Introducere
Imediat după revoluția din octombrie 1917, guvernul bolșevic al lui Vladimir Lenin a proclamat printre cele mai importante principii în politica sa externă „dreptul națiunilor la autodeterminare”, care era perceput în mod obiectiv de către cârmuitorii statelor puternice din Occident ca o provocare periculoasă pentru orânduirea mondială existentă. Acestei ideologii urma să i se opună programul de reglementare pașnică al președintelui american Woodrow Wilson „14 puncte” bazat pe „principiul naționalității”. După observațiile renumitului istoric marxist Eric Hobsbawm, faptul că după terminarea Marelui Război acest principiu forțat s-a aflat în centrul politicii internaționale, a condus spre două circumstanțe neprevăzute: „destrămarea marilor imperii multinaționale din Europa Centrală și de Est și Revoluția din Rusia care i-a determinat pe aliați să transpună în practică harta lui Wilson în locul hărții bolșevicilor”[1].
Herbert Nicholson, expert în cadrul delegației britanice la Conferința de Pace de la Paris (1919), va mărturisi mai târziu: „Noi am sosit având convingere fermă că trebuie încheiată o pace echitabilă și rațională. Am plecat conștientizând că acordurile impuse de noi dușmanilor noștri sunt inechitabile și iraționale”[2]. După cum s-a exprimat cu exactitate Joschka Fischer, în urma Primului Război Mondial, Europa a intrat într-o perioadă în care „prin Europa hoinărește fantoma naționalismului, și nu cea a comunismului, precum spunea Marx în 1848”[3]. Privind Ungaria, Tratatul de la Versailles s-a dovedit a fi inechitabil și irațional la patrat. După anul 1919, Europa a devenit Europa lui Wilson și nu Europa lui Lenin, și daca Cehoslovacia i-a fost cea mai bună noră cu trei „fiice creatoare de stat” – cehii, slovacii și rutenii subcarpatici –, atunci Ungaria s-a ales cu rolul fiicei vitrege orfane cu surori sau verișoare duse de către noii stăpâni (SUA, Franța și Anglia) la câteva orfelinate învecinate.
Nu o singură dată, în istoria mondială a tragicului secol XX, s-a întâmplat că soarta unor regiuni imense și a unor comunități umane mari depindea de soluționarea problemelor legate de teritorii și popoare mici. Cu toate că părea a fi marginală pe fundalul mișcărilor tectonice generale care aveau loc în Europa, problema Ruteniei Subcarpatice (RS) și a populației sale, cel puțin de trei ori a devenit subiectul unor tratative și acorduri internaționale: în 1919 la Paris, în 1938 la Viena și între 1941 și 1945 la Londra și Moscova. În preajma și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, teritoriul numit astfel la Conferința de Pace de la Paris din 1919, din nou s-a aflat în câmpul vizual al presei europene și mondiale, al diplomaților și generalilor.
Astfel, în perioada cercetată, soarta istorică a RS (după 1945 – a Transcarpatiei) a fost legată de cele mai mari trei puteri mondiale: SUA, cel de-al Treilea Reich și URSS. La „startul” constituirii portretului său istoric, RS reprezenta creația politicii internaționale a lui W. Wilson (SUA) în Europa (1918-1920) și a celui mai reușit proiect al său – Republica Cehoslovacă (1919-1938). La culmea maturității sale politice (1938-1944), RS autonomă a devenit complet dependentă de arhitectul și beneficiarul crizei europene de pe urma Conferinței de la München – Adolf Hitler (celui de-al Treilea Reich Nazist) și de aliatul lui Führer în cadrul „Pactului AntiComintern” – Ungaria Horthistă. Istoria romantică și dramatică a Ucrainei Carpatice (UC), conduse de preotul greco-catolic Augustin Voloșin care a durat doar câteva luni (1938-1939), va prezenta o dovadă directă a acestui fapt. Însă finalul (1944-1945) istoriei sale, care a durat un sfert de secol și pe parcursul căreia a fost observabilă pe arena internațională, i-a aparținut exclusiv lui Iosif Stalin (URSS comunistă).
În iunie 2015, elita politică, socială și cea intelectuală din Ucraina și Transcarpatia, comparativ cu alți ani și pentru prima dată în anii de independență, au ignorat „în mod tacit” jubileul de 70 de ani de „reunire” a Transcarpatiei cu Ucraina. În condițiile războiului neafișat ruso-ucrainean, la nivel național s-a hotărât să nu se amintească „ziua în care a răsărit soarele reunirii” în Transcarpatia (29 iunie 1945), deoarece Acordul privind UC a fost încheiat cu Republica Cehoslovacă la Moscova și nu la Kiev, de către guvernul URSS în calitate de subiect al relațiilor internaționale cu drepturi depline și nu de către guvernul RSS Ucrainene. Din acest motiv, conducerea Republicii Ucrainene, în frunte cu Nikita Hrușciov, n-a fost implicată în „anexarea legală” a RS /Ucrainei Transcarpatice (UT) la Ucraina Sovietică, din anul 1945. Așadar, în condițiile de război cu moștenitoarea URSS – Federația Rusă, se poate spune că nu ar fi nimic de sărbătorit. Toate aniversările precedente (inclusiv cea din 2010) au fost sărbătorite la Kiev și la Ujhorod, la nivel național. Atunci nici în interiorul nici în afara granițelor nu se punea problema că puterea ucraineană n-a avut nicio legătură de iure sau de facto cu acordul interstatal semnat la Moscova în 29 iunie 1945 între guvernele Republicii Cehoslovace și URSS sau cu ratificarea acestui act de către organele legislative la Praga și la Moscova, în 22 și, respectiv, 27 noiembrie 1945.
Originea istorică a transformării Subcarpatiei/Transcarpatiei în obiectul politicii internaționale din toamna anului 1938 și până în vara anului 1945 vine din anii 1918-1919, atunci când problema apartenenței statale a „teritoriului rusinilor de la sud de Carpați” abordată la plebiscitul din orașul american Scranton (1918) a fost legitimată la nivel internațional, în orașul francez Saint-Germain (1919). Curând vom vedea dacă evenimentele de mare însemnătate pentru soarta acestei regiuni vor fi ignorate și în anii următori. Toate acestea sporesc actualitatea cercetării problemei RS (Transcarpatiei) în relațiile internaționale din perioada anilor 1938-1945.
În această lucrare vom opera adesea cu câțiva termeni oficiali privind denumirea regiunii și anume: Rutenia Subcarpatică (RS) 1919-1939, Ucraina Carpatică (UC), 1938-1939, Teritoriul Subcarpatic, 1939-1944, Ucraina Transcarpatică (UT), 1944-1946 și Regiunea Transcarpatică, din ianuarie 1946; și termeni neoficiali (în funcție de context): Rutenia Ungurească, Rutenia Carpatică, Rutenia Transcarpatică, iar cel mai des vom folosi denumirea simplă – Subcarpatia și/sau Transcarpatia.
Politicienii și experții din Occident (democrații și liberalii) numeau acest teritoriu conform denumirii sale istorice – Subcarpatia (Subcarpatien), RS (Subcarpatien Rus), iar activiștii estici (naționaliștii și comuniștii ucraineni și ruși) îl numeau Transcarpatia (Transcarpatien), UT (Transcarpatien Ukraina). Uneori, materialele studiate propun chiar „simbioze” ale geografiei mentale vestice cu cea estică, precum: Ucraina Subcarpatică. Semnificativ în acest caz apare denumirea franceză a cărții lui Vasyl Markus „L’Ukraine Subcarpathique” (1956) (Ucraina Subcarpatică) redactată în ucraineană în 1992 sub denumirea Ucraina Transcarpatică[4], ceea ce nu corespunde denumirii ei autentice.
