia).
Termenul de cahlă este explicat de dicţionarele limbii române încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea[7]. Cuvântul are uneori înţelesuri regionale nuanţate[8]. Dicţionarele mai noi ale limbii române preiau explicaţiile dicţionarelor mai vechi. Pentru acest termen, găsim următorii corespondenţi: „cahlă = 1. regionalism, coşul sobei sau deschizătura prin care iese fumul în tinda caselor ţărăneşti; 2. placă de teracotă sau faianţă folosită la construirea sobelor”[9].
Studiile privind ceramica românească au folosit concomitent termeni diferiţi pentru acest gen de piese: „cărămizi (cu) ornamente frumóse de pe dânsele”[10], „olane”[11], „teracote de sobă”[12], „plăci pentru sobe”[13], „olan pentru sobă” şi „teracote”[14], „placă ceramică” şi „placă de lut ars”[15], „placă decorativă” şi „placă de sobă”[16], „placă ornamentală” şi „cahlă”[17] sau „căhală”[18].
În rapoartele de săpături arheologice, apărute în ultimele decenii, precum şi în unele studii de specialitate, se poate constata că termenul folosit cu predilecţie este cel de „cahlă”.
Acest gen de piese prezintă particularităţi tipologice de la o zonă geografică la alta, de la o perioadă istorică la alta. Se impune, însă, stabilirea unor termeni care să fie unanim folosiţi de către cercetători, pentru a evita confuziile în descrierea părţilor componente ale cahlelor, a tipurilor şi subtipurilor, a elementelor decorative. În cercetarea materialului bibliografic am avut de multe ori dificultăţi în a înţelege sensul real al unor expresii de genul „cahlă adâncă”, „cahlă adâncă cu buza pătrată”, „cahlă cilindrică”, „cahle-oală” şi „cahle-borcan”, pentru a defini acelaşi gen de obiecte, sau numai a termenului de „cahlă”, fără lămuriri suplimentare. Observarea competentă a cahlelor, chiar în stare fragmentară, îi va putea ajuta pe arheologi să încadreze corect tipologic, cronologic şi stilistic aceste piese, în contextul sitului cercetat. Totodată, colecţiile inedite de cahle din unele unităţi muzeale vor putea fi prelucrate după criterii comune.
*
* *
Lucrarea de faţă se referă la teritoriul Munteniei şi Olteniei, unitate geomorfologică delimitată la nord de Munţii Carpaţii Meridionali, la nord-est de cursul râului Râmnicu Sărat şi partea din aval a Siretului, la sud şi est de Dunăre, iar spre vest de râul Cerna, podişul şi Munţii Mehedinţi. Caracterizată prin prezenţa tuturor formelor de relief, străbătută de mai multe râuri (Motrul, Jiul, Oltul, Vedea, Argeşul, Prahova, Dâmboviţa, Ialomiţa, Călmăţui ş.a.), cu o faună şi floră bogată, zona a oferit din cele mai vechi timpuri condiţii favorabile aşezărilor umane.
Situată la întretăierea drumurilor comerciale ce coborau pe Dunăre, din centrul continentului până la Marea Neagră, a drumurilor ce traversau Carpaţii de Sud, venind din Ardeal, pe firul unor importante cursuri de apă, sau a drumurilor ce coborau din nord, de la Marea Baltică prin Polonia şi apoi prin Moldova, spre aceeaşi lume balcanică sau spre fascinantul Orient, Ţara Românească se dezvoltă sub influenţa culturii şi civilizaţiei europene, devenind o componentă a ei.
În secolele XIV-XVII, spaţiul geografic amintit este presărat cu nenumărate cetăţi, sate, Curţi boiereşti, biserici şi mănăstiri, târguri şi oraşe, dintre care, unele, reşedinţe domneşti. Amenajarea interioarelor a jucat, desigur, un rol important în epoca amintită. Fie că era vorba de palate domneşti, de anexele mănăstireşti sau de locuinţele feudalilor – toate acestea primitoare de oaspeţi de seamă, fie că amintim obişnuitele case ale orăşenilor sau ţăranilor, confortul încăperilor era asigurat prin mobilierul adecvat, ţesături armonios colorate, ceramică şi obiecte de metal. În acest context, instalaţia de încălzit devine şi obiect decorativ de primă importanţă. Cahlele ce împodobesc aceste sobe se remarcă adesea prin frumoasa realizare artistică şi prin repertoriul ornamental încărcat de simboluri, de mesaje, transmise peste veacuri. Aceste piese se înscriu vastului patrimoniu cultural românesc.
