Description
Nu sunt dintre aceia care consideră critica atitudinilor o problemă situată în afara criticii literare, în genere, şi a celei de evaluare, în special. Dimpotrivă, sunt tot mai convins că nu există niciun fel de critică, dar absolut niciuna (căci ar fi o contradicţie în termeni), în afara unei atitudini implicite specifice. Afirmarea unei poziţii faţă de un fapt literar şi cu atât mai mult susţinerea ei critică, presupune atitudinal asumarea unui punct de vedere care este totdeauna un corelat între conţinutul operei şi grila de judecăţi mediate socio-profesional şi cultural de către critic. Înseşi scoaterea din vraful de maculatură indistinctă, ca să zic aşa, a unei cărţi şi lectura ei înseamnă până la urmă tot atitudine. Ca să nu mai vorbesc, eventual, de rolul fundamental al atitudinii în procesul atât de complex al receptării. Nu degeaba se spune că nu există valoare în abstract, ci numai valoare raportată la idei şi atitudini. Cu deosebireamajoră, în privinţa configuraţiei de idei ale literaturii, că doar arareori ele trădează în acest caz o ideologie, funcţie de apartenenţă socială, medii, coloratură politică sau mai ştiu eu ce distincţii de acest fel.
Ștefan Ion Ghilimescu