Lucrarea de față își propune să stabilească locul și rolul RS (Transcarpatiei) în relațiile internaționale din perioada 1938-1945, inclusiv, prin urmare vom urmări atingerea următoarelor obiective:
1) cercetarea evoluției politicii internaționale privind RS (Transcarpatia), în preajma Crizei de la München, punând accent pe politica de revizuire a Ungariei, aspirațiile diplomatice și nediplomatice ale Poloniei și atitudinea rutenilor americani față de problema autonomiei RS;
2) clarificarea interesului internațional față de RS (Transcarpatia), în contextul Crizei de la München, în vara-toamna anului 1938, accentuând asupra impactului direct al Conferinței în acordarea de către Praga a autonomiei RS, activității primului guvern autonom în frunte cu Andrii Brodii și divizării teritoriului și populației RS în urma Arbitrajului de la Viena, din 2 noiembrie 1938;
3) dezvăluirea locului și rolului UC în politica externă a celui de-al Treilea Reich, în perioada 26 octombrie 1938 – 18 martie 1939, reliefând argumentarea nazistă a „teoriei Ucrainei Mari”, reliefând instituirea regimului autoritar al dictaturii politice monopartide în UC, pe fundalul încercărilor unei colaborări economice cu Berlinul, aventuri, provocări, agenți germani de influență și următoarea încercare a unei lovituri de stat în Hust, trădarea germană și soarta UC în contextul lichidării de către cel de-al Treilea Reich a statalității cehoslovace;
4) clarificarea importanței problemei subcarpatice (carpato-ucrainene) în politica externă a statelor vecine – România, Polonia și Ungaria, începând cu toamna anului 1938 și până în primăvara anului 1939;
5) examinarea situației în RS anexată de către Ungaria, în contextul relațiilor sovieto-cehoslovace, din martie 1939 până în octombrie 1944, subliniind dimensiunea internațională a conducerii administrației militare maghiare (martie – iunie 1939) și a comisariatului regent pe Teritoriului Subcarpatic (iulie 1939 – octombrie 1944), planurile lui Edvard Beneš privind RS și acordul Cremlinului la statutul cehilor, slovacilor și al ucrainenilor carpatici (toamna anului 1939-1942), constituirea scheletului unității militare cehoslovace pe teritoriul URSS constituite din refugiați subcarpatici (1942 – începutul anului 1943);
6) caracterizarea locului și rolului RS / UT în relațiile sovieto-cehoslovace în contextul tratatului de alianță (12 decembrie 1943) și a acordului de alianță (8 mai 1944) și apoi din toamna anului 1944 până în toamna anului 1945, insistând asupra ecoului internațional a evenimentului de pe teritoriul RS / UT eliberat de Armata Roșie, problema subcarpatică în demersurile guvernului cehoslovac și schimbul de mesaje între I. Stalin și E. Beneš (1945), precum și „promisiunile” secrete ale lui E. Beneš la Moscova (martie 1945) și programul de Košice al primului guvern al frontului național al cehilor și slovacilor privind RS;
7) evaluarea acordului sovieto-cehoslovac privind Ucraina Transcarpatică (29 iunie 1945), a particularităților ratificării lui (22 și 27 noiembrie 1945) și a consecințelor lor: schimbările teritoriale și schimburile de populație între URSS, Republica Cehoslovacă, Ungaria și România; a sorții tragice a evreilor, maghiarilor și nemților subcarpatici.
Subiectul cercetat dispune de o bază reprezentativă de surse, cu o capacitate de informații suficient de bogată pentru a realiza un demers științific cât mai veridic și echilibrat. Sursele folosite de noi ne permit, în general, să expunem un șir complex de probleme. Cu toate acestea, spre regret, unele informații prezintă subiectul doar parțial, lăsând multe probleme neclarificate, fiind discutabile sau pur și simplu neterminate. Însă cea mai mare problemă constă în faptul că multe surse au caracter preconceput, sunt pătrunse de șabloane ideologice și de naționalismul epocii cercetate. Toate acestea solicită eforturi în plus pentru verificarea surselor, chiar și a celor diplomatice. Mărturiile documentare ale epocii totalitare sunt subordonate unui canon de limbaj specific care necesită o deconstrucție vigilentă și sistematică.
Sursele folosite în cercetarea de față pot fi grupate astfel:
1) acte (juridice normative și individuale) care prezintă statutul juridic internațional și intern al RS (Transcarpatiei) în perioada cercetată[5];
2) statistice – care dezvăluie starea cantitativă a populației și starea calitativă a nivelului ei de trai, dinamica schimbărilor de populație ca rezultat al schimbării frontierelor, migrației, emigrației, deportărilor[6];
3) epistolare (scrisori oficiale și private, corespondență diplomatică, schimb de scrisori) ce permit sondarea jocurilor oficiale, secrete, personale privind obiectul de cercetare[7];
4) narative (cronici, memorii, jurnale) ale personajelor istorice din Subcarpatia / Transcarpatia și, îndeosebi, ale celor angajați în problema subcarpatică / transcarpatică, din cercurile oficiale și neoficiale și ale persoanelor vremii[8];
5) publicistice (periodice) care oglindesc nivelul de competență informațională de pe vremea aceea și starea de reacție la politica internațională privind RS (Transcarpatia)[9].
Vom încerca să formulăm principala ipoteză de lucru a demersului nostru bazându-ne pe metodologia criticismului maxim și a imparțialității absolute a istoricului: dacă în 1918-1919 SUA a recompensat Cehoslovacia oferindu-i „teritoriul [maghiar] populat cu ruteni de la sud de Carpați”, pedepsind astfel Regatul istoric Sf. Istvan pentru susținerea Germaniei imperiale în Primul Război Mondial, atunci, în 1938-1939, aceeași Germanie (dar Nazistă) printr-un cadou american oferit Cehoslovaciei i-a mulțumit Ungariei pentru participarea sa la Pactul AntiComintern. Însă, îndată ce, în 1944-1945, pentru Cehoslovacia a apărut șansa reală de a renaște între granițele de înainte de Conferința de la München, în dorința de a se răzbuna asupra Ungariei și Germaniei, E. Beneš nu s-a gândit prea mult mulțumindu-i lui I. Stalin pentru eliberarea teritoriului statului său de naziști printr-un „onorariu” aprobat nu o singura dată – Subcarpatia / Transcarpatia. În opinia noastră, toate cele trei cazuri când RS a intrat în componența Cehoslovaciei (1919), Ungariei (1938 și 1939) și a Uniunii Sovietice (1945), par a fi „anexări legale”. De atunci și până acum, nu s-a mai efectuat o astfel de mașinație cu oameni de pe „pământul cu o mulțime de nume” din centrul Europei descoperit de cehi și de americani, o sută de ani în urmă.
Subiectul abordat de noi se bazează pe o istoriografie bogată[10]. Istoria RS (Transcarpatiei) din perioada anilor 1938-1945 nu era săracă în istorici și în titlurile lor științifice, ci era săracă în producție științifică de calitate. De aceea gruparea istoriografiei subiectului dat după criteriul național nu are niciun sens deoarece fiecare istoriografie națională (mai ales cea ucraineană) este destul de părtinitoare și de angajată[11]. De asemenea, nu va fi deloc de folos și gruparea cercetării în blocuri de probleme separate deoarece aceasta va mări volumul lucrării. În legătură cu aceasta, vom încerca să folosim „principiul conului” propus de către cercetătoarea din Kiev Natalia Iakovenko[12] clasând literatura istorică existentă referitoare la problema în cauză în funcție de ierarhie, „de jos în sus”: „poalele conului”, „mijlocul conului” și „vârful conului”.
