Descriere
O colecție de interviuri eveniment realizate de scriitorul Gabriel Enache. Cartea nu reprezintă doar o serie de întrebări și răspunsuri, ci un exercițiu de admirație și o radiografie a culturii române vii.
Volumul beneficiază de un Cuvânt înainte și de o personalizare grafică de excepție semnată de Erica Oprea, care transformă fiecare dialog într-o experiență vizuală unică, adaptată personalității fiecărui invitat.
O hartă a inteligenței românești:
Gabriel Enache reușește performanța de a aduce laolaltă voci de prim rang din sfere variate ale creativității. De la analiza critică și rigoarea academică, până la sensibilitatea poetică și viziunea artistică, volumul oferă cititorului acces la „laboratorul interior” al unor personalități precum:
- Maeștri ai cuvântului și ai literaturii: Dialoguri profunde cu Ioana Pârvulescu, Radu Paraschivescu, Radu Vancu, Ioana Nicolaie sau Robert Șerban.
- Reflecție și spirit critic: Analize semnate de Valeriu Gherghel, Melania Cincea, Marcel Tolcea și Augustin Ioan.
- Viziune artistică și estetică: Întâlniri cu Nora Blaj, Florin Șuțu sau Ohara Donovetsky.
- Sondări ale interiorității: Perspective oferite de Daniela Luca, Ioana Scoruș sau Bogdan O. Popescu.
Fiecare capitol reprezintă o destinație în sine, o invitație la reflecție pe care autorul o lansează alături de invitații săi:
- Nora BLAJ – despre forța culorii și a formei.
- Delia CALANCIA și Ohara DONOVETSKY – incursiuni în universul feminin și literar.
- Melania CINCEA – despre jurnalism, etică și adevăr.
- Valeriu GHERGHEL și Marcel TOLCEA – exerciții de admirație și erudiție.
- Radu PARASCHIVESCU și Ioana PÂRVULESCU – eleganța scrisului și bucuria lecturii.
- Radu VANCU și Ioana NICOLAIE – poezia ca mod de existență.
- Augustin IOAN – despre spațiu, arhitectură și sacru.
- Daniela LUCA și Ioana SCORUȘ – granița fină dintre psihanaliză și literatură.
- …precum și dialoguri revelatoare cu Floarea Țuțuianu, Diana Geacăr, Diana Iepure, Flaviu Câmpean, Michaela Platon, Noemina Câmpean și mulți alții.
De ce să citești această carte?
Această antologie de stări și idei este esențială pentru oricine dorește să înțeleagă unde se află cultura română astăzi. Gabriel Enache nu doar intervievează; el provoacă, ascultă și extrage esențe. Este o carte-document, dar și o carte-obiect, grație viziunii grafice a Ericăi Oprea, menită să rămână în biblioteca celor care prețuiesc dialogul autentic.
***
Volumul semnat de scriitorul Gabriel Enache, publicat la Editura Cetatea de Scaun, reprezintă o hartă fascinantă a gândirii românești actuale. Această colecție de interviuri nu este doar o succesiune de întrebări și răspunsuri, ci o incursiune profundă în laboratoarele de creație ale unor personalități marcante din literatură, artă, arhitectură și filozofie.
De la eleganța Ioanei Pârvulescu și spiritul ludic al lui Radu Paraschivescu, până la profunzimea lui Radu Vancu sau viziunea artistică a Norei Blaj, Gabriel Enache reușește să scoată la lumină fațete inedite ale interlocutorilor săi. Cartea beneficiază de un cuvânt înainte și de o personalizare grafică deosebită, realizate de Erica Oprea, care transformă lectura într-o experiență vizuală și estetică completă.
Fiecare dialog este o fereastră deschisă către universul unor creatori care definesc pulsul cultural al României de astăzi. Este o lectură esențială pentru oricine dorește să înțeleagă mecanismele inspirației, provocările scrisului și starea culturii noastre.
