Descriere
Subiectul lucrării de față a fost foarte puțin abordat în trecut. Existența unei comunități britanice la Constanța în perioada 1857-1882 era cunoscută de către specialiști, dar în tratarea temei s-a pus mai mult accent pe detaliile tehnice și economice legate de cele două concesiuni obținute de consorțiul Danube Black Sea Railway and Kustendjie Harbour (DBSR) și anume construcția căii ferate Kustendjie – Tchernavoda (Bogazchioi), respectiv exploatarea portului maritim de la malul Mării Negre. Din aceste motive ne-am decis să ne axăm pe studierea oamenilor care au făcut parte din așa-numita “colonie” britanică, membri ce și-au adus, fiecare în felul său, contribuția la dezvoltarea orașului. În afara surselor de arhivă britanice și românești, a platformelor on-line de genealogie, a lucrărilor de specialitate care au abordat tangențial părți din istoria comunității sau a Dobrogei, am avut marele avantaj de a beneficia și de ajutorul unor urmași ai britanicilor prezenți în secolul al XIX-lea la Constanța. Astfel, cetățeanul canadian John Tench, din Toronto și arhitectul George Radu Stănculescu din București, ne-au pus la dispoziție propriile lor cercetări și povești de familie care au completat excelent propria noastră muncă. Portretele care au rezultat vin să îmbogățească și să dea culoare imaginii orașului Constanța, așa cum a fost el în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Am ales ca în acest studiu să folosim termenul Kustendjie (în detrimentul formelor Kiustenge, Kustenge, Kostence etc) întrucât acesta este cel mai des folosit în documentele britanice ale vremii, așa cum se poate și observa în anexele acestei cărți. Formele Kiustenge sau Chiustenge, primul turcesc iar al doilea corupt prin traducerea în română, apar însă uneori și în această lucrare, dar numai atunci când sunt cuprinse în diverse citate ale unor persoane ne-britanice. Ne manifestăm speranța că lucrarea de față, rezultatul unei munci ce a durat mai bine de cinci ani, este una folositoare și cu elemente inedite, în măsură să aducă noutate și să îmbogățească istoria orașului Constanța.
Cristian CEALERA
Prefață
Istoria Dobrogei s-a schimbat profund începând din anii Războiului Crimeii, când în zona Gurilor Dunării au ajuns nu doar soldații și ofițerii aliați, ci și numeroși investitori și antreprenori occidentali, care au înțeles rapid oportunitățile economice oferite de respectiva periferie otomană. Diverse proiecte de infrastructură au fost propuse autorităților de la Istanbul, inclusiv construcția unui canal și a unei căi ferate care, traversând Dobrogea între Cernavodă/Rasova și Constanța, să faciliteze exporturile de cereale din bogatele câmpii ale principatelor dunărene. Prin două convenții semnate la Istanbul în septembrie 1857, un consorțiu de investitori britanici – Danube Black Sea Railway and Kustendjie Harbour (DBSR) – primea privilegiul de a construi o cale ferată între Cernavodă și Constanța și de a moderniza portul Constanța. Imediat, chiar în aceiași lună, la Constanța soseau inginerii britanici care trebuiau să construiască respectivele infrastructuri. Unii dintre ei mai fuseseră la Constanța și în anii trecuți, pentru realizarea studiilor de fezabilitate ale respectivelor proiecte tehnice. Însă în 1857 ei veneau la Constanța pentru a rămâne acolo, cel puțin pe perioada desfășurării lucrărilor respective. Construcția căii ferate a început în 1858, când spre Constanța au început să se îndrepte noi și noi britanici. Prin 1860, când linia ferată a fost deschisă traficului de pasageri și mărfuri, la Constanța erau, conform mărturiei vice-consulului Frank Fremoult Sankey, vreo 150 de cetățeni britanici, plus alți vreo 300 de ionieni și maltezi.