Astfel, pentru a realiza o selecție corectă la „poalele conului” vom pune eseurile istorice, enciclopediile și atlasele istorice care cuprind istoria generală a perioadei cercetate a RS – UC – Teritoriului Subcarpatic, UT[13]. „Mijlocul conului” va fi reprezentat de cercetări renumite asupra istoriei RS (Transcarpatiei) consacrate special perioadei 1938-1945[14]. Cercetările problemei mai restrânse dedicate subiectului RS în perioada anilor 1938-1945, din perspectivă multilaterală, vor constitui „vârful conului”[15].
Demersul nostru științific este compus din introducere, patru capitole, concluzii și bibliografie. Primul capitol este consacrat cercetării evoluției politicii internaționale față de RS (Transcarpatia), în preajma Crizei de la München. În acest capitol se acordă atenție teritoriului, populației, simpatiilor pro-maghiare ale locuitorilor acestui ținut, realizărilor și erorilor politicii revizioniste a Ungariei, aspirațiilor diplomatice și nediplomatice ale Poloniei și atitudinii rutenilor americani față de problema autonomiei RS.
Al doilea capitol este dedicat clarificării interesului internațional față de RS (Transcarpatia), în contextul Crizei de la München, din vara – toamna anului 1938. Acest capitol scoate în evidență impactul direct al Conferinței marilor puteri și acordarea de către Praga a autonomiei RS, activitatea primului guvern autonom în frunte cu maghiarofilul Andrii Brodii, divizarea teritoriului și a populației RS conform Arbitrajului de la Viena, din 2 noiembrie 1938, și consecințele lui.
Problema UC în politica externă a celui de-al Treilea Reich, în perioada de la conducerea guvernului autonom al RS de către ucrainofilul Augustin Voloșin (26 octombrie 1938) și până la alegerile în Seimul UC (12 februarie 1939), este abordată în capitolul al treilea. Aici punem accentul pe motivarea nazistă a „teoriei Ucrainei Mari” (toamna anului 1938), instituirea regimului autoritar al UC pe fundalul încercărilor unei colaborări economice cu Berlinul, din noiembrie 1938 și până-n ianuarie 1939, instituirii unei dictaturi politice monopartide în preajma alegerilor în Seimul UC, în contextul aventurilor și provocărilor germane.
În fine, în ultimul capitol ne-am concentrat asupra RS (Transcarpatiei) anexate de Ungaria, în perioada din martie 1939 și până în octombrie 1944. Acest capitol prezintă analiza dimensiunii internaționale a conducerii administrației militare maghiare în Subcarpatia, în martie-iunie 1939, conducerii deosebite a comisariatului regent pe Teritoriul Subcarpatic, în perioada din iulie 1938 și până în octombrie 1944, planurilor lui E. Beneš față de RS și acordului Cremlinului la statul cehilor, slovacilor și ucrainenilor carpatici (toamna anului 1939-1942), formării scheletului unității militare cehoslovace pe teritoriul URSS format din refugiații subcarpatici (1942 – începutul anului 1943). De asemenea, vom aborda locul și rolul Subcarpatiei / Transcarpatiei în relațiile sovieto-cehoslovace, în contextul tratatului de alianță (12 decembrie 1943) și a acordului de alianță (8 mai 1944).
[1] Эрик Хобсбаум, Нации и национализм после 1780 года (Națiunile și naționalismul după anul 1780), Пер. с англ. А.А. Васильева, Издательство «АЛЕТЕЙЯ», Санкт-Петербург, 1998, с. 208.
[2] Г. Николсон, Как делалася мир в 1919 г. Cum s-a făcut lumea în anul 1919) б.м.и., с. 154. Citat după: Александр Сыч, Версальская система и послевоенное устройство в центральной и восточной Европе (Национальный аспект) (Sistemul de la Versailles și orânduirea postbelică în Europa Centrală și de Est (Aspectul național) in Stredoeurópske národy na križovatkách novodobých dejín 1848-1918, Zborník venovaný prof. PhDr Michalovi Danilákovi, CSc. k jeho 65. narodeninám, Zostavili: Peter Švorc a Ľubica Harbuľová, Prešov – Bratislava – Wien, 1999, s. 275.
[3] J. Fischer, The Sources of Nationalism in the Post-Communist Europe and Methods of Overcoming Them, in Polich Political Science, Lublun, Yearbook, 1995, XXV, pp. 58-59.
[4] Vasyl Markus, L’incorporation de L’Ukraine Subcarpathique a L’Ukraine Sovietique 1944-1945, Préface de M. André Pierre, Louvain, Centre Ukrainien d’etudes en Belgique, 1956, 147 p.; Василь Маркусь, Приєднання Закарпатської України до Радянської України, 1944-1945 (Alipirea Ucrainei Transcarpatice de Ucraina Sovietică, 1944-1945), Вступне слово: Андре Пєра, Друге вид., ІНТЕЛ, Київ, 1992, 111 с.
[5] František Némec, Vasyl Moudry, The Soviet Seizure of Subcarpathian Ruthenia, Toronto, Wm. B. Anderson, 1955, іх, 375 рр. (78 documents); Vasyl Markus, L’incorporation de L’Ukraine Subcarpathique a L’Ukraine Sovietique 1944-1945, Préface de M. André Pierre, Louvain, Centre Ukrainien d’etudes en Belgique, 1956, 147 p. (12 documents); Шляхом Жовтня. Визволення Радянською Армією Закарпатської України і возз’єднання її з Радянською Україною. Збірник документів. Том VI: VIII-1944 р. – І-1946 р. (Pe calea lui Octombrie. Eliberarea Ucrainei Transcarpatice de către Armata Sovietică și reunirea ei cu Ucraina Sovietică, Culegere de documente. Vol. VI: VIII-1944 – I-1946), Редакційна комісія: В.І. Бєлоусов (голова) та ін. Упорядник тому: Г.І. Сіяртова, Видавництво «Карпати», Ужгород, 1965, 445 с. (219 документів); Шляхом Жовтня. Визволення Радянською Армією Закарпатської України і возз’єднання її з Радянською Україною. Збірник документів. Том V: 1938 р. – 1944 р. (Pe calea lui Octombrie. Eliberarea Ucrainei Transcarpatice de către Armata Sovietică și reunirea ei cu Ucraina Sovietică, Culegere de documente. Vol. V: 1938 – 1944), Редакційна комісія: В.І. Бєлоусов (голова) та ін. Упорядник тому: Г.