Descriere
„Înainte de orice, Bucovina e țara pădurilor” (I. Simionescu, Bucovina)
Dintotdeauna, pădurea a reprezentat și reprezintă o componentă de mare preț a mediului înconjurător.
Legislația silvică este o realizare a epocii moderne, apariția ei fiind legată de funcțiile pe care le au pădurile. În timpurile mai vechi, când pădurile erau cu mult mai răspândite și întinse, încât împlineau cu prisosință diferitele nevoi ale unei populații puțin numeroase, nu s-a simțit nevoia să se reglementeze utilizarea pădurii. Sătenii luau din pădure lemn de construcție, lemne de foc, chiar și lemne pentru vânzare, stăpânul primind, din acesta din urmă, dijma.
În cele trei provincii românești legislația și administrarea silvică a început în momente diferite și sub forme specifice ocupației sau influenței sub care se găseau la momentul respectiv.