De un real folos ne-au fost rapoartele arheologice ce semnalau prezenţa cahlelor în siturile cercetate. Prin bunăvoinţa colegilor arheologi am putut studia personal o bună parte din materialul descoperit, uneori inedit. Am putut astfel completa iconografia şi tipologia formelor.
Pe parcursul lucrării vom sesiza analogiile dintre piese descoperite în diferite localităţi din ţară şi vom încerca a aborda relaţia care a existat între sobele româneşti şi cele din spaţiul central european.
Lucrarea a fost realizată prin înţelegerea şi sprijinul conducerii următoarelor instituţii: Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”- Bucureşti, Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Municipiului Bucureşti, Complexul Naţional Muzeal – Curtea Domnească din Târgovişte, Muzeul Municipal Curtea de Argeş, Muzeul Judeţean Argeş din Piteşti, Muzeul Judeţean de Arheologie şi Istorie Prahova din Ploieşti, Muzeul Judeţean Vâlcea din Râmnicu Vâlcea, Muzeul municipal Câmpulung Muscel. Mulţumim colegilor muzeografi din instituţiile menţionate care ne-au facilitat studierea fondurilor de ceramică decorativă. Un vast şi inedit material a fost folosit din colecţia arh. Cornel Ionescu, căruia îi aducem şi pe această cale mulţumirile noastre. Mulţumim, de asemenea, arhitectului Şerban Sturza, pentru permisiunea de a studia una dintre piesele aflate în Colecţia Barbu Slătineanu. Viziunea de ansamblu a lucrării, asupra întregului teritoriu românesc, a beneficiat de studierea tezelor de doctorat întocmite de Paraschiva Victoria Batariuc, Cahle din Moldova medievală, secolele XIV – XVII, Suceava, 1999 şi de Daniela Marcu Istrate, Cahle din Transilvania şi Banat de la începuturi până la 1700, Accent, 2004. Pentru colaborarea pe care am avut-o în acest domeniu le aduc mulţumiri.
Întreaga gratitudine, pentru sprijinul acordat, arheologului dr. Nicolae Constantinescu, prodigios cercetător al evului mediu românesc, conducătorul tezei mele de doctorat, Cahlele din Ţara Românească, secolele XIV-XVII, susţinută în anul 2002 la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti.
Maria-Venera Rădulescu
aprilie 2016
[1] Dicţionar român-german, Bucureşti, 1990, p. 223.
[2] Franz 1969, p. 11.
[3] Boldizsár 1988.
[4] Dicţionar ceh-român, Bucureşti, [1987], p. 104.
[5] Dicţionar polon-român, Bucureşti, 1980, p. 110.
[6] Dicţionar român-ucrainean, Bucureşti, 1963, p. 465.
[7] Laurian, Massimu 1871, p. 112.
[8] Dicţionarul limbii române, 1940, tom I, partea a II-a, p. 24; Candrea, Adamescu f. a., p. 197; Dicţionarul limbii române literare contemporane, Bucureşti, 1955, p. 31; Dicţionarul limbii române moderne, Bucureşti, 1958, p. 106; Mic dicţionar enciclopedic, Bucureşti, 1972, p. 136.
[9] DEX 1996, p. 125.
[10] Tocilescu f. a., p. 36.
[11] Odobescu 1908, p. 499.
[12] Cegăneanu 1911, p. 5-7, fig. A-C.
[13] Romstorfer 1913, p. 77-81.
[14] Gassauer, Turturean 1926, p. 13-14, nr. 64-79, nr. 255; Gassauer 1935, p. 145-164.
[15] Slătineanu 1935-1936, p. 184-190, fig. 1-3; Slătineanu 1938b.
[16] Slătineanu 1938a, p. 82-90.
[17] Slătineanu 1958, passim.
[18] Vătăşianu 1959, p. 727-729, fig. 683-684.