І. Сіяртова, Видавництво «Карпати», Ужгород, 1967, 519 с. (255 документів); Документы и материалы по истории советско-чехословацких отношений (Documente și materiale despre istoria relațiilor sovietico-cehoslovace), Том 4, Кн. 2, Москва, 1983, Док. № 241, с. 277; Док. № 250, сс. 287-288; Том 5, 1988, Док. № 46, сс. 78-79; Василь Маркусь, Приєднання Закарпатської України до Радянської України, 1944-1945 (Anexarea Ucrainei Transcarpatice la Ucraina Sovietică, 1944-1945), Вступне слово: Андре Пєра, Друге вид., ІНТЕЛ, Київ, 1992, сс. 92-100 (документи); Вікентій Шандор, Закарпаття, історично-правний нарис від ІХ ст. до 1920 (Transcarpatia, schiță istorico-juridică, din sec. IX până în 1920), Карпатський Союз, Інк., Нью-Йорк, 1992, сс. 218-220 (документ); Петро Стерчо, Карпато-Українська держава. До історії визвольної боротьби карпатських українців у 1919-1939 роках (Statul Carpato-Ucrainean. Din istoria luptei de eliberare a ucrainenilor carpatici, în anii 1919-1939), Репринтне видання, «За вільну Україну», Львів, 1994, сс. 224-255 (9 документів), Dokumenty o Podkarpatské Rusi, Uspořádal redaktor publikace Jaromír Hořec, in Podkarpatská Rus. Edice statí, reportáží, vzpomínek a dokumentů, 17. svazek, Společnost přátel Podkarpatské Rusi, Praha, 1997. 90 s.; Роман Офіцинський, Політичний розвиток Закарпаття у складі Угорщини (1939-1944) (Dezvoltarea politică a Transcarpatiei în componența Ungariei (1939-1944), Передм. В. Задорожного, Інститут історії України Національної Академії Наук України, Київ, 1997, сс. 213-222 (2 документи); československo-sovétské vztahy v diplomatických jednáních. 1939-1945, Dokumenty, Díl. 2. červenec 1943 – Brezen 1945, Praha, 1999, Dok. №№ 209-253, ss. 430-522; Возз’єднання. Збірник архівних документів і матеріалів (травень 1944 – січень 1946 рр.) про возз’єднання Закарпатської України з Радянською Україною (Reunirea. Culegere de documente și materiale de arhivă (mai 1944 – ianuarie 1946 рр.) despre reunirea Ucrainei Transcarpatice cu Ucraina Sovietică), Видавництво Закарпаття, Ужгород, 2000; В.В. Марьина, Закарпатская Украина (Подкарпатская Русь) в политике Бенеша и Сталина. 1939-1945 гг. Документальный очерк (Ucraina Transcarpatică (Rutenia Subcarpatică) în politica lui Beneš și a lui Stalin. 1939-1945. Schiță documentală), Новый хронограф, Москва, 2003, сс. 184-292 (69 документов); József Botlik, Közigazgatás és nemzetiségi politika Kárpátalján. I. Magyarok, ruszinok, csehek és ukránok, 1918–1945, Dimensiones Culturales et Urbariales Regni Hungariae, 7, Nyiregyháza, 2005, old. 389-454 (20 документів); József Botlik, Közigazgatás és nemzetiségi politika Kárpátalján. II. A Magyarországhoz történt visszatérés után, 1939–1945, Dimensiones Culturales et Urbariales Regni Hungariae, 9, Nyiregyháza, 2005, old. 292-334 (10 документів); Омелян Довганич, За глибоке вивчення джерельної бази та історіографії возз’єднання Закарпаття з Україною (Pentru studierea aprofundată a bazei de surse și a istoriografiei reunirii Transarpatiei cu Ucraina), in Возз’єднання Закарпаття з Україною (матеріали наукової конференції, присвяченої 60-ти річчю возз’єднання Закарпаття з Україною, Ужгород, 29 червня 2005 р.), Редколегія, Ужгород, 2006, сс. 34-47; Карпатська Україна (1938-1939). Збірник архівних документів і матеріалів (Ucraina carpatică (1938-1939). Culegere de documente și materiale de arhivă), Упорядники: М.В. Делеган, С.А. Вискварко, ВДВ «Карпати», Ужгород, 2009, 288 с.: іл. (120 документів); Карпатська Україна. Документи і матеріали. Хроніка подій. Персоналії: У двох томах. Том 1. Карпатська Україна. Документи і матеріали (Ucraina Carpatică. Documente și materiale. Cronica evenimentelor. Personalități: În două volume. Vol. 1. Ucraina Carpatică. Documente și materiale), Упорядники – О.Д. Довганич, О.М. Корсун, О.М. Пагіря, ВАТ «Видавництво «Закарпаття», Ужгород, 2009, 755 с.: іл. (372 документа); Карпатська Україна. Документи і матеріали. Хроніка подій. Персоналії: У двох томах. Том 2. Карпатська Україна. Хроніка подій. Персоналії (Ucraina Carpatică. Documente și materiale. Cronica evenimentelor. Personalități: În două volume. Vol. I1. Ucraina Carpatică. Cronica evenimentelor. Personalități), Упорядник – С.Д. Федака, ВАТ «Видавництво «Закарпаття», Ужгород, 2010, 776 с.: іл.; Ігор Мазурок, Правове становище Закарпаття у 1939-1944 рр. (Історико-правове дослідження) (Situația juridică a Transcarpatiei, în 1939-1944 (Cercetare istorico-juridică), Карпатська Вежа, Ужгород, 2010, сс. 160-305 (41 документ); Andrej Tóth – Lukáš Novotný – Michal Stehlík, Narodnostní menšiny v Československu 1918–1938. Od státu národního ke státu národnostnímu?, Univerzita Karlova v Praze, Vydavatelstvo TOCCA, 2012, ss. 630-636; Станіслав Аржевітін, Карпатська Україна: епоха в добі. Передумови утворення, доба незалежності, спогади і документи (Ucraina Carpatică: o epocă într-o zi și o noapte. Premizele instituirii, perioada independenței, memorii și documente), Видавництво «Тезис», Вінниця, 2013, 868 с.: іл.;Олександр Пагіря, Між війною та миром: відносини між ОУН і УПА та збройними силами Угорщини (1939–1945) (Între război și pace: relațiile dintre OUN și UPA cu puterile armate ale Ungariei (1939–1945), Видавництво «Літопис УПА», Торонто – Львів, 2014, сс. 325-480 (44 документа); Юрій Славік, Шлях до Аушвіцу: Голокост на Закарпатті (Calea spre Auschwitz: Holocaustul în Transcarpatia), Український інститут вивчення Голокосту «Ткума», 2017, сс. 124-152 (16 документів).
[6] Kárpátalja településeinek vallási adatai (1880–1941), Szerkesztette: dr. Kepecs József; Összeállitotta: Czibulko Zoltán; Főmunkatárs: dr. Dányi Dezső; Témavezető: dr. Klinger András, Központi statisztikai hivatal, Budapest, 2000; Закарпатські втікачі в СРСР: через табори ГУЛАГу і БУЗУЛУК до рідних Карпат. 1939–1949. Архівні документи і матеріали (Fugari din Transcarpatia în URSS: prin taberele HULAH și BUZULUK spre Carpații natali. 1939–1949. Documente și materiale de arhivă), Упорядники: О.М. Корсун, О.М. Пагіря, Карпати, Ужгород, 2011, 768 с.: іл.; Закарпатські угорці і німці: інтернування та депортацій ні процеси. 1944–19455 рр. Архівні документи і матеріали (Unguri și nemți transcarpatici: internarea și procesele de deportare. 1944–19455. Documente și materiale de arhivă), Упорядник – О.М. Корсун, Видавництво «Карпати», 2012, 780 с.: іл.
[7] Vezi notele 5 și 9.
