Introducere
Istoria secolului XX reprezintă o perioadă extrem de atractivă pentru cei care sunt interesați de diversele aspecte și subiecte încă inedite, neelucidate ori controversate. Subiectul acestei lucrări face parte din categoria istoriei instituțiilor fundamentale ale țării și anume Structurile de informații, ordine publică și siguranță națională în Moldova Vechiului Regat în perioada 1918-1940, avându-le în vedere doar pe cele din cadrul Ministerului de Interne. Lucrarea își propune să realizeze un istoric al acestor instituții importante din cadrul sistemului național de ordine publică și siguranță națională, având ca centru de greutate perioada interbelică. Acest interval cronologic merită să fie cunoscut, fiind o perioadă profund marcată de evenimente importante care au determinat chiar cursul istoriei României. De asemenea, o serie de evenimente și-au pus amprenta și asupra evoluției acestor instituții, a modului de organizare, a activității, atât a structurilor de informații din cadrul Direcției Poliției și Siguranței Generale cum ar fi Brigăzile de Siguranță, cât și asupra celorlaltor unități de ordine publică și siguranță națională (inspectoratele teritoriale de poliție și jandarmerie) din zona Moldovei Vechiului Regat, coordonate de Ministerul de Interne. Alte aspecte importante sunt misiunile pe care aceste instituții le aveau de îndeplinit în plan informativ-operativ și pe linie de ordine publică, evidențiind statutul lor în cadrul sistemului național de apărare, pregătirea profesională, dar și modul în care aceste structuri îndeplineau misiunile încredințate.
Dacă istoriografia românească ne semnalează apariția unor lucrări relativ numeroase privind istoria Ministerului de Interne pentru anumite perioade, extrem de puține sunt lucrările și studiile privind organizarea și activitatea structurilor de informații, ordine publică și siguranță națională în perioada 1918-1940, pentru regiunea Moldovei Vechiului Regat. Pentru o foarte bună încadrare din punct de vedere istoric am consultat Tratatul de Istoria Românilor, volumele VII și VIII și alte lucrări ale unor autori, printre care Keith Hitchins[1], Mihai Bărbulescu[2], Gheorghe Onișoru[3], Ion Agrigoroaie[4], Ioan Scurtu[5], Gh. Iacob[6].
La realizarea unei asemenea lucrări, nu puteam trece cu vederea peste contribuția istoriografică a unor istorici români, autori ai unor lucrări speciale existente în biblioteci și unități de învățământ cu profil militar, printre care amintim pe Anghel Andreescu[7], Tudor Cerapin[8], Miron Ovidiu Marius[9], Florin Șinca[10], Alin Spânu[11], Constantin Gheorghe[12], Bogdan Constantin Dogaru[13] și lista poate continua. Printre alte lucrări privind istoricul instituțiilor de ordine publică și siguranță națională publicate distingem lucrările lui Vasile Bobocescu[14], Vasile
Mihalache[15], Lazăr Cârjan[16] și Nuțu Ilie[17]. În paginile acestor lucrări regăsim aspecte privind evoluția instituției din perspectivă legislativă, dar și unele relații instituționale aflate între unitățile de poliție și jandarmerie, ca instituții cu atribuții și obiective asemănătoare, dar cu competențe teritoriale diferite.
Dintre lucrările recente se remarcă lucrarea lui Alin Spânu[18] și cea a lui Cristian Troncotă[19], lucrări ce ne-au ajutat la clarificarea unor probleme care priveau organizarea Siguranței Statului. Istoriografia din România, referitoare la activitatea serviciilor speciale românești în anii 1918-1940, mai este evidențiată în lucrările lui Horia Brestoiu[20], Gheorghe Buzatu[21], Paul Ștefănescu[22], Florin Pintilie[23], Lionede Ochea[24] și Cezar Mâță[25].
