Descriere
Analizând personalități de la Ion Antonescu la Angela Davis și de la Jane Fonda la Mao Zedong și George Orwell, Călin Hentea înfățișează diferitele fațete ale propagandei. El înțelege propaganda în cel mai larg sens – nu neapărat purtând o conotație negativă referitoare la informații false sau distorsionate, ci în sensul că propaganda reprezintă răspândirea de informații sau idei în sprijinul unei cauze, fie aceasta una justă sau nu.
Călin Hentea ne invită să luăm în considerare cum vedem și înțelegem aceste personaje astăzi, în comparație cu modul în care aceleași personaje erau percepute de contemporanii lor. Au rezistat oare în timp aceste imagini sau noi, cititorii de astăzi ne-am schimbat percepțiile despre aceștia ?
Dennis Deletant
Un dicționar despre puterea imaginii (Denis Deletant)
Un dicționar despre puterea imaginii (Denis Deletant)
Analizând personalități de la Ion Antonescu la Angela Davis și de la Jane Fonda la Mao Zedong și George Orwell, Călin Hentea înfățișează diferitele fațete ale propagandei. El înțelege propaganda în cel mai larg sens – nu neapărat purtând o conotație negativă referitoare la informații false sau distorsionate, ci în sensul că propaganda reprezintă răspândirea de informații sau idei în sprijinul unei cauze, fie aceasta una justă sau nu.
De asemenea, această carte se referă la imagine, la cum se construiește imaginea publică a un personaj și la cât de îndreptățiți suntem să numim aceasta drept propagandă. Imaginea noastră este modul în care alții ne văd pe noi. Oamenii își formează rapid o imagine despre noi după modul în care ne îmbrăcăm, ne plimbăm, vorbim, după cum trăim și muncim. Imaginea reprezintă ceea ce oamenii gândesc și simt, în mod conștient sau subconștient, referitor la o persoană. Crearea acestei imagini este o formă de propagandă și ea este crucială pentru succesul transmiterii unui mesaj. Călin Hentea ne invită să luăm în considerare cum vedem și înțelegem aceste personaje astăzi, în comparație cu modul în care aceleași personaje erau percepute de contemporanii lor. Au rezistat oare în timp aceste imagini sau noi, cititorii de astăzi ne-am schimbat percepțiile despre aceștia ?
Avem în față un demers îndrăzneț și oportun, dat fiind mitologia care a acoperit o serie de personalități, cum este, de exemplu, cea a lui Ion Antonescu. Astfel, Călin Hentea ne oferă o perspectivă originală și fascinantă asupra metodelor propagandistice folosite de Antonescu, pe care-l tratează cu grijă. Toți istoricii români au recunoscut devotamentul lui Antonescu pentru România, iar apelativul de ”patriot” este cel mai des folosit pentru a-l descrie. O altă calitate atribuită lui Antonescu este simțul ”onoarei”, pe care foarte puțini i l-ar putea contesta. Acest simț al onoarei l-a făcut însă rigid și inflexibil. România sub Antonescu a fost antrenată în război doar pe baza cuvântului de onoare dat lui Hitler, și ar fi rămas în război – așa cu reiese din ultima convorbire a lui Antonescu cu Regele Mihai I pe 23 august 1944 – atâta timp cât onoarea i-ar fi cerut-o.
Călin Hentea ne reamintește că istoria înseamnă un proces continuu de reflecție, de reluare și revizuire a trecutului. Istoria, în sensul larg al conceptului, este revizuibilă. Personaje și evenimente sunt evaluate și re-evaluate permanent. Tocmai aceasta încearcă autorul să ne arate. Astfel, ”istoria” are două înțelesuri distincte, pe care publicul și un număr însemnat de istorici continuă să le confunde. Primul se referă la ceea ce s-a întâmplat în fapt. Celălalt se referă la discursul despre trecut, iar acest discurs despre trecut poate fi distorsionat de propagandă. În acest sens, Călin Hentea ne oferă, de exemplu, o incisivă lectură asupra săptămânalelor spectacole de televiziune ale ”Cenaclului Flacăra”, condus de poetul Adrian Păunescu, cu sublinierile viguroase puse de acesta pe o formă alternativă de cultură, conținând puternice accente patriotice.
Istoria și rolul acesteia nu este scrisă doar de istorici. Așa cum demonstra Lucian Boia, istoria reprezintă o expresie specială a conștiinței fiecărei comunități sau grup social. Fiecare participă, într-un fel sau altul, la elaborarea și permanenta adaptare a conștiinței istorice colective. Biserica, armata, liderii politici, literatura, presa scrisă, radioul, televiziunea sau cinema-ul înseamnă tot atâtea izvoare istorice care își lasă amprenta – uneori într-o manieră contradictorie – asupra conștiinței istorice. Imaginea formează o parte integrală a acestei amprente. Amprentarea se produce atunci când mintea noastră recunoaște puterea acestei noi imagini.
Iar puterea imaginii este explicată în acest dicționar.