[8] Edvard Beneš, Reč o problému Podkarparském a jeho vztahu k československé republice, Praha, 1934; передрук: Podkarpatsko a jeho vztah k československu (1996); передрук: Edvard Beneš a Podkarpatská Rus, Užhorod, 2006, 46 s.; Michael Winch, Republic for a day. An Eye–Witness Account of the Carpatho–Ukraine Incident, Robert Hale Limited, London, 1939, 287 p.; Бірчак Володимир, Карпатська Україна: Спомини й переживання (Ucraina Carpatică: Amintiri și suferințe), «Нація в поході», Прага, 1940, 91 с.; E. Táborský, Beneš and Stalin-Moscow 1943 and 1945, in Journal of Central European Affairs, Vol. 13, July 1953, pp. 154-181; Ladislav Karel Feierabent, Soumrak československé demokracie, Vzpomínky z londýnské vlády. Od jara 1944 po návrat do vlasti, Wachington, D.C., 1967, рp. 106-115; George F. Kennan, Memoirs 1925-1950, An Atlantic Montbly Press Book, Boston – Toronto, 1967, pp. 96-97, 100-101, 540-541 (583 p.); George F. Kennan, Memoirs 1925-1950, Volume II, An Atlantic Montbly Press Book, Boston – Toronto, 1972, pp. 97-99 (368 р.); Юліан Химинець, Закарпаття – земля української держави. Нотатки з історії Закарпаття (Transcarpatia – pământ al statului ucrainean. Notițe din istoria Transcarpatiei), Наук. ред. О.В. Мишанич, Видавництво «Карпати», Ужгород, 1991, 144 с.; Августин Волошин, Твори (Opere), Упоряд., передм., підг. текстів та приміт. Олекси Мишанича і Павла Чучки, «Ґражда», Ужгород, 1995, сс. 39-76 (Спомини), сс. 375-388 (Додатки). (447 с.: іл.); Крізь пекло ГУЛАГів (Документи, спогади, нариси) (Prin iadul HULAH (Documente, memorii, schițe), Ред. О. Довганич, передм. В. Приходька, Поличка «Карпатського краю», Ужгород, 1996, 185 с.; Вікентій Шандор, Спомини, Том І. Карпатська Україна 1938–1939 (Amintori, Vol. І. Ucraina Carpatică 1938–1939), МПП Ґражда, Ужгород, 1995, 388 с.: іл.; Дмитро Климпуш – головний командант «Карпатської Січі». Документи, спогади, статті, вірші (Dmytro Klympush – comandant principal al „Siciului Carpatic”. Documente, amintiri, articole, poezii), Упорядники О.Д. Довганич та М.І. Кухта, Поличка «Карпатського краю», Ужгород, 1997, 104 с.; Вікентій Шандор, Спомини, Том ІІ. Карпатська Україна 1939–1945 (Amintiri, Vol. ІІ. Ucraina Carpatică 1939–1945), МПП Ґражда, Ужгород, 2000, 245 с.: іл.; Степан Росоха, Спомини. Події та люди на моєму життєвому шляху (Amintiri. Evenimente și oameni în calea vieții mele), «Мистецька лінія», Торонто – Ужгород, 2001, 92 с.: іл.; Августин Волошин, Вибрані твори (Opere alese), Упоряд., вступ. стаття та прим. О.В. Мишанича, «Закарпаття», Ужгород, 2002, сс. 32-164 (Спомини, інтерв’ю, промови, публіцистика), сс. 476-499 (Додатки) (528 с., іл.); Василь Ґренджа-Донський, Щастя і горе Карпатської України: Щоденник. Мої спогади (Fericirea și necazul Ucrainei Carpatice: Jurnal. Amintirile mele), Упорядк. та примітки Д.М. Федаки; вст. ст. В.І. Ільницького, Д.М. Федаки, «Видавництво «Закарпаття», Ужгород, ВАТ 2002, 516 с., іл.; Володимир П. Стахів, Про українську зовнішню політику, ОУН, Карпатську Україну та політичні вбивства Кремля (Despre politica externă ucraineană, OUN, Ucraina Carpatică și asasinările politice ale Cremlinului), Гадяч, 2005, сс. 163-225; Юлій Бращайко, «Що я видів на Закарпаттю…»: Спогади („Ce-am văzut în Transcarpatia…”: Amintiri), передмова та упорядкування І. Ліхтей, Ю. Сідей, Поліграфцентр «Ліра», 2009, 64 с.: іл.; Степан Пап, Велика боротьба (Lupta mare), Передмова акад. Миколи Мушинки, Ґражда, Ужгород, 2015, 380 с.: іл.
[9] Василь Ґренджа-Донський, Я теж українець. Публіцистика (Și eu sunt ucrainean. Publicistică), Упорядкування, передмова, підготовка текстів В.І. Ільницького, ВАТ «Видавництво «Закарпраття», 2003, 520 с.: іл.; Русинськый дайджест 1939–1944, ІІІ/1. Кроника. Тексты з ужгородськых новинок «Нова Недħля» и «Карпатска Недħля» 1939-1941 гг., Матеріалы ушорив и спередслово написав Михаил Капраль, Вудала катедра украинськуй и русинськуй філології Нїредьгазькуй Высшуй Школы, Нїредьгаза, 2010, 250 с.; Русинськый дайджест 1939–1944, ІІІ/-. Кроника. Тексты з ужгородську новинкы «Недħля» 1941-44»» гг., Матеріалы ушорив и спередслово написав Михаил Капраль, Вудала катедра украинськуй и русинськуй філології Нїредьгазькуй Высшуй Школы, Нїредьгаза, 2011, 242 с.
[10] O cercetare istoriografică generală a istoriei Ruteniei Subcarpatice (Transcarpatiei), vezi: Paul R. Magocsi, An Historiographical Guid To Subcarpathian Rus`, in Austrian History Yearbook, Vol. IX-X, [Cambridge, Massachusetts], 1973-74, рp. 207-214, 232-256. (рр.. 201-265); Д.Д. Данилюк, Історіографія Закарпаття в новітній час (1917-1985) (Istoriografia Transcarpatiei în perioada contemporană (1917-1985), Вища школа, Львів, 1987, 130 с.; И.И. Поп, Историография истории русин и Подкарпатской Руси (Istoriografia istoriei rusinilor și a Ruteniei Subcaroatice), in Славяноведение, 2003, № 1, сc. 57-72; Historiography, in Encyclopedia of Rusyn History and Culture, Revised and Expanded Edition; Editors Paul Robert Magocsi and Ivan Pop, Toronto-Buffalo-Londоn, University of Toronto Press, 2005, рp. 169-185 (569 р.); Історіографія (Istoriografia), in Енциклопедія історії та культури карпатських русинів (Enciclopedia istoriei și culturii rutenilor carpatici), Укладачі: Павло Роберт Маґочій, Іван Поп, заг. ред. Павла Роберта Маґочія, пер. з англ. Надії Кушко, ред. укр. вид. Валерій Падяк, карти Павла Роберта Маґочія, вип. ред. Лариса Єльченко, Видавництво В. Падяка, Ужгород, 2010, сc. 258-284 (856 с.+ХХХІІ с.: іл.); Дмитро Поп, Мала історична енциклопедія Підкарпатської Русі (Scurtă enciclopedie istorică a Ruteniei Subcarpatice), Ужгород, 2015, cс. 146-182 (198 с.); Paul Robert Magocsi, Carpathian Rus’. A Historical Atlas, Distributed by the University of Toronto Press for the Chair of Ukrainian Studies University of Toronto, 2017, рр. 44-61 (Map 22-30) (80 p., 34 map.).
[11] Cf.: И.И. Поп, Историография истории русин и Подкарпатской Руси (Istoriografia istoriei rutenilor și a Ucrainei Subcarpatice), in Славяноведение, 2003, № 1, сc. 57-72.
[12] Наталя Яковенко, Вступ до історії.. (Introducere în istorie), сc. 317-318.