Izvoare importante au constituit colecțiile de documente editate de V. Guzun[26], Cristian Troncotă[27], Adrian Pohrib[28], Ioan Scurtu[29], dar și documentele editate de Alina Tudor-Pavelescu[30] etc. De asemenea, memorialistica ne oferă posibilitatea de a contura o imagine incipientă a temei abordate prin consultarea lucrărilor lui Cristian Troncotă[31] și I. Grosu[32]. O atenție deosebită a fost acordată lucrărilor și studiilor apărute în perioada interbelică ce abordează în mod tangențial subiectul. Printre acestea remarcăm studiile și lucrările lui Eugen Bianu[33] care a fost profesor la Facultatea de Drept din București, fiind și director general al Poliției și Siguranței Statului, coordonator al comitetului de redacție Revista „Poliția Română”, precum și alte studii și articole apărute în „Revista Poliției”. În aceste lucrări sunt menționate aspecte privind serviciul de pază, măsurile care se luau în cazul unor întruniri publice care aduceau atingere ordinii și siguranței publice, dar și unele concepte și termeni din acest domeniu. De asemenea, au fost valorificate informații și date din lucrarea lui Vasile V. Dașkevici[34], a cărei prefață a fost semnată de marele istoric Nicolae Iorga, editată în anul 1934, unde autorul sublinia organizarea poliției încă de la fosta agie și până la nivelul anului 1934. Remarcăm faptul că Vasile V. Dașkevici a îndeplinit funcția de chestor în Prefectura Poliției Capitalei și a avut o impresionantă activitate publicistică fiind și directorul revistei „Paza polițienească administrativă și socială” editată cu intermitențe, la București, în perioada interbelică.
În planul siguranței generale a statului am consultat lucrarea lui Dimitrie Mântulescu[35], doctor în drept, deținând și funcția de șef al Serviciului de Siguranță din cadrul Direcției Generale a Poliției; lucrarea lui Theodor Culitza[36], în care este prezentată detaliat organizarea culegerii de informații și lucrarea lui A. Constantinescu[37]. De asemenea și Vasile Barbu a fost unul dintre cei care au adus explicații privind organizarea serviciului de informații al Jandarmeriei. În anul 1932 acesta a publicat anumite lucrări[38] în care erau analizate organizarea și atribuțiile unităților de poliție ale mai multor state europene, demonstrând necesitatea înființării unor asemenea structuri de informații. În sfera activității informative mai poate fi menționat Ioan Theodorescu[39] cel care a abordat în lucrarea sa, pentru prima dată, cazuri de spionaj la nivel național și internațional.
În vederea identificării și stabilirii organizării din punct de vedere administrativ-teritorial și jurisdicțional a județelor ce se aflau în regiunea Moldovei Vechiului Regat a fost necesară consultarea Colecției de „Monitoare Oficiale”, regulamente, decrete-legi, broșuri, legi și alte acte legislative referitoare la organizarea administrativ-teritorială de care Ministerul de Interne era responsabil. De asemenea, prin consultarea acestora se contura și cadrul legislativ care a influențat evoluția sub toate aspectele, a unităților poliției, jandarmeriei și a structurilor de informații din spațiul Moldovei Vechiului Regat. Un instrument de bază în identificarea unor aspecte privind cadrul legislativ, acte normative și reglementări legislative a fost lucrarea lui Alexianu George[40]. Pentru clarificarea unor situații administrativ-teritoriale, arondări, reorganizări și înființări s-a făcut apel la importantele volume ale Academiei Române, coordonate de Dragoș Moldovanu[41].
În vederea elaborării acestei lucrări, am considerat ca surse documentare obligatorii documentele de arhivă existente în fondurile arhivistice deținute de Arhivele Naționale Istorice Centrale din București precum: Casa Regală. Miscelanee (1866-1947), Comitetul Regional „Dunărea de Jos” al U.T.C din România (1924-1940), Direcția Generală a Poliției (1903-1947), Direcția Generală a Poliției-Inspectoratele Regionale de Poliție (1919-1952), Inspectoratul General al Jandarmeriei (1893 – 1949), Inspectoratele Regionale de Jandarmi (1925-1949), Direcția Generală a Poliției (1893 – 1947), Ministerul Afacerilor Interne. Oficiul de Documentare și Studii Administrative (1933 – 1949), Ministerul de Interne (1934 – 1944), Ministerul de Interne – Cabinetul Ministrului (1881-1952), Ministerul de Interne – Direcția Administrației de Stat (1928 -1949), Ministerul de Interne. Diverse (1910 – 1957), Ministerul de Război. Corpul IV Armată. Statul Major. Biroul 2 Informații (1900 – 1952), Președinția Consiliului de Miniștri. Serviciul Special de Informații (1920-1949).