Dennis Deletant
Washington, octombrie 2015
Povești despre oamenii propagandei (Călin Hentea)
Povești despre oamenii propagandei (Călin Hentea)
Poveștile adevărate, iar nu romanțate, ale vieților personajelor din cuprinsul acestui volum (structurat ca un dicționar biografic), pun în evidență, prin faptele sau vorbele acestora, fie opțiunile politice mărturisite și susținute la un moment dat, fie contribuțiile lor teoretice la studiul și istoria propagandei. În mod firesc, nu puține dintre personalitățile alese pentru a fi înfățișate au fost oameni politici, care au influențat la un moment dat viața noastră în bine sau în rău. Alături de aceștia, i-am înfățișat și pe câțiva remarcabili artiști sau creatori din diverse domenii (actori, scriitori, regizori, pictori, sculptori, muzicieni) care au fost atinși, într-un fel sau altul, de fiorii propagandei. Această alăturare nu trebuie să surprindă sau să irite pe nimeni, pentru că este doar o expresie a complexității fenomenului propagandistic de-a lungul timpului.
Inevitabil, o foarte mare parte din personajele acestui volum au fost afectate, pe timpul vieții lor, iar uneori și ulterior, de cultul personalității. Prin cultul personalităţii înțeleg totalitatea acelor acţiuni de propagandă desfăşurate prin forţa şi autoritatea instituţiilor unui stat totalitar pentru venerarea până la sacralizare a conducătorului statului pe timpul vieţii sale, pentru influențarea gândirii și simțirii cetățenilor respectivi în direcția susținerii puterii liderului în cauză. Deși am putea vorbi, în persoana lui Napoleon, despre un important precursor al instituției cultului personalității, termenul ca tare a apărut abia în secolul XX, în legătură cu propaganda desfăşurată de unii dictatori pentru a-şi impune controlul total asupra societăţii şi instituţiilor din cadrul unui regim totalitar. Acesta este sensul în care mă voi folosi de acest concept în a descrie eroii acestei cărți. Probabil că ar fi meritat o atenție specială și acele „locomotive de partid” dâmbovițene, în final rămase fără aburi la cazan, care se vor lideri de opinie, dar nu prea sunt, în pofida amplitudinii zgomotului produs la un moment dat, dar dosarul lor încă nu a fost închis și mai sunt multe de aflat. Nici despre Vladimir Putin, căruia i-au fost dedicate o sumedenie de volume privind „adevărata” lui viață (secretă, desigur) sau despre alți lideri politici contemporani (Ion Iliescu și Traian Băsescu, alături de George W. Bush figurând în fruntea listei) ce s-au făcut remarcați în arena internațională nu se știe încă suficient de mult pentru a putea fi evaluați, fie doar din punct de vedere propagandistic. Relevante surprize biografice sunt posibile în oricare dintre aceste cazuri.
A oculta cu o falsă pudoare acele unghere biografice umbrite, susceptibile a macula o operă culturală remarcabilă sau o carieră politică onorabilă înseamnă fie a face o propagandă păguboasă, fie a amăgi inutil cititorul. De aceea, nu am căutat nod în papură în biografiile acestor oameni ai propagandei, astfel încât să rezulte o demitizare a acestora. Așa cum se poate vorbi despre o propagandă pozitivă, cu efecte benefice asupra oamenilor (de exemplu, propaganda pentru pace) există și propagandă ticăloasă, desfășurată de cei puțini pentru sine și împotriva intereselor celor mulți asupra cărora ea este desfășurată. În consecință putem spune că există în această carte oameni ai propagandei de bine (John Lennon sau Jane Fonda), care se disting limpede de personalitățile malefice a căror listă este, din nefericire, prea lungă. Tot așa, i-am inclus printre oamenii propagandei pe teoreticienii acesteia (nu pe toți), ci pe cei considerați (subiectiv, desigur) a avea o contribuție majoră (Ellul, Taylor, Bernays).
Pe toți aceștia, buni sau răi, am încercat să-i înțeleg pentru ceea ce au făcut la un moment dat, chiar dacă ulterior unii și-au regretat sau nu rătăcirile. Textul rezervat fiecărui personaj l-am structurat în repere biografice semnificative din punctul de vedere al opțiunii propagandistice a respectivului. Urmează apoi implicarea sau descrierea contribuțiilor fiecăruia la propagandă, pentru ca în final portretul să fie încadrat cu evaluări personale sau ale unor terți, îndeobște postume. La fel ca în celelalte volume ale mele, m-am străduit să completez informația scrisă printr-una vizuală, în acord cu personalitatea celui în cauză. De aceea, am folosit toate portretele de pe bancnote drept mărturie a cultului consacrat individului, la fel cum monedele antice sunt, de la Iulius Cezar încoace dovada puterii și influenței acelor oameni înghițiți practic de propria lor propagandă. Apoi, alături de iconografia de epocă aflată în colecția proprie, am recurs și la portretele post-mortem semnate de artiști plastici contemporani, ale căror lucrări consider că exprimă multe nuanțe nespuse din caracterul personajului în cauză.
Toți cei portretizați în cuprinsul volumului fie nu mai sunt în viață, sau, dacă sunt, contribuția lor majoră la propaganda politică nu mai poate fi sensibil schimbată. Pe de altă parte, sunt perfect conștient că nu am putut fi nici întru totul neutru și echilibrat, și nici exhaustiv. Asumat polemice și în spirit pamfletar sunt și etichetele lipite la începutul fiecărui nume. În consecință, atât povestea fiecăruia dintre oamenii propagandei, cât și întreaga listă poate fi mult îmbunătățită, nuanțată și completată. În fond, nu este decât o chestiune de timp și de perspectivă….
Le mulțumesc încă o dată artiștilor vizuali Marilena Murariu, Vlad Ardeleanu și Valeriu Mladin pentru generoasa, subtila și totodată pertinenta lor contribuție plastică la portretul atâtor oameni ai propagandei.
Călin Hentea
Nu există recenzii până acum.