[13] Михайло Болдижар, Закарпаття між двома світовими війнами (Матеріали до історії суспільно-політичних відносин) (Transcarpatia între cele două războaie mondiale (Nateriale din istoria relațiilor social-politice), Ужгород, 1992, 159 с.; Павло Роберт Маґочій, Формування національної самосвідомості: Підкарпатська Русь (1848-1948) (Formarea conștiinței naționale: Rutenia Subcarpatică (1848-1948), Авторизов. пер. з англ., Поличка «Карпатського краю», Ужгород, 1994, сс. 51-163 (296 с.); Петро Стерчо, Карпато-Українська держава. До історії визвольної боротьби карпатських українців у 1919-1939 роках (Statul Carpato-Ucrainean. Din istoria luptei de apărarea a ucrainenilor carpatici, în 1919-1939), Репринтне видання, «За вільну Україну», Львів, 1994, 288 с.; Нариси історії Закарпаття, У трьох томах, Том ІІ (1918-1945) (Studii din istoria Transcarpatiei, În trei volume, Vol. ІІ (1918-1945), Відп. ред. і керів. авт. кол. проф. І. Гранчак, Закарпаття, Ужгород, 1995, 663 с.; Peter švorc, Zakliata krajna Podkarpatská Rus (1918–1946), Universum, Prešov, 1996, 127 s.; Михайло Болдижар, Закарпаття між двома світовими війнами (Матеріали до історії суспільно-політичних відносин), Частина 2 (Transcarpatia între cele dăuă războaie mondiale (Materiale din istoria relațiilor social-politice), Partea 2), Ужгород, 1996, 96 с.; Іван Поп, Homo totalitaricus? Історія Закарпаття: критичні роздуми, in Карпатський край. Історико-краєзнавчий журнал (Homo totalitaricus? Istoria Transcarpatiei: reflectări critice, in Ținutul Carpatic. Jurnal istorico-regional), Річник 6-й, № 5-7 (114), Травень-липень, Ужгород, 1996, сc. 4-22; József Botlik, Egestas Subcarpathica. Adalékok az Északkeleti-Felvidék és Kárpátalja XIX–XX. századi történetéhez, Hotodik sip alapitvány, Budapest, 2000, old. 143-289 (318 old.); József Botlik, Közigazgatás és nemzetiségi politika Kárpátalján. I. Magyarok, ruszinok, csehek és ukránok, 1918–1945, Dimensiones Culturales et Urbariales Regni Hungariae, 7, Nyiregyháza, 2005, 552 old.; Ivan Pop, Dĕjiny Podkarpatské Rusi v datech, Nakladatelství Libri, 2005, ss. 272-439 (534 s.); Д. Поп, І. Поп, Історія Підкарпатської Руси (Istoria Ruteniei Subcarpatice), Приватна друкарня Р. Повча, Ужгород, 2005, сc. 159-255 (264 с.); Андрей Пушкаш, Цивилизация или варварство: Закарпатье 1918-1945 (Civilizație sau barbarie: Transcarpatia 1918-1945), Институт славяноведения РАН, Европа, Москва, 2006, 557 c.; Закарпаття в етнополітичному вимірі (Transcarpatia în dimensiune etnopolitică), Редколег.: Левенець Ю. (голова), Панчук М., Войналович В., Категоренко В., Кочан Н., ІПіЕНД імені І.Ф. Кураса, Київ, 2008, cс. 233-377 (682 с.); Закарпаття 1919-2009 років: історія, політика, культура (україномовний варіант українсько-угорського видання) (Transcarpatia în anii 1919-2009: istoria, politica, cultura (varianta ucraineană a ediției în limba maghiară), Під ред. М. Вегеша, Ч. Фединець, [Редкол.: Ю. Остапець, Р. Офіцинський, Л. Сорко, М. Токар, С. Черничко, Відп. за вип. М. Токар], Поліграфцентр «Ліра», Ужгород, 2010, cс. 23-299 (716 с.); К.В. Шевченко, Славянская Атлантида. Карпатская Русь и русины в ХІХ – первой половине ХХ вв. (Atlantida Slavă. Rutenia Subcarpatică și rutenii în sec. ХІХ – prima jumătate a sec. ХХ), REGNUM, Моска, 2011, cс. 105-381 (413 с.); Иван Поп, Мала історія Русинув, Ужгород, 2012, сс. 84-174 (186 с.); Zsidók Kárpátalján. Történelem és örökség a dualizmus korától napjaing, Szerkesztette: Bényai Viktória, Fedinec Csilla, Komoróczy Szonja Ráhel, Aposztróf kiadó, Budapest, 2013, old. 229-275 (455 old.); Paul Robert Magocsi, Chrebtom k horám. Dejiny Karpatskej Rsi a karpatských Rusínov, UNIVERSUM-EU, Prešov, 2016, ss. 219-378 (593 s.).
[14] Роман Офіцинський, Політичний розвиток Закарпаття у складі Угорщини (1939-1944) (Dezvoltarea politică a Transcarpatiei în componența Ungariei (1939-1944), Передм. В. Задорожного, Інститут історії України Національної Академії Наук України, Київ, 1997, 244 с.; Закарпаття під Угорщиною. 1938-1944 рр. (Transcarpatia sub Ungaria. 1938-1944), Ред.: Василь Маркусь, Василь Худанич, Ґражда-Карпати, Нью-Йорк-Чікаґо-Ужгород, 1999, 232 с.; В.В. Марьина, Закарпатская Украина (Подкарпатская Русь) в политике Бенеша и Сталина. 1939-1945 гг. Документальный очерк (Ucraina Transcarpatică (Rutenia Subcarpatică) în politica lui Benes și Stalin. 1939-1945 гг. Schiță documentală), Новый хронограф, Москва, 2003, 303 с.; József Botlik, Közigazgatás és nemzetiségi politika Kárpátalján. II. A Magyarországhoz történt visszatérés után, 1939–1945, Dimensiones Culturales et Urbariales Regni Hungariae, 9, Nyiregyháza, 2005, 445 old.; Май Панчук, Закарпаття в умовах угорської окупації та Другої світової війни (етнополітичний аналіз). Угорська окупація краю, in Історичний журнал (Transcarpatia în condițiile de ocupație maghiară și a Celui de-al Doilea Război Mondial (analiză etnopolitică). Ocupația maghiară a ținutului, in Jurnal istoric), 2008, № 5, c. 82-99; Май Панчук, Закарпаття в умовах угорської окупації та Другої світової війни (етнополітичний аналіз). Рух опору, входження до складу СРСР, in Історичний журнал (Закарпаття в умовах угорської окупації та Другої світової війни (етнополітичний аналіз). Рух опору, входження до складу СРСР, in Історичний журнал), 2008, № 6, c. 44-60; Иван Поп, Подкарпатская Русь – Карпатська Україна – Kárpátaljai terület – Закарпатська Україна (1938-1945 гг.) (Rutenia Subcarpatică – Ucraina Carpatică – Kárpátaljai terület – Ucraina Transcarpatică (1938-1945), Ужгород, 2008, 104 с.; Ігор Мазурок, Правове становище Закарпаття у 1939-1944 рр. (Історико-правове дослідження) (Situația juridică din Transcarpatia în anii 1939-1944 (Cercetare istorico-juridică), Карпатська Вежа, Ужгород, 2010, 305 с.; László Brenzovics, Nemzetiségi politika a visszacsatolt Kárpatalján 1939-1944, Kárpátaljai Magyar Kulturális Szövetség, Ungvár, 2010, 204 old.; Підкарпатська Русь в роки Другої світової війни. Матеріали міжнародної наукової конференції 16-17 жовтня 2014 року (Rutenia Subcarpatică în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Materialele conferinței științifice internașionale, 16-17 octombrie 2014), Упорядники: В.І. Фенич, І.О. Шніцер, АУТДОР-ШАРК, Ужгород, 2015, 291 с.; Іван Поп – Дмитро Поп, Підкарпатська Русь в часи Другої світової війни (1939-1945) (Rutenia Subcarpatică în anii celui de-al Doilea Război Mondial (1939 – 1945), in http://prozak.info/mobile/IIstoriya/Pidkarpats-ka-Rus-v-chasi-Drugoyi-svitovoyi-vijni-1939-1945, Відвідування сайту: 16.12.2016 р.; Іван Гоменюк, Провісники Другої світової. Прикордонні конфлікти в Центрально-Східній Європі. Від розпаду імперії до Гляйвіцької провокації (Prevestitorii celui de-al Doilea Război Mondial. Conflicte transfrontaliere în Europe Centrală și de Est. De la destrămarea imperiului până la Provocarea din Gleiwiz), Книжковий клуб «Клуб сімейного дозвілля», Харків, 2017, сс. 259-336 (352 с.).
