Descriere
Cunoaşterea riturilor şi ritualurilor funerare ale diverselor comunităţi, din diferite perioade de timp, constituie una din cele mai dificile probleme ale cercetării ştiinţifice, atât datorită complexităţii fenomenului în sine cât şi a aşa numitei „opacităţi” a descoperirilor arheologice. În aceste condiţii, abordarea unui astfel de subiect necesită atenţie deosebită, atât din perspectiva modalităţii de structurare a datelor existente, dar şi din punct de vedere a tipurilor de formulări interpretative adoptate.
Iniţial, prezenta lucrare se dorea un demers sintetic asupra practicilor funerare din perioada neo-eneolitică de pe actualul teritoriu al României, scopul principal fiind acela de-a sistematiza într-o formă actualizată datele privitoare la problematica respectivă, din segmentul de timp propus. În bună parte, demersul respectiv a fost respectat, însă, modul actual de concepere al lucrării depăşeşte cu mult obiectivele propuse iniţial, tipul de discurs adoptat vizând obţinerea unei „imagini alternative” asupra fenomenului funerar, distinctă de cea construită până în prezent de arheologia românească.
Cătălin Lazăr
Cuvânt înainte
Lucrarea de față reprezintă, în fapt, teza noastră de doctorat, susținută în anul 2009 la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” București al Academiei Române, sub coordonarea științifică a d-nei dr. Silvia Marinescu-Bîlcu.
Menționăm că de la finalizarea tezei şi până̆ astăzi, a existat în repetate rânduri intenția de publicare a acesteia, însă de fiecare dată am considerat că mai sunt necesare completări, explicații suplimentare sau reformulări, ceea ce a condus inerent la reluarea subiectului, rescrierea unor pasaje, reinterpretări ș.a.m.d., dar și la întârzierea publicării. O astfel de abordare, după cum au sesizat și alți colegi în trecut (R. Băjenaru 2014), este totalmente neproductivă în cadrul procesului de cercetare, conducând la blocaje ale circulației datelor arheologice inedite sau la întârzierea diseminării unor ipoteze, teorii sau interpretări noi.
În cele din urmă, după îndelungi reflecții și discuții cu diverși colegi, am decis publicarea tezei de doctorat în forma susținută public în octombrie 2009, în baza căreia am obținut titlul de doctor în istorie. Deși, după cum arătat mai sus, a existat un demers de aducere la zi a datelor funerare neo-eneolitice din zona geografică abordată, în cele din urmă am considerat mai corectă, din punct de vedere etic, profesional și moral, publicarea formei inițiale, deoarece orice completare sau îmbunătățire ar fi condus la o lucrare diferită față de teza de doctorat.
Așadar, nivelul informației din prezentul volum este la nivel de 2009, atunci când s-a realizat ultima actualizare a setului de date funerare neo-eneolitice din România de către subsemnatul, în vederea susținerii publice a tezei de doctorat.
Trebuie precizat de la început că în unele cazuri analizate la nivel de teză de doctorat (de exemplu, necropola de la Sultana-Malu Roșu), pe baza cercetărilor următoare și a unor datări radiocarbon, s-a demonstrat a conține morminte ce pot fi atribuite mai multor culturi (Boian și Gumelnița). În alte situații, tot datările radiocarbon au fost cele care au demonstrat că unele necropole (Gârleşti-Gherceşti), aparțin unor comunități mai timpurii decât cele cărora le-au fost atribuite la momentul publicării.
Avem speranța că abordarea sintetică propusă de această lucrare este încă de actualitate pentru arheologia din România, chiar dacă datele funerare nu sunt aduse la zi și unele descoperiri publicate într-o anumită formă la acel moment au suferit reîncadrări cronologice datorită datelor radiocarbon.
