Descriere
Paradoxal, dar dintre marile puteri care au controlat de-a lungul timpului în vreun fel sau altul spaţiul politic românesc cu Turcia s-au stabilit cele mai bune relaţii după ceea ce s-a numit Marele Război. Şi ele au avut ca plecare decizia guvernului român de a nu se angaja, deşi i se ceruse acest lucru, în războiul greco-turc, alături de greci. Răspunsul pe care l-a dat atunci premierul român, Ionel Brătianu, omologului său de la Whitehall, George Lloyd, reprezintă o lecţie de diplomaţie care ar fi trebuit să fie învăţată de unii care au gestionat destinele acestui neam în ultimul timp. Atunci când s-a cerut intervenţia unui corp expediţionar român pentru a nu permite „turcilor să traverseze Strâmtorile!”, Ionel Brătianu a răspuns: „bucuros, dar nu avem nave! Dacă guvernul Majestăţii Sale ni le poate împrumuta, desigur vom trimite trupe!” Se pare însă că şi britanicilor le lipseau acele nave.
Această decizie a netezit calea spre reluarea relaţiilor diplomatice dintre cele două state care aveau interese comune, dar şi unele vai! atât de divergente. După stabilirea legătu-rilor diplomatice, România şi Turcia au acţionat pentru crearea unui climat de securitate în zona Balcanilor.
Prof. univ. dr. Mihai Retegan
În studiul relaţiilor internaţionale ale secolului XX, relaţiile României cu Turcia în deceniile III şi IV, cât şi colaborarea acestora în Balcani vin să detalieze şi să completeze, o parte din istoria celor două ţări. Studiul de faţă îşi propune să completeze ceea ce s-a scris despre această temă, având în vedere şi caracteristicile de ordin mental şi religios. Un alt punct de vedere ar fi reprezentat şi de entuziasmul, prin care Kemal Ataturk şi colaboratorii săi apropiaţi, au dezvoltat eforturi susţinute pentru a face din Turcia o republică democrată, suverană şi independentă. Un alt subiect de analiză l-a reprezentat identitatea naţională pe care fondatorii republicii au încercat să o impună. Perioada 1923 – 1940, este una plină de evenimente: apariţia Republicii, stabilirea de relaţii cu state din întreaga lume, Lausanne, dezvoltarea relaţiilor cu Uniunea Sovietică, dezvoltarea relaţiilor cu statele care nu promovau o politică revizionistă, astfel apare alianţa regională cu caracter defensiv, Înţelegerea Balcanică, în care statele membre ale acesteia, Grecia, Iugoslavia, România şi Turcia au căutat prin eforturi susţinute în cadrul Alianţei sau prin relaţiile avute cu statele prietene căile prin care să se garanteze hotărârile Tratatelor de Pace de la Paris din 1919 – 1920, Montreux, cât şi eforturile susţinute de a împiedica declanşarea războiului în spaţiul sud-est european.
dr. Ionuț Cojocaru