De asemenea, au fost consultate și analizate documentele unor fonduri ale Arhivei Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe: Fondul 71 U.R.S.S (1920-1944) și Fondul 71 România (1920-1944). În atenția cercetării s-a aflat materialul arhivistic deținut de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu fondurile Bibliotecă, Documentar și Fondul DMRU. Având în vedere titlul lucrării, precum și întregirea unor date și informații asupra unor fonduri arhivistice, se impunea, de asemenea, cercetarea documentelor din fondurile deținute de Depozitul Central de Arhivă „General Grigore Constandache” Pitești dintre care amintim Batalionul de Jandarmi Instrucție Tg. Ocna (1929-1932), Batalionul 9 Jandarmi Instrucție Tg. Neamț (1930-1932), Regimentul 4 Jandarmi Iași (1926-1929), Inspectoratul General al Jandarmeriei (1939-1949), Comisariatul Militar București (1950-1970), Comisariatul Militar-Regiunea Bacău (1950-1968), Direcția Cadre Învățământ (1867-1979). Pentru o cunoaștere a mai multor informații am considerat necesară studierea documentelor fondurilor deținute de Serviciile Județene ale Arhivelor Naționale astfel: de la Serviciul Județean Bacău al Arhivelor Naționale, fondurile Comisariatul de Poliție Buhuși (1921-1949), Comisariatul de Poliție Comănești (1926-1945), Comisariatul de Poliție de Frontieră Hârja (1940-1942), Comisariatul de Poliție de Frontieră Palanca (1940-1942), Comisariatul de Poliție Moinești (1924-1950), Comisariatul de Poliție Slănic Moldova (1933-1949), Comisariatul de Poliție Tg. Ocna (1909-1949), Legiunea de Jandarmi Bacău (1942-1949), Prefectura Județului Bacău (1838-1950), Primăria orașului Bacău (1831-1950), Poliția orașului Bacău (1896-1950), Pretura plăşii Tg. Ocna (1928-1950), Primăria orașului Tg. Ocna (1846-1950); Serviciul Județean Botoșani al Arhivelor Naționale, fondurile Legiunea de Jandarmi Botoșani (1916-1948), Legiunea de Jandarmi Dorohoi (1921-1948), Poliția Botoșani (1832-1949), Poliția Dorohoi (1917-1944), Prefectura județului Botoșani (1864-1949); Serviciul Județean Galați al Arhivelor Naționale, fondurile Inspectoratul de Jandarmi Galați (1932-1948), Legiunea de Jandarmi Covurlui (1917-1948), Poliția orașului Galați (1914-1948), Poliția orașului Tecuci (1913-1948), Prefectura județului Covurlui (1848-1950), Prefectura județului Tecuci (1828-1950), Rezidența Regală a Ținutului „Dunărea de Jos” (1938-1940); Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale, fondurile Inspectoratul Regional de Poliție Iași (1920-1948), Institutul de Studii Istorice și Social-Politice de pe lângă CC al PCR, Sectorul din Iași (1915-1951), Inspectoratul de Jandarmi Iași (1920-1948); Serviciul Județean Neamț al Arhivelor Naționale, fondurile Poliția orașului Piatra-Neamț (1892-1955), Poliția orașului Tg. Neamț (1910-1955); Poliția orașului Roman (1934-1955); Serviciul Județean Suceava al Arhivelor Naționale, fondurile Legiunea de Jandarmi Baia (1945-1948), Legiunea de Jandarmi Suceava (1932-1947), Legiunea de Jandarmi Câmpulung (1925-1948), Poliția orașului Fălticeni (1910-1948), Prefectura județului Baia (1833-1950), Prefectura județului Câmpulung (1873-1950), Prefectura Rădăuți (1870-1950), Prefectura Suceava (1855-1950), Serviciul Special de Siguranță Câmpulung Moldovenesc (1919-1929); Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale, fondurile Chestura Poliției Focșani (1930-1948), Comisariatul de Poliție Adjud (1913-1948), Comisariatul de Poliție Panciu (1910-1948), Legiunea de Jandarmi Putna (1936-1948), Poliția orașului Focșani (1864-1948), Prefectura județului Putna (1832-1950), Pretura plășii Odobești (1918-1950), Pretura plășii Panciu (1864-1950), Postul de Jandarmi Negrilești (1935-1944), Rezidența Regală a Ținutului „Dunărea de Jos” (1938-1940). Consultarea unor documente identificate în unele fonduri arhivistice administrative, judecătorești, precum fondurile unor primării, preturi, prefecturi și instanțe de judecată, s-a realizat în scopul detalierii unor aspecte privind fenomenul infracțional, modul de organizare, dar și strânsa colaborare ce exista între instituțiile implicate în asigurarea liniștii publice și siguranței naționale, precum și a modului de finalizare a anchetelor. Precizăm faptul că au fost cercetate o serie de documente din fonduri adiacente.
