Cezar Stanciu (n. 1980) este conferențiar universitar la Universitatea Valahia din Târgoviște, specializat în istoria regimurilor comuniste și a relațiilor internaționale în perioada postbelică. A susținut în 2008 o teză de doctorat ce analizează politica externă a României în perioada 1948-1956 iar ulterior a devenit titularul cursurilor „Relații internaționale în contemporaneitate”, „România și relațiile internaționale în sec. XX” și „Integrarea europeană: idei, instituții, politici.” C. Stanciu a efectuat cercetări în arhivele din țară și din străinătate, urmărind mai ales modul în care a fost elaborată și implementată politica externă a României în perioada comunistă, dar și evoluția relațiilor internaționale în Europa postbelică în general. În mod distinct, aceste cercetări s-au concentrat asupra dezbaterilor politice cu privire la rolul stângii în Europa postbelică, la relațiile între comunism și social-democrație, la organizarea securității și cooperării în Europa. De asemenea, a colaborat cu mai multe instituții europene în domeniul educației și culturii. Cercetările sale științifice au fost valorificate printr-o serie de articole și studii publicate în România, Statele Unite, Marea Britanie, Italia, Spania, Cehia, precum și prin numeroase participări la conferințe științifice din țară și din străinătate. De asemenea, C. Stanciu a publicat o serie de sinteze dar și volume de documente la Editura Cetatea de Scaun. Printre lucrările reprezentative se numără: „Devotați Kremlinului. Alinierea politicii externe a României la cea sovietică în anii 50”, „Prietenul de la Belgrad. Stenograme Ceaușescu – Tito 1966-1970” sau „Nicolae Ceaușescu și mișcarea comunistă internațională (1967-1976).”