[15] F. Nemec, V. Moudry, The Soviet Seizure of Subcarpathian Ruthenia, Toronto, William B. Anderson, 1955, IX+375 p.; Vasyl Markus, L’incorporation de L’Ukraine Subcarpathique a L’Ukraine Sovietique 1944-1945, Préface de M. André Pierre, Louvain, Centre Ukrainien d’etudes en Belgique, 1956, 147 p.; Vincent Shandor, Annexation of Carpato-Ukraine to the Ukrainian SSR, in The Ukrainian Quarterly, Vol. XIII, № 3, New York, 1957, pp. 243-254; Walter Ullmann, Great Britain and cession of Transcarpathian Ruthenia, 1945, in East European Quarterly, XVII, No. 2, June 1983, p. 173-184; Маркусь, Приєднання Закарпатської України до Радянської України, 1944-1945 (Anexarea Ucrainei Transcarpatice la Ucraina Sovietică, 1944-1945), Вступне слово: Андре Пєра, Друге вид., ІНТЕЛ, Київ, 1992, 111 с.; М.І. Россовська, Й. Сталін, Е. Бенеш і Закарпаття восени 1944 р. (I. Stalin, E. Benes și Transcarpatia în toamna anului 1944), in Carpatica-Карпатика. Актуальні питання історії, історіографії і культури країн Центральної і Південно-Східної Європи, Випуск 2, Редколегія, Ужгород, 1993, с. 210-222; І.М. Гранчак – І.І. Поп, Закарпаття в чехословацько-радянських відносинах періоду Другої світової війни (Transcarpatia în relațiile cehoslovaco-sovietice, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial), in Carpatica-Карпатика. Актуальні питання історії, історіографії і культури країн Центральної і Південно-Східної Європи, Випуск 2, Редколегія, Ужгород, 1993, с. 223-236; Микола Вегеш, Карпатська Україна (1938–1939) (Соціально-економічний і політичний розвиток) (Ucraina Carpatică (1938–1939) (Dezvoltarea social-economică și politică), УВВК «Патент», Ужгород, 1993, 136 с.; Іван Лисяк-Рудницький, Карпатська Україна: народ у пошуках своєї ідентичності (Ucraina Carpatică: poporul în căutarea identității sale), in І. Лисяк-Рудницький, Історичні есе, В 2 т., Том 1, Пер. з англ. М. Бадік, У. Гавришків, Я. Грицака, А. Дещиці, Г. Киван, Е. Панкеєвої, Основи, Київ, 1994, сс. 451-470; Дмитро Злепко, Українське питання у 1938–1939 роках і Третій Райх (Problema ucraineană în anii 1938–1939 și al Treilea Reich), in Записки наукового товариства імені Шевченка, Том CCXXVIII: Праці Історично-філософської секції, Львів, 1994, сс. 249-308; Ivan Pop, Problém Podkarpatské Rusi v Benešové zahraničné politické koncepci za druhé svétové války, in Velké déjiny, malý národ, Ed. Frank Boldt, Praha, 1995, s. 191-202; Іван Поп, Режисери і статисти. «Возз’єднання Закарпаття з Радянською Україною» в дзеркалі московських документів 1944–1945 рр. (Regizorii și statiștii. „Reunirea Transcarpatiei cu Ucraina Sovietică” în documentele moscovite din anii 1944 – 1945) in Карпатський край. Історико-краєзнавчий журнал, Річник 5-й, № 1-4 (110), Ужгород, 1995, сc. 68-72; Іван Поп, Як нас віддавали, або троянди для прислужників Мезліса. Прага 1945 року: урядові і парламентські дискусії довкола питання про передачу Закарпаття СРСР (Cum ne-au transmis, sau Trandafiri pentru servitorii lui Mezlis. Praga anului 194ranscarpatiei URSS), in Карпатський край. Історико-краєзнавчий журнал, Річник 5-й, № 5-8 (111), Ужгород, 1995, сc. 82-88; М.П. Макара, Закарпатська Україна: шлях до возз’єднання, досвід розвитку (жовтень 1944 – січень 1946 рр.) (Ucraina Transcarpatică: calea spre reunire, experiența de dezvoltare (octombrie 1944 – ianuarie 1946). Ужгород: «Патент», 1995, 108 с.; Микола Олашин, Возз’єднання Закарпаття з УРСР (листопада 1944 – червень 1945 рр.) в публікаціях документів та літературі (Reunirea Transcarpatiei cu RSSU (noiembrie 1944 – iunie 1945) în documente și literatură), іn Закарпатська Україна 1945 рік. Матеріали наукової конференції, присвяченої 50-річчю перемоги над фашизмом та 50-річчю возз’єднання Закарпаття з Україною (Ужгород, 26 травня 1995 р.), Упорядники Володимир Задорожний та Роман Офіцинський, Виробничо-видавничий комбінат «Патент», 1995, сс. 92-98; М. Вегеш – О. Богів, Міжнародне становище Карпатської України (1938–1939 рр.) (Situația internațională a Ucrainei Carpatice (1938–1939), Ужгород, 1997, 136 с.; Karel Richter, Podkarpatští rusíni v boji za cvobodu, Praha, 1997, 117 s.; М.М. Вегеш – В.І. Гирия – І.Ф. Король, Угорська іредента на Закарпатті між двома світовими війнами (1918–1939 рр.) (Iredenta maghiară în Transcarpatia între cele două războaie mondiale (1918–1939), ТОВ «Колір прінт», Ужгород, 1998, 129 с.; Л.В. Горват, Соціально-економічний, політичний і культурний розвиток українців Мараморощини (Румунія) в 1918–1945 рр. (Dezvoltarea social economică, politică și culturală a ucrainenilor din Maramureș (România)în anii 1918–1945), Ужгород, 1998, 171 с.; М.М. Вегеш, Історичні монографії та дослідження, Том 1. Закарпаття в контексті центральноєвропейської політичної кризи напередодні Другої світової війни (Monografii și cercetări istorice, Vol. 1. Transcarpatia în contextul crizei din Europa Centrală și de Est, în preajma celui de-al Doilea Război Mondial), Колір Прінт, Київ – Ужгород, 1998, 380 с.; Закарпаття в складі Чехословаччини. Проблеми відродження і національного розвитку. Доповіді наукового семінару, присвяченого 80-ій річниці утворення Чехословаччини (Ужгород, 28 жовтня 1998 р.) (Transcarpatia în componența Cehoslovaciei. Probleme de renaștere și dezvoltare națională. Cominucările seminarului științific cu prilejul aniversării a 80 de ani de la înființarea Cehoslovaciei (Ujhorod, 28 octombrie 1998), Редколег.; відповід. ред. І. Гранчак, ВАТ «Патент», Ужгород, 1999, 252 с.; Vznik ČSR 1918 a Podkarpatská Rus (Sborník z mezinárodní konference v Praze), Uspořádal Miroslav Balcar, Vydala Společnost přatel Podkarpatské Rusi, Praha, 1999, 142 s.; Михайло Болдижар – Олександр Грін, Закарпатська Україна: державно-правовий статус і діяльність (кінець 1944 р. – початок 1946 р.) (Ucraina Transcarpatică: statutul statal juridic (sfârșitul anului 1944 – încaputul anului 1946), Полична «Карпатського краю», Ужгород, 1999, 104 с.; Zakarpatská Ukrajina v rámci Československa (1919–1939). Zborník materiálov zo 6. vedeckej karpatistickej konferencie (Prešov 2.