În ceea ce privește instituția Jandarmeriei, lucrări de referință din perioada interbelică sunt ale generalului Topor Ioan[42], Paul Teodorescu[43] și Vasile Barbu[44] din cadrul Comandamentului Regimentului de Jandarmi Pedeștri, ale Ministerului de Război[45], Ministerului Apărării Naționale[46] și Inspectoratului General al Jandarmeriei[47] identificate în fondul Bibliotecii din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Prin aceste lucrări sunt aduse explicații profunde privind rolul acestor arme în timp de pace și de război.
Informațiile din documentele identificate în fondurile arhivistice au fost coroborate cu date și informații din presa vremii, în special pentru perioada interbelică, întrucât multe din colecțiile unor periodice, ziare și reviste nu s-au păstrat integral, numerele fiind incomplete. Dintre ziarele aflate la serviciile județene ale Arhivelor Naționale, biblioteci sau chiar digitalizate și care au făcut obiectul studiului nominalizăm: „Bacăul” (1928 -1939), „Moldova” (1938-1939), „Gazeta Dorohoiului” (1926), „Acțiunea Românească” (1924), „Telegraful” (1925-1928), „Galații Noi” (1919-1935), „Curierul Galaților” (1920-1927), „Arena Romanului” (1940), „Avântul” (1939), „Informația”(1919), „Gazeta Bacăului” (1932) etc. Au fost în atenția noastră și periodicele de profil și anume „Revista Jandarmeriei” (1922-1940), Revista Polițienească de Specialitate „Poliția” (1921), „Revista Jandarmeriei Almanah’99”, „Poliția Română”- revista profesională lunară (1939) etc. Structurile de poliţie şi siguranţă aveau o revistă numită „Revista Poliţiei”, editată lunar, începând cu 1 iunie 1919. În această revistă erau publicate anumite materiale și studii referitoare la activitatea, problemele, funcționarea structurilor de poliție ale României, activitatea poliţiştilor din alte ţări, prezentarea unor întâlniri și congrese privind securitatea națională etc. Din anul 1925 au început să fie editate „Revista pentru Siguranţa Statului” şi revista „Poliţia Română”, care abordau aceeaşi tematică. Începând cu anul 1928, săptămânal, a început să fie editat „Buletinul Direcţiunii Generale a Poliţiilor şi Siguranţei Statului”. Acest instrument de lucru era structurat pe mai multe capitole, care conţineau diverse informaţii (ordine de serviciu, cercetări, urmăriri, urmăriri cu mandate de arestare cerute de autorităţile judecătoreşti, cercetări şi urmăriri cerute de autorităţile poliţieneşti străine, cărţi, broşuri şi ziare oprite să fie răspândite în ţară, revocări de ordine, timbre false, monedă falsă etc.) necesare activităţii curente a funcţionarilor de poliţie şi siguranţă.
Ca limită cronologică am optat pentru sfârșitul anului 1940, mai ales că din vara anului 1941 instituțiile de forță ale ordinii și siguranței publice se alătură Armatei Române în campania pentru eliberarea teritoriilor pierdute în vara anului 1940, o misiune de mare amploare, unde își face prezența Jandarmeria operativă.
Scopul acestei lucrări îl constituie prezentarea şi analiza, în baza metodologiei ştiinţifice, a investigației complexe a studiilor publicate şi a izvoarelor arhivistice privind organizarea, activitatea și implicațiile structurilor de informații, ordine publică și siguranță națională în Moldova Vechiului Regat în perioada 1918-1940. De asemenea, prin întocmirea acestei lucrări se urmărește sublinierea importanței cunoașterii unor aspecte despre istoria locală. De asemenea, s-a avut în vedere permanent analiza problemelor apărute în interiorul acestor instituții, în special în perioadele de frământări, de instabilitate politică și de mișcări social-politice.