Un cuvânt înainte de Erica OPREA
Nu întâmplător, Gabriel Enache a ales să construiască interviurile care alcătuiesc această carte, în mod explicit, dar și implicit, în jurul vastei simbolistici a numărului șapte. O cifră cu puternice semnificații în religie, în mentalul colectiv, în numeroase referințe culturale, șapte are un rol fundamental, reprezentând intervalul necesar desăvârșirii Genezei, cuantificând Marile Minuni ale lumii antice, fiind pilon pentru Cetatea Eternă (cele șapte coline), dar și, la nivel mundan, anii necesari formării deprinderilor de bază în dezvoltarea unui copil. Cu certitudine, articularea discursului în jurul a nu mai mult, dar nici mai puțin de șapte întrebări, a canalizat întreaga forță simbolică a acestui număr cu valențe magice, dând naștere unor dialoguri pătrunzătoare, care trec dincolo de limitele cuvântului scris.
În ciuda faptului că suntem martorii interacțiunilor unor oameni de litere și arte, remarcabile personalități ale culturii românești, în ciuda faptului că instrumentul comun al celor două părți este cel mai adesea cuvântul, interviurile transcend acest plan, oferind mai degrabă impresia unor dialoguri ochi în ochi, nemijlocite. Gabriel Enache dovedește o atenție canalizată aproape microscopic înspre interiorul interlocutorului, o perspicacitate aparte în scrutarea orizonturilor celui pe care îl provoacă la dialog, un mod ager, dar întru totul delicat, de a formula cele șapte întrebări. De altfel, așa cum observă Ohara Donovetsky în volumul de față, felul în care sunt alcătuite acestea străbat genul interviului, dobândind adevărate valențe literare: „[…] întrebările tale, pe care le-am citit de mai multe ori cu atenție, mi se par meșteșugite, ele, la rându-le, au un duh poetic […]”.
Nu de puține ori surprinzătoare, bazate pe o fină analiză și pe o aprofundată documentare, întrebările îi provoacă pe partenerii de dialog la deschidere și reflecție, la mărturisiri cu privire la ceea ce se află în miezul procesului de creație, la ceea ce îi inspiră, la crezurile și experiențele lor, fie că ele au loc la nivel senzorial, la nivel oniric sau în sfera universului imaginar. Lectura acestor pagini are harul de a-l transpune pe cititor într-o lume în care timpul pare să se oprească, în care exteriorul își estompează contururile, iar singurul sens pare a fi trasat de interacțiunea dintre cele două perechi de ochi, dintre cele două râuri de cuvinte curgătoare. Citind, recitind pe alocuri și abandonându-se acestei rafinate voluptăți, observatorul poate să remarce că, aici, cuvântul însuși devine personaj. În plus, în ciuda interlocutorilor atât de diferiți din punctul de vedere al personalităților, al preocupărilor, al viziunilor, discursul este unul cât se poate de unitar iar cartea poate fi lesne privită ca un întreg, grație abilității aproape cameleonice a intervievatorului de a se mula în funcție de context, în funcție de specificul celui din fața sa.
Gabriel Enache este, fără îndoială, un om fără vârstă și un om pe care nu-l poți plasa lesne în interiorul unei categorii sau în interiorul unui tipar. Mereu energic, stăpânit de o curiozitate vie de a descoperi și de dorința de a împărtăși aceste descoperiri, este întotdeauna un excelent partener de dialog și un pasionat cunoscător al manifestărilor artistice indiferent de forma lor. Erudit, dar fără să sugereze vreo notă de distanță, are calitatea de a reuși să unifice, să găsească rădăcina comună a lucrurilor, să observe ceea ce uneori este ascuns privirii, să fie un liant. Este de prisos să spunem că, sub condeiul său, cuvintele prind viață, se lasă modelate cu fermitate, dar și cu lejeritatea făurarului care-și cunoaște cu precizie instrumentul, explorând și exploatând cu vigoare granițele acestui meșteșug.
