Descriere
Lucrarea îşi propune o analiză istorică a premiselor epistemologice şi metodologice ale arheologiei preistorice din România, structurarea şi instituţionalizarea câmpului său tematic. Sunt avute în vedere aspectele micro-sociologice ale comunităţii disciplinare şi evoluţia acestora în cadrul contextelor sociale şi politice schimbătoare din România secolelor XIX si XX. Demersul este completat de o critică a paradigmei dominante, cultural-istorice, acuzată de empirism naiv, formalizare naturalistă a studiului şi de simplificare abuzivă a complexităţii vieţii comunităţilor preistorice. Obiectivul lucrării este completat de o succintă actualizare teoretica a rigorilor cercetării preistorice, pe baza progreselor înregistrate de gândirea teoretica în arheologia occidentala, în special nord-americană şi britanică. Demersul este încheiat prin propunerea unei noi grile conceptuale şi a unei topici mai complexe de cercetare pentru arheologia preistorică din România.