Subiectul lucrării se cirscumscrie și în domeniul ordinii publice și siguranței naționale, mai ales că sunt aduse în atenție aspecte importante din trecutul instituțiilor statului, abilitate cu procurarea informațiilor pe căi legale (deschise), ilegale (prin spionaj –colectarea datelor cu caracter secret) și combaterea activităților subversive, de spionaj, terorism etc. De aceea, în procesul de investigare ne-am condus nu doar după principiul științific, al ierarhizării izvoarelor, al dialecticii, al obiectivității, ci am ținut cont și de contextul general al evenimentelor, de cadrul legal și de principiile de activitate ale serviciilor secrete, precum și de caracterul particular al activității lor: modul clandestin de colectare a informațiilor, specificul lucrului cu sursele, a verificării și analizei informațiilor, a elaborării strategiilor și variantelor de răspuns etc.
Noutatea și originalitatea științifică a lucrării constă în aducerea la lumină a eforturilor depuse de instituțiile din sistemul de ordine și siguranță publică din zona Moldovei Vechiului Regat pentru asigurarea, menținerea, restabilirea climatului de ordine publică și securitate națională, pentru întregirea tabloului istoric referitor la activitatea organelor de informații și ordine publică din perioada 1918-1940. De asemenea, un alt aspect de noutate constă în elucidarea cazurilor de combatere a acțiunilor subversive, în vederea constatării rolului serviciilor de informații în asigurarea stabilității și a unui climat favorabil dezvoltării societății românești. Un alt aspect de noutate îl reprezintă puterea exemplului oferit prin unele activități și misiuni cu impact avute în societatea românească.
Lucrarea este structurată astfel: parte introductivă, patru capitole ce sunt împărțite în mai multe subcapitole, concluzii, anexe și bibliografie.
Primul capitolul denumit Ministerul de Interne – garant al respectării organizării administrativ-teritoriale și al asigurării ordinii și siguranței publice își propune să aducă în atenție cadrul legislativ privind stabilirea și organizarea unităților administrativ-teritoriale din zona Moldovei Vechiului Regat, pentru a cunoaște competența teritorială a fiecărei instituții. Am dorit să scoatem în evidență anumite aspecte conceptuale, acte normative și reglementări legislative din sfera de activitate a structurilor de ordine publică și securitate națională, tocmai pentru a înțelege atribuțiile, competențele și rolul acestor instituții în societatea românească. De asemenea, este necesar să subliniem chiar și anumite instituții importante sau reprezentanți ai unor autorități locale cu atribuții în ceea ce privește asigurarea, menținerea, restabilirea sau ținerea sub control a climatului de ordine, acestea din urmă stabilite prin legi organice, regulamente sau ordine ale forurilor ierarhice superioare. În planul formării tinerilor recruți și pregătirii profesionale a cadrelor acestor instituții, aducem în atenție principalele forme de învățământ, în strânsă colaborare cu unitățile de poliție și jandarmerie. Ministerul de Interne, prin unitățile și reprezentanții în teritoriu, era considerat a fi autoritatea cu multiple atribuții și aici scoatem în evidență principalele implicații ale structurilor de ordine publică în gestionarea situațiilor de urgență, prin salvarea de vieți omenești, acționarea în caz și după unele calamități, cutremure etc.
Cel de-al doilea capitolul, Statutul și rolul unităților Jandarmeriei în cadrul sistemului de ordine și siguranță publică, își propune să scoată în evidență, prin documente de arhivă, date și documente noi despre evoluția cadrului legislativ, funcționarea și organizarea instituțională în funcție de evenimentele istorice marcante. De asemenea, sunt clarificate atribuțiile jandarmilor în timp de pace și de război și sunt prezentate principalele misiuni și activități de interes operativ ale acestora în cadrul forului coordonator. Prin activitățile și misiunile de asigurare a ordinii publice scoatem la lumină faptele de curaj ale jandarmilor, reușitele profesionale, recompensele și elogiile primite, dar și factorii ce au influențat structura, dotarea, atribuțiile și dificultățile pe care le-au întâmpinat. O atenție deosebită a fost acordată misiunii Jandarmeriei de apărare a valorilor morale precum sănătatea, liniștea publică, siguranța cetățenilor și bunurilor acestora, mai ales în contextul crizei economice ce și-a făcut apariția în țara noastră, care a determinat scăderea nivelului de trai al populației și creșterea fenomenului infracțional. În ultimul subcapitol al acestui capitol sunt tratate misiunile la care jandarmii au luat parte la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Al treilea capitolul Ordinea publică și siguranța națională – obiectiv al unităților de poliție în mediul urban tratează aspectele importante din punct de vedere legislativ, organizatoric și operativ, privind instituția poliției. În ceea ce privește evoluția organizării instituționale, aceasta s-a realizat prin prezentarea unor date și informații din documente de arhivă. Polițiștii au fost angrenați în misiuni precum asigurarea și menținerea ordinii și siguranței publice, unde au dat dovadă de curaj și profesionalism, mai ales că la acea vreme resursele materiale și umane erau insuficiente. Cele mai frecvente infracțiuni care au pus în primejdie libertatea, proprietatea și siguranța statului au fost furtul, escrocheriile, abuzul de încredere, falsul, traficul de influență etc. Factorii care au compromis liniștea și ordinea publică și care au provocat incidente ce puneau în pericol ordinea și siguranța publică au fost și acțiunile grupurilor și organizațiilor comuniste, legionare, evreiești, germane, dar și a sectelor religioase.