Un argument de Gabriel enache
Un argument
de gabriel enache
adierea de vânt presupune un gând despre această mișcare. un desen și toată neliniștea lui coboară și își face cunoscută așezarea, culoarea și starea
înfășurări și rotiri în aceste densități, în aceste severități ale firii ce nu își poate defini, ce nu își poate înțelege anumitele gesturi făcute care nu se mai șterg
coborâri sau urcări printre straturi calme propuse de fireasca, de calda atmosferă rămasă decupată de treceri, pătrunderi, ascunderi, tăceri
anumite suprafețe acoperite cu polenul memorat și păstrat ca un martor, ca unul mătuit de lumina ascunsă în strălucirile aspre și lungi
scrisori neatinse de lungimi de cuvinte, scrisori desfăcute în stări și în gânduri încă nespuse, încă nescrise dar așezate în rafturi de minte deschise
cuprinderi de corpuri cu oase lungi acoperite de carne, de nervi și de piele care țin în durerile lor cunoscute nenumărate arsuri provocate de stele
buchete de stări, anumite culori în petale, în bătaia de vânt îngăduită de dimineți, împrejmuită de nopți și amestecată în toate aceste nepotriviri și poeme
mâna întinsă căutând îmbrățișarea promisă, corpul privit de aproape uimit, și cortina ce-și propune ridicarea ce zgomot în fire imprimă
vizibil de acum, de aici pe o scenă ce nu mai suprimă nimic din poveste, ce spune, exprimă și lasă cuvintele scrise să vină, să le pună pe toate-n lumină Gabriel Enache
12
gesturi care vor însoți fiecare cuvânt și își vor lăsa memorată toată această urcare, toată această ședere în fiecare pliu până acum nevăzut
aromele schimbă alunecarea în vis cu anumite mișcări împrumutate adormirii în care se cade și din care se merge firesc mai departe
liniștea va dispărea și va lăsa zgomotul să își fiarbă în apele ei împrejmuirile și așezările toate încăpute în cuvintele despre această noapte
insomnie însoțită de stări, completată de gânduri care cresc și amplifică împreună fiecare dintre aglomerații și tăcuții ai firii fiori
gânduri răsucite și spuse, și scrise de nenumărate, de prea multe ori în fiecare dintre aceste nopți lungi cuprinse și puse-n răcori
plutire neașezată în zbor, neînțeleasă și neadulmecată de nor este aceasta în formă și stare de plaur, în mers molcom și lung dinspre dimineți înspre nopțile lungi cuprinse în șoapte rămase în aceste cuvinte nespuse
leagănul timp ce rămâne și duce călătoria în sus, în așezări ale pașilor ce cuprind nemărginiri măsurate în ape care duc această plutire în vis vâslind, și colorând absența realității rămasă desprinsă, pierdută în urmă
coloane de fum care cresc și se mută în stare prelungă de abur
cețuri desfac lumea în imagini neclare, se opresc mirări în priviri decupate de soare, iar ambele mâini te cuprind și te pun atât de firesc în visata, dorita și spusa îmbrățișare
amintiri ale zilei, aduceri în lume ale zbaterii nopții
creșteri buimace în drumuri, în visuri scăldate în apele toate ce vâltori nu mai au ca să prindă atâtea seduse cuvinte, atâtea comori despre firea colorată și visată de minte. configurări ale vieții mai vii decât oricare scoatere a ei dintre spițele roții ce învârtește continuu povestea acestei prelungi introspecții
poemul visat așezat în romanul ce caută definiția vieții Ochi în ochi
13
aromele calde ale fiecărei călătorii ce s-a scurs printre degete desfăcute, răsfirate alene în oricare adiere de vânt ce vrea să le prindă tiparul, fluența, așezarea mângâierii propusă de mișcările lor ordonate de simțuri
algoritm dezmembrat de nefireștile corpuri regăsite și prinse în alăturarea de plaur, în așezarea promisă de atingerea lui de malul găsit. alene și lung își desfășoară cuprinderea tandră și nouă noul tărâm alcătuit de acum
alăturare și așezare în scris, în cuvinte, în încercarea poveștii de a ajunge la capăt
moale și lung se păstrează ce făgăduit i-a fost celui ce scrie, păstrător al fiecărei urme ce în moliciunea lui rămâne de tot memorată, și pentru totdeauna așezată. un reper neuitat și descris de încercuirea aceasta, de alcătuirea aceasta în formă de roată. rotocol și găsire în fiecare mirare strigată
văl ce acoperă moale și cald aluatul și corpul poveștii ce crește