-4. 9. 1998), Zostavovateľ akad. Mikulíš Mušinka, Filozofická fakulta Prešovskej univerzity, Prešov, 2000, 317 s.; В.В. Марьина, К событиям в Подкарпатской Руси (Закарпатской Украине) осенью 1944 – зимой 1945 года (Despre evenimentele din Rutenia Subcarpatică (Ucraina Transcarpatică) în toamna anului 1944 – iarna anului 1945), in Словяноведение, 2001, № 3, с. 27-48; К.В. Шевченко, Русинский вопрос в межвоенной Чехословакии (Problema ruteană în Cehoslovacia interbelică), in Славяноведение, 2003, № 3, сс. 3-17; Kárpátalja 1938–1941. Magyar és ukrán, Szerkesztette: Fedinec Csilla, REGIO, Budapest, 2004, 277 old.; А.И. Пушкаш, Судьбы Закарпатского региона между двумя мировыми войнами (Sorțile ținutului Transcarpatic între cele două războaie mondiale), in Регионы и границы Украины в исторической ретроспективе, Ответ. ред. Л.Е. Горизонтов, Институт славяноведения РАН, Москва, 2005, сс. 238-274.; Омелян Довганич, За глибоке вивчення джерельної бази та історіографії возз’єднання Закарпаття з Україною (Pentru studierea aprofundată a bazei de surse și a istoriografiei reunirii Transcarpatiei cu Ucraina), in Возз’єднання Закарпаття з Україною (матеріали наукової конференції, присвяченої 60-ти річчю возз’єднання Закарпаття з Україною, Ужгород, 29 червня 2005 р.), Редколегія, Ужгород, 2006, сс. 34-47; Іван Мищак, Закарпаття напередодні Другої світової війни у працях сучасних українських істориків (Transcarpatia în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, în lucrările istoricilor ucraineni contemporani), in Історігорафічні дослідження в Україні, Випуск 19, Гол. ред. колег. В.А. Смолій; відп. ред. О.А. Удод, Інститут історії України НАН України, 2008, сс. 410-421; Наталія Василина, Карпатська Україна в міжнародних відносинах напередодні Другої світової війни. Нове бачення подій. Монографія (Ucraina Carpatică în relațiile internaționale, în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. O nouă viziune a evenimentelor. Monografie), ВДВ «Карпати», Ужгород, 2008, 224 с.; Марія Мандрик, Карпатський геополітичний чинник 1938–1939 рр. в системі міжнародної дипломатії (Factorul geopolitic carpatic în anii 1938–1939 în sistemul diplomației internaționale), in З архівів ВУЧК-ГПУ-НКВД-КГБ. Науковий і документальний журнал, № 2 (33), Київ, 2009, сс. 22-85; Zborník prispevkov z medzinárodnej vedeckej konferencie venovanej 70-výročiu vyhlásenia štátu Karpatská Ukrajina v Prešove 5. marca 2009, Zostavitel Michál Román, Prešov – Uzhorod, 2010, 359 s.; Іван Мищак, Возз’єднання Закарпаття з Радянською Україною: сучасна історіографія (Reunirea Transcarpatiei cu Ucraina Sovietică: istiografia contemporană), in Історіографічні дослідження в Україні, Випуск 20: «Історіографічним дослідженням» – 40 років! (1968-2008), Київ, 2010, сс. 455-474; Йешаягу А. Елинек, Карпатская диаспора: Евреи Подкарпатской Руси и Мукачева (1848–1948) (Diaspora Carapatică: Evreii din Rutenia Subcarpatică și din Muncaci (1848–1948), Пер. с англ. М. Егорченко, С. Гурбича, Э. Гринберга, при участии С. Беленького, О. Клименко; фотоматериалы и карты П. Р. Магочия; ред. рус. текста В. Падяк, Изд-во В. Падяка, Ужгород, 2010, сс. 291-398; В.В. Марьина, Карпатская Украина в контексте европейской политики 1939-1941 гг. (Ucraina Carpatică în contextul politicii europene din anii 1939-1941), in Науковий вісник Ужгородського університету, серія: Історія, Випуск 27, Видавництво Ужгородського національного університету «Говерла», 2011, сс. 127-135; Andrej Tóth – Lukáš Novotný – Michal Stehlík, Narodnostní menšiny v Československu 1918–1938. Od státu národního ke státu národnostnímu?, Univerzita Karlova v Praze, Vydavatelstvo TOCCA, 2012, ss. 128-176; Даріуш Домбровський, Польща і Закарпаття: 1938–1939 (Polonia și Transcarpatia: 1938–1939), Темпора, Київ, 2012, 392 с.; Národné rady v regióné Karpát na sklonku druhej svetovej vojny, Zostavovatelia: Marián Gajdoš, Stanislav Konečný, Michal Šmigeľ, Vydavateľ a tlač Spolok Slovákov v Poľsku, Krakov, 2013, 240 s.; Jiri Plachý – Ivo Pejčoch – Prokop Tomek, Občané Podkarpatské Rusi v boji za svobodu Ceskoslovenska 1938-1945, Vojenský historický ústav, Praha, 2014, 12 s.; Іржі Плахи – Іво Пейчох – Прокоп Томек, Громадяни Підкарпатської Русі в боротьбі за свободу Чехословаччини 1938-1945, Інститут військової історії, Прага, 2014, 12 c.; Kárpáti Ukrajna: Vereckétől Husztig. Egy konfliktustörténet nemzeti olvasatai, Szerkesztette: Fedinec Csilla, Kalligram Kiadó, Pozsony, 2014, 378 old.; Migračné procesy Slovenska (1918–1948), Michal Šmigeľ, Pavol Tišliar a kol., BELIANUM, Banská Bystrica, 2014, 624 s.; Олександр Пагіря, Між війною та миром: відносини між ОУН і УПА та збройними силами Угорщини (1939–1945) (Între război și pace: relațiile dintre OUN și UPA și puterile armate din Ungaria (1939–1945), Видавництво «Літопис УПА», Торонто – Львів, 2014, 563 с.; Milan Hauner, Podkarpatská Rus (PR) v zahraničné-politické koncepci prez. Beneše, 1938-1945, in Підкарпатська Русь в роки Другої світової війни. Матеріали міжнародної наукової конференції 16-17 жовтня 2014 року, Упорядники: В.І. Фенич, І.О. Шніцер, АУТДОР-ШАРК, Ужгород, 2015, с. 161-180; Ігор Шніцер, Проблема Підкарпатської Русі (Закарпаття) у чехословацько-радянських відносинах в роки Другої світової війни (Problema Ruteniei Subcarpatice (Transcarpatia) în relațiile cehoslovaco-sovietice în anii celui de-al Doilea Război Mondial), in Підкарпатська Русь в роки Другої світової війни. Матеріали міжнародної наукової конференції 16-17 жовтня 2014 року, Упорядники: В.І. Фенич, І.О. Шніцер, АУТДОР-ШАРК, Ужгород, 2015, с. 214-228; Michał Jarnecki – Piotr Kołakowski, «Ukraiński Piemont». Ruś Zakarpacka w okresie autonomii 1938–1939, Oficyna Wydawnicza RYTM, Warszawa, 2017, 379 s.