Comunitatea britanică s-a constituit rapid și și-a ctitorit la Constanța toate acele elemente care să le conform și coeziune de grup, de la un cartier separat în care locuințele le copiau pe cele de acasă și până la o capelă anglicană. Infrastructura de transport construită le permitea să păstreze legături strânse cu Marea Britanie (aflată la doar cinci zile de drum!), dar reprezentații comunității britanice s-au implicat îndeaproape în viața urbei în care se mutaseră, contribuind din plin la dezvoltarea economică și socială a Constanței moderne.
Lucrarea domnului Cristian Cealera prezintă diverse episoade din viața comunității britanice din Constanța, plecând de la studiul câtorva dintre cei mai importanți membri ai săi: ingineri și manageri, medici și clerici, consuli și antreprenori. Autorul urmărește, în analiza sa, în egală măsură personajele respective, contribuția lor la viața comunității britanice și relevanța lor pentru istoria orașului și a Dobrogei.
Lucrarea domnului Cristian Cealera este rezultatul unei documentări solide, care dovedește și cât de diverse sunt astăzi sursele care pot lumina astfel de episoade de istorie locală, națională și globală. Cercetarea de față deschide noi direcții de investigație, ce pot fi și mai mult adâncite prin cercetări în arhivele britanice sau otomane.
Volumul domnului Cristian Cealera este atractiv nu doar pentru istorici, ci și pentru publicul mai larg interesat de istoria Constanței și a Dobrogei. Cititorii vor descoperi episoade fascinante din istoria unei comunități care a influențat profund istoria Constanței otomane, un spațiul cosmopolit în care, cu adevărat, cel puțin în anii 1856–1878, Orientul s-a întâlnit cu Occidentul.
Constantin Ardeleanu
Cuvânt înainte
Subiectul lucrării de față a fost foarte puțin abordat în trecut. Existența unei comunități britanice la Constanța în perioada 1857-1882 era cunoscută de către specialiști, dar în tratarea temei s-a pus mai mult accent pe detaliile tehnice și economice legate de cele două concesiuni obținute de consorțiul Danube Black Sea Railway and Kustendjie Harbour (DBSR) și anume construcția căii ferate Kustendjie – Tchernavoda (Bogazchioi), respectiv exploatarea portului maritim de la malul Mării Negre. Din aceste motive ne-am decis să ne axăm pe studierea oamenilor care au făcut parte din așa-numita “colonie” britanică, membri ce și-au adus, fiecare în felul său, contribuția la dezvoltarea orașului. În afara surselor de arhivă britanice și românești, a platformelor on-line de genealogie, a lucrărilor de specialitate care au abordat tangențial părți din istoria comunității sau a Dobrogei, am avut marele avantaj de a beneficia și de ajutorul unor urmași ai britanicilor prezenți în secolul al XIX-lea la Constanța. Astfel, cetățeanul canadian John Tench, din Toronto și arhitectul George Radu Stănculescu din București, ne-au pus la dispoziție propriile lor cercetări și povești de familie care au completat excelent propria noastră muncă.
Portretele care au rezultat vin să îmbogățească și să dea culoare imaginii orașului Constanța, așa cum a fost el în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Am ales ca în acest studiu să folosim termenul Kustendjie (în detrimentul formelor Kiustenge, Kustenge, Kostence etc) întrucât acesta este cel mai des folosit în documentele britanice ale vremii, așa cum se poate și observa în anexele acestei cărți. Formele Kiustenge sau Chiustenge, primul turcesc iar al doilea corupt prin traducerea în română, apar însă uneori și în această lucrare, dar numai atunci când sunt cuprinse în diverse citate ale unor persoane ne-britanice.
Ne manifestăm speranța că lucrarea de față, rezultatul unei munci ce a durat mai bine de cinci ani, este una folositoare și cu elemente inedite, în măsură să aducă noutate și să îmbogățească istoria orașului Constanța.
Autorul