Cel de-al patrulea capitol, Organizarea și activitatea structurilor de informații în perioada 1918-1940, își propune să aducă în atenție scopul înființării primelor structuri informative din Ministerul de Interne care activau pe teritoriul Moldovei Vechiului Regat din 1918 și anume brigăzile de siguranță, urmate de serviciile de siguranță din cadrul unităților de poliție. Acestea aveau obligația de a asigura integritatea statului contra atacurilor interne sau externe, precum și conviețuirea pașnică a locuitorilor. De asemenea, sunt surprinse situațiile dificile în care se aflau agenții siguranței, cât și a stării materiale precare, a diverselor umilințe la care erau supuși deseori, dar și supravegherea unor infracțiuni transfrontaliere. Legislația în perioada interbelică reglementa activitatea structurilor informative ale Jandarmeriei, iar din anul 1935 aceste structuri erau sprijinite de echipele volante, unități speciale pe linie de informații și contrainformații. Pe lângă acestea erau constituite și sectoarele informative, care funcționau ca unități speciale, independente.
Lucrarea este însoțită de un set de anexe, alcătuite din documente, hărți, planuri și fotografii relevante pentru temă, care scot în evidență organizarea și activitatea structurilor de ordine publică și siguranță națională în spațiul Moldovei Vechiului Regat.
În final, gândurile de mulțumire se îndreaptă în mod deosebit domnului prof.univ.dr. Gheorghe Onișoru și domnilor prof.univ.dr. Ștefan Purici, prof.univ.dr. hab. Florin Pintescu și lector univ. dr. Vasile Demciuc pentru toate sfaturile și îndrumările acordate în realizarea acestei lucrări. Un gând de recunoștință se îndreaptă către persoanele care m-au sprijinit în activitatea de cercetare în sălile de studiu din cadrul Arhivelor Naționale Istorice Centrale, Serviciilor Județene ale Arhivelor Naționale Bacău, Botoșani, Galați, Iași, Neamț, Suceava, Vrancea, Depozitul Central de Arhivă Pitești, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și Arhiva Diplomatică a Ministerului Afacerilor Externe. De asemenea, port în suflet suportul moral, susținerea și încurajările oferite de familie pe tot parcursul realizării acestei lucrări.
[1] Keith Hitchins, România 1866-1947, Editura Humanitas, București, 1998.
[2] Mihai Bărbulescu, Denis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea, Teodor Pompiliu, Istoria României, Editura Corint, București, 2004.
[3] Gheorghe Onișoru, Istoria Contemporană Universală 1917-1945-Curs, Editura Fundația România de Mâine, București, 2005; Idem, Considerații privind politica antisemită a guvernului Goga-Cuza, în „Revista de Istorie a Evreilor”, Serie nouă Nr. 1 (16-17), Editura Hasefer, București, 2016; Idem, Stalin și poporul rus. Democrație și dictatură în România contemporană. Premisele instaurării comunismului, Editura Corint, București, 2021.
[4] Ion Agrigoroaie, România interbelică, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2001.
[5] Ioan Scurtu, Istoria Românilor în timpul celor patru Regi, Editura Enciclopedică, București, 2011.
[6] Gh. Iacob, Economia României (1859-1939), Editura Fundației Axis, Iași, 1996.
[7] Anghel Andreescu, Octavian Burcin, Istoria Jandarmeriei Române, Editura Ministerului de Interne, București, 2000.
[8] Tudor Cerapin, George Serițan, Octavian Burcin, Țuțu Pișleag, Istoria Jandarmeriei Române, Editura Bren, București, 2004.
