Descriere

Pe toată perioada de existență a regimului comunist Securitatea a fost principala instituție de forță din stat, astfel încât, atât pentru Gheorghiu-Dej, cât și pentru Nicolae Ceaușescu, cei doi lideri politici care au condus partidul-unic, a fost de maximă importanță deținerea controlului politic integral asupra instituției, nu doarla vârf, ci și la nivelurile superioareși teritoriale de conducere, din dorința de a avea la îndemână un instrument represiv cu ajutorul căruia să păstreze și să exercite puterea politică pe care au obținut-o. Tocmai de aceea, ambii conducători ai partidului au intervenit în politica de cadre a Securității atât pentru a-i îndepărta pe acei angajați superiori care potențial puteau să fie fideli altor lideri ai partidului (mai exact Ana Pauker și Teohari Georgescu pentru Gheorghiu-Dej, respectiv Alexandru Drăghici pentru Ceaușescu), cât mai ales pentru a instala în funcțiile de conducere centrale, dar și regionale, lideri sau activiști superiori de partid de încredere sau pentru a promova de jos ofițeri carieriști, care astfel le deveneau obedienți.

Eficacitatea oricăror servicii de informații este dată de valoarea cadrelor, atât a celor de conducere, cât și a celor de execuție. Pentru puterea politică de tip comunist instalată în România în 1945, Securitatea avea nu doar un simplu rol informativ, ci și un pronunțat caracter represiv, fiind principala instituție prin care se asigura controlul societății și implicit menținerea P.C.R. la putere. Pe parcursul celor 45 de ani de regim comunist, metodele de acțiune a Securității au cunoscut schimbări semnificative, în funcție de modificările politicii interne a partidului, de situația externă și desigur de dinamica situației informativ-operative. Toate acestea s-au reflectat și asupra profilului angajaților Securității, care trebuia să se plieze pe noile necesități ale instituției. Tocmai de aceea, politica de cadre a acestei structuri a avut câteva caracteristici aparte față de cele ale serviciilor de informații din statele democratice. O problemă avută însă continuu în vedere a fost aceea a profesionalizării ofițerilor și subofițerilor, a căror eficacitate în acțiune a crescut în timp.

Liviu Pleșa