Descriere
O carte despre diplomaţi ai României din întreaga perioadă comunistă, aflaţi în atenţia operativă a Securităţii, se circumscrie istoriei diplomației țării noastre din acea epocă prin faptul că politica externă a fost promovată de oameni, iar unii dintre aceştia se regăsesc în paginile următoare. În partea introductivă prezentăm succint instituțiile implicate în epocă în politica externă a României (și câteva realizări ale acesteia în perioada sa de vârf), organizarea instituțională a Ministerului Afacerilor Externe, profilul diplomatului român după 1947, o serie de exemplificări privind implicarea Securității în politica de personal a MAE, informații relevante privind principalele unități care au avut în atenție operativă diplomații, dar și o scurtă prezentare a cuprinsului lucrării și a metodologiei elaborării acesteia.
***
Din paginile cărții se poate observa cât de strict era controlul Securităţii asupra personalului diplomatic, prin intermediul reţelei informative, a tehnicii operative complexe la domiciliu, birou, restaurante etc (interceptarea convorbirilor telefonice, a corespondenţei, înregistrări ambientale, video), filajului (zonal, continuu, prin sondaj), investigaţii la domiciliu şi în judeţul de unde provenea, combinaţiilor informative sau chiar prin contact direct a reprezentanţilor DSS cu aceştia. Aceste măsuri de verificare a suspiciunilor, practic pe linie de contraspionaj, erau reflectate de regulă în acele „Planuri de măsuri” cu termene fixe, unele dintre acestea având 21 de obiective (cazul Iosif Petre în 1973) şi existând uneori redări voluminoase ale înregistrărilor prin tehnică operativă (cazul Constantin Vasiliu în 1987-1989). Supravegherea acestora a evoluat de la „investigaţii strict discrete” (menționate ca atare în dosarele lui Constantin Măgureanu în 1949 sau Teodor Huc în 1960) până la concluzia unor diplomaţi că „voi ofiţerii faceţi toate aranjamentele şi vă băgaţi în toate” (Ioan Tănase, 1979) sau că lucrau „la vedere” (Petre Săndulescu, 1985). Rememorările unor diplomaţi, menţionate în aceste pagini (ex:Ion Floroiu, Marcel Dinu), completează „imaginea”.
S-a putut constata că unităţile de securitate nu doar dădeau aviz pozitiv/ negativ pentru executarea de misiuni în exterior (temporare, permanente), acces la documete secrete, regimul de portarmă, ci opinau chiar pentru excluderea respectivului diplomat din MAE, intervenţia DSS fiind decisivă. Aceste transferări[1] din minister au fost îndeosebi în anii 1981-1986, ca de exemplu: la Loto-Pronosport (Gheorghe Ţârlescu, Iuliu Dobroiu, Gheorghe Vişinescu), Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare (Gheorghe Brad, Petre Anghel, Tudor Mircea), Ministerul Industriei Metalurgice (Mircea Mitran) etc.
[1] Ambasadorul Vasile Dan își amintea că „la începutul anilor ’80 regimul comunist al lui Ceaușescu a dat afară din Ministerul de Externe circa 200 de diplomați de carieră” (Vasile Dan, Frontiere diplomatice, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2011, p. 30).