[9] Ovidiu Marius Miron, Jandarmeria Română în perioada interbelică 1919-1941:mit și realitate, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 2003.
[10] Florin Șinca, Poliția Română și Unirea din 1918, București, R.C.R. Editorial, 2018.
[11] Alin Spânu, Serviciul de Informaţii al României în Războiul de Întregire Naţională (1916-1920), Editura Militară, Bucureşti, 2019.
[12] Gheorghe Constantin, O istorie a internelor în date, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 2001; Gheorghe Constantin, Miliana Şerbu, Miniştrii de interne ai României 1862-2001, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 2001.
[13] Bogdan Constantin Dogaru, Structuri ale Jandarmeriei și Armatei în zona Odobeștilor (sec. XVII-1948), Editura Terra, Focșani, 2015.
[14] Vasile Bobocescu, Momente din Istoria Ministerului de Interne (1821-1944), vol. I, Editura Ministerului de Interne, București, 1996; Idem, Istoria Poliției Române, Editura Ministerului de Interne, București, 2000.
[15] Vasile Mihalache, Ioan Suciu, Din istoria legislaţiei Jandarmeriei Române, Editura Societǎţii Tempus, București, 1995; Idem, Jandarmeria Romȃnǎ. Pagini dintr-o istorie nescrisǎ 1850-1949, Editura Ministerului de Interne, București, 1993.
[16] Lazăr Cârjan, Istoria Poliției Române de la origini până la 1949, Editura Vestala, Bucureşti, 2000.
[17] Nuțu Ilie, Jandarmeria 1918-1940, Editura Cadrelor Didactice, Suceava, 2012.
[18] Alin Spânu, Istoria serviciilor de informații/contrainformații românești în perioada 1919-1945, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2015.
[19] Cristian Troncotă, Istoria serviciilor secrete românești: de la Cuza la Ceaușescu, Editura „Ion Cristoiu”, București, 1999.
[20] Horia Brestoiu, Memoria frontului secret. Tranşee ale luptei nevăzute în România în anii celui de-al Doilea Război Mondial, Bucureşti, 1991; Idem, O istorie mai puțin obișnuită, Editura Politică, București, 1987.
[21] Gheorghe Buzatu, Din istoria secretă a celui de-al Doilea Război Mondial, vol. II, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995; Idem, Războiul mondial al spionilor. 1939-1989, Editura BAI, Iaşi, 1991; Idem, Războiul Secret, Editura Junimea, Iași, 1973; Idem, Dosare ale Războiului Mondial (1939-1945), Editura Junimea, Iași, 1978.
[22] Paul Ştefănescu, Istoria serviciilor secrete româneşti, Bucureşti, Divers Pres, 1994.
[23] Florin Pintilie, Ștefan Marițiu, Nevian Tunăreanu, Corneliu Beldiman, Istoria Serviciului Secret de Informații din România (1917-1940), vol. 1-2, Editura ANI, București, 2003.
[24] Lionede Ochea, Comunitatea de informaţii a României. Tradiție şi modernitate, Editura PACO, Bucureşti, 2005.
[25] C. Mâţă, Serviciile secrete ale României în Războiul Mondial (1939-1945), Editura Demiurg, Iași, 2010.
[26] Vadim Guzun, Chestiunea refugiaților de peste Nistru: documente diplomatice și ale serviciilor române de informații, 1919-1936, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2012.
[27] Cristian Troncotă, Florin Pintilie, Alin Spânu, Documentele SSI despre poziția și activitățile politice din România în perioada regimului autoritar 6 septembrie 1940 – 23 august 1944, vol. I, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2005; Cristian Troncotă, Alin Spânu, Documente SSI privind spațiul sovietic (22 august 1939-23 august 1944), Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2004.
[28] Adrian Pohrib, Din Istoria Poliţiei Romȃne. Poliţia Orașului Galaţi ȋntre anii 1832 și 1949. Istoric și Documente, Editura Agaton, Galaţi, 2013.
[29] Ioan Scurtu, Constantin Mocanu, Doina Smârcea, Documente privind istoria României între anii 1918-1944, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995.
[30] Alina Tudor-Pavelescu, Partidul Comunist din România în anii celui de-al Doilea Război Mondial 1939-1944, editată de Arhivele Naționale ale României, București, 2003.
[31] Cristian Troncotă, Eugen Cristescu-asul serviciilor secrete românești. Memorii (1916-1944), Editura R.A.I., București, 1994; Cristian Troncotă, Radu Dinulescu: Amintiri de la Secția II, în „Magazin istoric”, an XXXIV, nr. 11 (404), noiembrie, Tipărit la CNI Coresi S.A., București, 2000.
[32] Ion Grosu, Memoriile unui ofițer de informații, Editura Militară, București, 2009.
[33] Eugen Bianu, Ordinea obştească: îndreptar profesional în ştiinţa poliţienească, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1938.
[34] Vasile V. Dașkevici, Istoricul reședințelor Poliției Capitalei. Fosta Agie, Tipografia „Cultura”, București, 1934.
[35] Dimitrie Mântulescu, Poliție politică și poliție de siguranță de stat, Tipografia Ziarului „Universul”, București, 1937.
[36] Theodor Culitza, Poliție de informațiuni și contrainformațiuni, Tipografia „Atheneu”, București, 1938.
[37] A. Constantinescu, Necesitatea, scopul şi importanţa unui curs de informaţiuni şi contrainformaţiuni la jandarmi, în „Revista Jandarmeriei”, anul IV nr. 7-8, 1926; Idem, Cursul de informaţiuni şi contrainformaţiuni, în „Revista Jandarmeriei”, anul IV, nr. 9, 1926.
[38] Vasile Barbu, Polițiile urbane și generale europene, Tipografia Depozitului General de Materiale și Confecții a Jandarmeriei, București, 1932.
[39] Ioan Theodorescu, Gheorghe Hristescu, Misterele spionajului. Spioni și spioane celebre. Metode și mijloace folosite în spionaj și acțiuni terorist-diversioniste, Editura Cartea Românească, Craiova, 1932.
[40] George Alexianu, Repertoriu general alfabetic al tuturor codurilor, legilor, decretelor-legi, convenţiuni, decrete, regulamente, etc. 1 ianuarie 1860 – 1 ianuarie 1940, publicate în Monitorul Oficial, Colecția C. Hamangiu, Consiliul Legislativ și în alte colecțiuni similare, vol. I A-L, vol. II M-Z, Editura Monitorul Oficial și Imprimeria Statului, Imprimeria Centrală, București, 1940; George Alexianu, C. St. Stoicescu, Codul General al României (Codurile, Legile și Regulamentele în vigoare) 1856-1938, vol. XXV, Editura Monitorul Oficial și Imprimeria Statului, Imprimeria Centrală, București, 1938.
[41] Dragoș Moldovanu, Tezaurul Toponimic al României. Moldova vol. I, Repertoriul Istoric al Unităților Administrativ-Teritoriale 1772-1988, Partea a 2-a. A. Unități Simple (localități și moșii) P-30 decembrie, B. Unități Complexe, Editura Academiei Române, București, 1992.
[42] Ioan R. Topor, State Ionescu, Jandarmeria în Campanie, Tipografia Revista Geniului, București, 1937 (Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, fond Bibliotecă, dosar 724).
[43] Paul Teodorescu, Întrebuințarea Jandarmeriei Teritoriale și Operative în Răsboi, 1932 (Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, fond Bibliotecă, dosar 3171).
[44] Vasile Barbu, Tactica Poliției și a Jandarmeriei în timp de pace și răsboiu, Tipografia Depozitului General de Materiale și Atelierul de Confecții a Jandarmeriei, București, 1933.
[45] Ministerul de Război, Inspectoratul Tehnic al Jandarmeriei, Regulament Provizoriu asupra Serviciului Jandarmeriei în Campanie, Tipografia Corpului de Jandarmi, București, 1928.
[46] Ministerul Apărării Naționale, Direcția Personalului, Anuarul Ofițerilor Activi din arma Jandarmeriei pe anul 1938, Tipografia Cavaleriei, Sibiu, 1938.
[47] Inspectoratul General al Jandarmeriei, Instrucțiuni asupra întrebuințarei formațiunilor de jandarmi în menținerea ordinei, No. 9 J., Tipografia Depozitului General de Materiale și Atelierul de Confecții al Jandarmeriei, București, 1933; Inspectoratul General al Jandarmeriei, Instrucțiunile nr. 37.307/1940 cu privire la măsurile de ordine și siguranță a circulației trenurilor, automobilelor și vapoarelor în care călătoresc M.S. Regele M.S. Regina, conducătorul statului și înalții demnitari români și străini, seria 282, București, 1940.
